Ottorino Respighi - Maria Egipteanca cu: Francesca Dotto, Simone Alberghini, Vincenzo Costanzo, Michele Galbiati, Luigi Morassi, Ilaria Vanacore, William Corrò; Roberta Paroletti - clavecin; Corul (pregătit de Alfonso Caiani) și Orchestra Teatrului "La fenice" din Veneția, dirijor Manlio Benzi. (Spectacol înregistrat în 2024 la Veneția).

Album în premieră, lansat pe 30 ianuarie 2026

Ottorino Respighi este cunoscut îndeosebi pentru cele trei poeme simfonice ce ilustrează muzical locuri emblematice din Roma, dar în creaţia compozitorului italian regăsim şi o serie de opere, extrem de rar puse în scenă. Între aceste partituri lirice se evidenţiază Maria Egipteanca, lucrare considerată de Respighi drept "mister în trei episoade"; aşadar, cu o trimitere directă la genul liric medieval, reprezentări teatrale ale istorisirilor sacre. Audiem un disc lansat de Naxos în 30 ianuarie, album inclus în cadrul proiectului Discurile anului 2026. O realizare care se constituie într-un adevărat eveniment muzical şi discografic, având în vedere cât de rar este programată această creaţie. Imprimarea este din spectacolul ce a avut loc în 10 martie 2024 la Teatrul Malibran din Veneția: un spectacol ce s-a bucurat de o excepţională punere în scenă semnată de faimosul artist Pier Luigi Pizzi; simplă dar deosebit de sugestivă, modernă prin mijloacele de expresie şi cu o mare încărcătură simbolică, servind întru totul mesajului partiturii. Revenind la partitură, Maria Egipteanca a fost compusă între anii 1929-1931 pe un libret de Claudio Guastalla, după culegerea hagiografică Vieţile Sfinţilor Părinţi de Domenico Cavalca. Gândită într-un singur act, lucrarea conţine trei tablouri conectate prin două interludii simfonice, stilistic fiind utilizate şi elemente muzicale de sorginte medieval gregoriană, renascentistă, barocă ori impresionistă. Respighi şi Guastalla şi-au imaginat un triptic precum cel din iconografia medievală, lăsând şi câteva indicaţii pentru o posibilă scenografie gotică.

Distribuţia pe care o vom urmări a avut-o în rolul titular, cel al Sfintei Maria Egipteanca, pe soprana Francesca Dotto, aceasta reuşind o portretizare sonoră extraordinară. O vampă versată în primul tablou, femeia care îşi conştientizează păcatul în tabloul secund şi bătrâna penitentă în ultimul episod; aşadar, un rol deosebit de complex. Cu o voce lirico-spintă, Francesca Dotto domină distribuţia, reuşind să întruchipeze distinct fiecare etapă din viaţa Mariei. Totuşi, prin interpretarea ei plină de patos creează şi un numitor comun; în definitiv este vorba de aceeaşi femeie, doar concepţiile despre viaţă sunt cele care se modifică.

Baritonul Simone Alberghini este Pelerinul şi, respectiv Abatele Zosima. O voce aspră, potrivită cu carcaterul moralist şi acuzator al primului personaj, dar cu un vibrato mult prea pregnant.

Tenorul Vincenzo Costanzo în Marinarul şi apoi în Leprosul are apariţii de mică întindere, dar care îl pun în prim plan, fiind de mare impact. O voce frumoasă, tipic italiană, potrivită unui repertoriu de tip verist.

Alţi doi tenori sunt în roluri secundare - Michele Galbiati (Primul însoţitor) şi Luigi Morassi (Al doilea însoţitor, dar şi Un om sărac).

Soprana Ilaria Vanacore se dovedeşte a fi versatilă, redând nuanţat atât rolul femeii oarbe, cât și vocea îngerului.

Bas-baritonul William Corrò completează distribuţia, fiind o voce din mare.

Ansamblurile sunt cele ale Teatrului La fenice din Veneția - expresivul cor al "îngerilor", pregătit de Alfonso Caiani şi orchestra instituţiei. Roberta Paroletti - la clavecin. Conducerea muzicală i-a aparţinut dirijorului Manlio Benzi care a realizat o foarte bună versiune interpretivă a acestei lucrări.