Cronici din festival Înapoi

Piotr Anderszewski - un pianist mirajului sonor

Publicat: luni, 21 Septembrie 2015 , ora 14.26

Când pe afișul unui recital este trecut numele pianistului Piotr Anderszewski trebuie să fii pregătit pentru altceva decât erai - poate - obișnuit în privința paginilor componistice menționate. Ceea ce asculți este - categoric - viziunea acestui ARTIST al claviaturii asupra literaturii muzicale abordate și nu o lectură a acesteia. Nu este un pianist al rigorii ci al mirajului sonor, partiturile alese fiind parcă doar un ...pretext pentru fantezia sa interpretativă, ce lasă adesea impresia trăirii improvizatorice (în sensul creativ al noțiunii): liniile muzicale nu par rostite ci făurite atunci, având o pregnantă intensitate a vibrației creatoare, lăsându-ne senzația că am fost martorii unor momente de explorare a propriului univers interior, pentru sine și nu neapărat pentru ceilalți !

Un Artist al universului sonor... Nu am ales această formulare doar pentu a evita alte cuvinte deobicei utilizate pentru cei care slujesc muzica prin intermediul claviaturii... Pe Piotr Anderszewski l-am mai auzit cu înregistrări dar și în transmisiuni directe difuzate prin intermediul Uniunii Europene de Radio, preluate de pe importante scene ale prezentului. Este acel tip de artist care se oglindește pe sine, propriile sale căutări, propriile viziuni, al său spirit creator în muzica pe care o făurește. Chiar dacă am mai spus-o deja, nu pot să nu repet: pentru Piotr Anderszewski partitura pare să fie doar un pretext..., o sursă de inspirație poate și ce urmează apoi este lumea sonoră pe care acest artist o dezvăluie: o lume a sa, ce nu seamănă de multe cu ceea ce cunoșteai deja, o lume care poate să mire sau să te convingă... O lume în care merită să pătrunzi. Un spirit modern, puternic, pregnant personal, care are nu numai capacitatea ci și forța, cuajul și încrederea de a se exprima elocvent pe claviatura pianului.

Prima întâlnire "live" cu Piotr Anderszewski a fost plină de surprize pentru publicul numeros de la Ateneul Român, căci jumătate din lista lucrărilor tipărite în program nu s-a regăsit în ceea ce oamenii au avut ocazia să asculte ! Partita nr.6 în minor BWV 830 de Johann Sebastian Bach a fost parcă testarea relației pianistului cu ambientul, cu instrumentul, cu publicul său... Intre linii ample, învăluite în note romantice ale frazării dar și ale folosirii generoase a pedalei și pasaje ușor sacadate, cu accente chiar aspre, ampla Partită de Bach nu l-a satisfăcut nici pe solist, care nici nu a fost de acord cu difuzarea înregistrării. Decorul pianistic s-a schimbat total în Metopes op.29 de Karol Szymanowski, plin de culoare, de contraste, de poezie, de mișcare, alternând delicatețe impresionistă cu robustețe monumentală sau puternic dramatism expresiv. Spre surpriza celor prezenți în sală, în partea a doua a recitalului Piotr Anderszewski a revenit la Johann Sebastian Bach (repertoriu în care discografia sa este atât de mult apreciată): cu Suita engleză nr.6 în re minor - un superb caleidoscop de imagini sonore distincte, care rareori a amintit de Baroc - pianistul polonez și-a cucerit total publicul. Ampla lucrare a fost prefațată de o pagină puțin cunoscută din creația lui Robert Schumann: "Geistervariationen" în Mi bemol major, opus urmat - fără pauză - de muzica lui Bach, într-un interesant suflu unitar al inspirației interpretative. Contrastul a venit o dată cu primul bis: 3 Dansuri ungare din Csik de Bela Bartok - explozie de energie și forță, prospețime și strălucire, după care - ca un ultim "autograf" pianistic cu o pregnantă amprentă personală - a răsunat încântător Sarabanda din Partita I de Johann Sebastian Bach.

Anca Ioana Andriescu