Cronici din festival Înapoi

Opinii despre concertele din 11 septembrie 2015, de la Ateneul Român și Sala Palatului

Publicat: sâmbătă, 12 Septembrie 2015 , ora 14.03

Sala Mică a Palatului, vineri, 11 septembrie, ora 16.00 - Recital Bianca Luigia Manoleanu și Remus Manoleanu.


Muzicolog Alexandru Leahu:

"A fost un concert minunat, ca multe altele care le-au precedat și în care cei doi protagoniști au arătat o extraordinară deschidere spre un repertoriu contemporan, în special multă muzică românească, interpretată cu strălucire, cu sensibilitate, cu un simț extraordinar al dramatismului sau al poeticului din fiecare dintre liedurile interpretate. Este, într-adevăr, un concert care face cinste Festivalului Enescu."


Muzicolog Irina Hasnaș:

"Cunosc acest duo - Bianca și Remus Manoleanu - de peste 30 de ani și cred că în acest moment că a devenit emblematic pentru școala muzicală românească."


Soprana Alina Bottez:

"E o mare bucurie să avem și o după-amiază de lied românesc, cu lucrări mai cunoscute și foarte multe puțin cunoscute, de mari compozitori - lieduri interpretate de un cuplu deja mai mult decât celebru în acest domeniu - Bianca și Remus Manoleanu -, doi maeștri ai artei muzicii de cameră care ne-au încântat și de data aceasta cu rafinament, cu poezie, cu dramatism, încheind într-o notă, pur și simplu, de frenezie."


Soprana Bianca Manoleanu:

A fost o bucurie să cântăm atâta muzică românească. Ne regăsim în toată această lirică ce te pătrunde, are viziuni speciale diferite. Poate a fost mult pentru public. Noi nu cronometrăm niciodată, dar ne trezim că nu putem să renunțăm la nimic și căutăm întotdeauna varietatea stilistică, varietatea emoțională în aceste piese pentru că toată emoția crește, crește spre final. Asta este singura noastră lege a construcției într-un asemenea recital.


Ateneul Român, vineri,11 septembrie, ora 16.30 - Orchestra de Cameră din Berlin. Dirijor: Horia Andreescu. Solist: pianistul Rudolf Buchbinder


Mariana Coreni, medic pensionar:

Excepțional! Dumnezeiesc! Nu se poate să trăiești fără să asculți o asemenea muzică. O interpretare magistrală, care trezește tot ce poate să fie mai frumos într-un om.


Monica Atanasiu:

Sunt profund recunoscătoare pentru faptul că au existat oameni, au existat talente pe care eu pot acum să le ascult și să mă emoționez. Am o stare de bine și de emoție profundă. La vârsta mea, emoțiile astea sunt rare, dar sunt depline.


Sala Mare a Palatului, vineri, 11 septembrie, ora 19.00 - Orchestra Filarmonicii din Sankt Petersburg. Dirijor: Yuri Temirkanov. Solist: violonistul Valeriy Sokolov.


"Am lacrimi în ochi. Iubesc muzica până la cer și înapoi și mă impresionează întotdeauna. Vreau să nu plâng. Mă bucur că sunt foarte mulți tineri în sală. Incredibil! La Viena, în marea sală de operă, nu știu dacă sunt 20% tineri. Aici am văzut mai mult de 50% și mă bucur tare. Dacă România are asemenea tineri, șansele ei sunt foarte mari."

"Am venit pentru că-i iubim și pe Șostakovici și pe Ceaikovski evident și, în sfârșit, am recunoscut și Spărgătorul de nuci la bis. Iar dirijorul este un tip extraordinar! Este un recital de frumusețe, care dorim să țină și în anii viitori."


