Ciprian Rogojan, senator UNPR:

Mă bucură că este un public foarte tânăr şi cred că ne îndreptăm într-o direcţie foarte bună. Din punctul meu de vedere, ca om care a terminat Conservatorul la Academia de muzică "Gheorghe Dima", făcând parte şi din Comisia de Cultură din cadrul Senatului, este o mare onoare pentru mine şi o mare satisfacţie să văd un public elevat şi un public tânăr.

Daniel Mihai, profesor:

O versiune interesantă a acestei mult cântate simfonii de Mahler - a V-a. Primele trei părţi mi-au plăcut în mod special datorită concepţiei interpretative şi, mai ales, a direcţiilor muzicale date de Ion Marin. Ultima parte a avut darul de a înveseli tot acest angrenaj sonor şi a oferit o notă triumfală.

Dirijorul Ion Marin, dintr-un interviu acordat lui Alexandru Mija în 9 septembrie 2015, la finalul repetiției cu Orchestra Simfonică din Londra:

V-aţi întors din nou în România şi faceţi parte din galeria muzicienilor de elită invitaţi să evolueze în cadrul Festivalului "George Enescu". Un prim concert aseară, la pupitrul London Symphony Orchestra, în faţa unui public care aplaudat în picioare minute în şir. Cum v-aţi simţit şi cu e reîntoarcerea acasă?

Sunt două lucruri diferite. M-am simţit extraordinar, aşa cum mă simt întotdeauna când lucrez cu London Symphony, o orchestră de care mă leagă o colaborare de 25 de ani. Am făcut cu ei discuri, am luat premii la Grammy, am făcut cu ei turnee, am făcut cu ei concerte la Londra, apariţii televizate. Aşa că, la fel cu alte mari orchestre - de altfel, şi unele prezente în festival - sunt de fapt familia mea muzicală şi m-am simţit foarte bine şi m-am bucurat să fac muzică cu ei. Cealaltă parte a întrebării, cu reîntoarcerea acasă, nu-şi are foarte mult locul, pentru că de 30 de ani România pentru mine nu este acasă. Am o casă în care trăiesc şi, de fapt, casa mea e pe scenele din întreaga lume. Absolut întotdeauna programele pe care le fac sunt alese de mine. Orice program, în orice stagiune - nu numai pentru festival, ci şi pentru stagiunile obişnuite - sunt un obiect de negociere, dar artistul trebuie să fie foarte convins de ceea ce face; e ca un actor care iese pe scenă cu un rol în care îşi dă seama dacă poate să facă ceva sau nu.

Cum regăsiţi festivalul în această ediţie?

Mi-e foarte greu să vă spun despre asta. Eu am venit pentru prima dată în România - după ce-am plecat acum aproape 30 de ani - în 2007, la Festivalul Enescu, cu Filarmonica din Munchen, fosta orchestră a lui Sergiu Celibidache. Acum vin pentru a doua oară. Nu am destule criterii pe parcursul a aproape 30 de ani, venind de două ori în România, ca să îmi exprim părerile şi, în general, nu o fac.

Violoncelistul Gautier Capuçon, la finalul concertului din 9 septembrie:

Sunt foarte fericit în primul rând să revin în festival. Am fost aici acum doi ani, când am interpretat Simfonia concertantă pentru violoncel de Enescu şi am de spus multe despre festival. Pentru că iubesc România şi publicul de aici este atât de special, simţi acea moştenire muzicală, de asemenea, şi faptul că oamenii sunt însetaţi de muzică - acesta cred că este cel mai frumos cadou pe care îl putem primi noi, ca artişti, pe scenă. În această seară audienţa a fost fenomenală. Sunt fericit să fiu aici împreună cu Ion Marin, pe care-l ştiu de atâţia ani, dar cântăm pentru prima oară împreună. A fost o ocazie minunată!