Un album ce urmează a fi lansat de casa Capriccio pe 20 martie 2026: lucrări ale compozitoarei Leokadija Kashperova, înregistrate de pianistul german Oliver Triendl și Orchestra Radiodifuziunii din Berlin, dirijoare Anna Skryleva. Mai precis, este vorba despre înregistrări în premieră mondială ale Concertului op. 2 pentru pian și orchestră și ale Simfoniei op. 4, cele mai reprezentative lucrări ale acestei compozitoare ruse.

Dar în primul rând, cine a fost Leokadija Kashperova? Printre altele, profesoara de pian a lui Igor Stravinski. Născută în 1872, stinsă din viață în 1940. Ea însăși, elevă a celebrului pianist Anton Rubinstein, absolventă a Conservatorului din Sankt Petersburg. Activând ca profesoară de pian, dar și cu o carieră solistică ce a purtat-o în turnee internaționale, aplaudate de critica vremii. Măritată în 1916, la 44 ani, cu un fost elev cu un an mai mic ca vârstă, care era confidentul lui Lenin. Familia a fost persecutată până la revoluția din 1917, dar apoi, soțul, Serghei Andropov, a avut mai multe funcții politice importante. Însă Leokadija Kashperova s-a retras din viața profesională treptat, adaptându-se moravurilor și spiritului vremii.

În 1900, Leokadija Kashperova compunea Concertul op. 2 pentru pian și orchestră - o lucrare pe tiparul clasico-romantic, în care recunoaștem melodica muzicii tradiționale ruse, dar și un cert talent compozițional, partitura punând în lumină și tehnica virtuoză a solistului. Concertul a avut premiera în ianuarie 1901, chiar cu compozitoarea solistă, la Moscova. Se știe sigur că a mai fost cântat și în februarie 1901, apoi, partitura a rămas uitată și a fost descoperită în 2016, deci, 115 ani mai târziu, în biblioteca Muzeului muzicii din Moscova.

Este imposibil să nu remarcăm că acest concert op. 2 de Leokadija Kashperova a fost compus în același timp în care Rahmaninov scria celebrul lui concert nr. 2 pentru pian și orchestră, iar simililarități există, cu siguranță, în idiomul romantic rus pe care-l descoperim în ambele partituri.

Aș remarca și excelenta interpretare propusă de pianistul Oliver Triendl, care este un campion al promovării repertoriilor puțin cunoscute, calitate recunoscută de altfel de premiul special primit anul trecut la gala premiilor International Classical Music Awards. Alături de el, Orchestra Radiodifuziunii din Berlin, într-o impresionantă formă, cu dirijoarea rusă Anna Skryleva la pupitru. Skryleva a primit în 2024 un premiu Echo Klassik pentru înregistrarea în premieră mondială a operei Grete Minde de Eugene Engel, compozitor născut în 1875 și stins din viață în 1943, în lagărul de exterminare de la Sobibor.

Un disc pe care regăsim nu doar una, ci două înregistrate în premieră mondială: ca o femeie să compună la începutul secolului XX o lucrare simfonică, era ceva neobișnuit, compozitoarele vremii abordând mai ales lucrările solo sau dedicate ansamblurilor camerale. Iată însă că Leokadija Kashperova prezintă în premieră, în 1905, și partitura simfoniei sale op. 4, o lucrare ambițioasă, de cert suflu romantic. Simțim aerul muzicii tradiționale ruse, însă nu găsim niciun citat folcloric ca atare - Kashperova se plasează pe o linie de centru între rușii care scriu în stilul vest-european și slavofili.

Este interesantă și informația pe care o găsim în bookletul acestui CD: că o copie a partiturii pentru orchestră poartă dedicația către Aleksandr Glazunov - și ea a fost păstrată în biblioteca Conservatorului din Sankt Petersburg, și că partitura originală este dedicată lui Max Neuscheller, care era un cunoscut industriaș al timpului și patron al artelor. Sunt indicii asupra poziției importante a Leokadijei Kashperova în cadrul eco-sistemul social și cultural al timpului ei.