Daniel Mihai, profesor:

Într-adevăr, o versiune extraordinară din toate punctele de vedere - muzical și din punct de vedere al programului și din punct de vedere al poveștii în sine pentru că în Simfonia X în mi minor Șostakovici a caricaturizat pe unii dintre liderii acelui partid unic - partidul comunist - într-o manieră atât de clară și atât de diversificată, încât practic am imaginea acelor tovarăși care stăteau uluiți și nu prea înțelegeau. Versiunea cea mai bună și cea mai intensă nu este cea a lui Varely Gergiev cu Mariinski, ci în această seară St. Petersburg, Yuri au putut da într-adevăr o versiune extraordinară.


Ateneul Român, vineri, 11 septembrie, ora 22.30 - Orchestra de Cameră din Paris. Dirijor: Sir Roger Norrington. Soliste, violonistele Deborah Nemțanu și Sarah Nemțanu


Adrian Silvan Ionescu, istoric de artă:

Festivalurile trecute erau marcate de această incursiune, această îmbăiere în preclasici, dar pentru acesta din 2015 cred că este unul dintre primele care ne poartă în această zonă - Bach și fiii săi. Este un mare eveniment, mă bucur foarte mult că s-a programat și așa ceva și că n-am rămas în zona Mahler-Bruckner-Schoenberg. Orchestra - foarte bună, condusă magistral! Chiar dacă dirijorul este un octogenar, se simte nervul acela al unui mare muzician care stăpânește orchestra.


Irina Margareta Nistor, critic de film:

Cred că a fost unul dintre cele mai frumoase și cred că în egală măsură contează și prezența scenică. Era un dirijor, chiar un lord, și avea un zâmbet și o bucurie extraordinare când cânta, iar cele două surori - cred că una era mai pricepută decât cealaltă și mai încântată că e aici. Știm că sunt românce și, mai mult decât atât, sigur că eram direct interesată să constat cum sunt pentru că una dintre ele e cea care a învățat-o pe Melanie Laurent să cânte în concertul de la Mihăileanu și cu ocazia asta am văzut și Melanie Laurent câte gesturi i-a furat. Au exersat preț de trei luni, dar eu cred că, în locul lui Radu Mihăileanu, o lăsam pe Sara să joace.


Violonista Sarah Nemțanu:

A fost foarte, foarte interesant și frumos pentru că de prima oară suntem împreună cu sora mea, Deborah, și am simțit publicul foarte călduros, unic. Sunt foarte fericită că a fost televizat ca să pot să păstrez înregistrarea. Era particular pentru că în sala asta este lumină și putem să vedem fețele. Vedeam publicul foarte uimit pentru că Sir Roger Norrington, dirijorul, e foarte expresiv, îi place să se întoarcă, să se uite la public… A fost foarte "vivant" și dinamic în astă seară. Este un festival unic, pentru că n-avem așa festival în Franța, la Paris… atât orchestre frumoase, soliști de renume… România este un exemplu pentru toate țările din Europa. Da, este un exemplu adevărat!


Dirijorul Sir Roger Norrington:

Ateneul este o sală de concerte excepțională, o sală aparte! Este, desigur, foarte frumoasă, cu o arhitectură excepțională, iar sunetul, mai ales pentru o orchestră mică, este desăvârșit. Pentru o orchestră mare este puțin mai dificil, dar pentru un ansamblu de cameră este, într-adevăr, perfectă. Sunetul are strălucire și claritate. Publicul a fost și el încântător, plin de melomani care apreciază muzica veche. O adevărată plăcere!

Cum a fost colaborarea cu Sarah și Deborah?

Minunată, firește! Cu Deborah lucrez mereu, dar împreună cu Sarah am avut doar câteva concerte. Fac o pereche foarte bună - au multă imaginație și este o adevărată bucurie să le fiu alături.

În timpul concertului părea că vă uitați prin sală după ceva sau cineva anume. Am dreptate?

Da. Poate după spiritul lui Bach, nu știu. Îmi place să ascult muzica în sala de concert, să văd ce se întâmplă cu sunetul, unde se duce și - așa cum vă spuneam - Ateneul este o sală cu totul specială, în care am cântat pentru prima oară. De aceea am vrut să văd ce spune sala cu ajutorul muzicii, să-i descifrez tainele. Iar sala a părut să accepte întrebările mele.