"La 70 de ani de la dispariția lui George Enescu, ne bucurăm să oferim publicului din două foste Capitale Europene ale Culturii, Timișoara și Novi Sad, o premieră extraordinară - monumentala (capod)operă Oedip.

Un proiect grandios care are rolul de a aduce împreună muzicienii Filarmonicii Banatul și cei ai Orchestrei Simfonice Voivodina pentru a reda puternicul mesaj destinal și pacifist al marelui Enescu.

Între primele schițe ale operei Œdipe și premiera pariziană, de pe 13 martie 1936, este un arc de aproape trei decenii. Practic, aproape jumătate din viață George Enescu a petrecut-o metabolizând, distilând și perfectând perpetuu sunetul destinului. Dar dacă ne uităm cu o privire mai atentă la componenta biografică, dar și la etapa embrionară a componisticii enesciene, descoperim că această zbuciumată căutare a răspunsurilor la întrebările esențial-existențiale l-au preocupat pe marele compozitor dintotdeauna, ba chiar l-au înconjurat și îmbrățișat… destinal.

Pe când avea doar 14 ani, cu un an înainte să înceapă lucrul la Poema Română, renumerotată ca Opus 1, Enescu pregătea pentru concursul de compoziție Rossini oratoriul Ahasvèrus, o lucrare vocal-simfonică de mari dimensiuni care îl impresionase profund pe Jules Massenet. Chiar dacă Enescu s-a oprit înainte să încheie prima parte a tragediei biblice apocrife, lăsând-o în stadiu de șantier, piesa surprinde printr-o forță inimaginabilă și o maturitate de-a dreptul dezarmantă. Dar cel mai frapant e faptul că aici regăsim primele semințe din care va urma să crească Oedip. Apoi, în timp ce Bucureștiul era atacat spre finalul anului 1916, Enescu compunea singurul său oratoriu în limba română, Strigoii, pe textul lui Mihai Eminescu; tot un proiect abandonat la stadiul de schițe complete. Manuscrisul, pierdut în negura războiului, regăsit de către Romeo Drăghici, este studiat în amănunt de către Cornel Țăranu, care va finaliza lucrarea, oferind-o lui Sabin Păutza pentru a o orchestra. În Strigoii, George Enescu începe să experimenteze și să inoveze tehnici componistice pe care le vom regăsi din abundență în Oedip, fiind o adevărată verigă-lipsă care conectează etapele sale de creație. Iar la toate acestea se adaugă porecla pe care Maruca, soția sa, căreia i-a și dedicat Oedip - Pynx, un derivat din Sfinx, personaj central în tragedia lui Sofocle.

Așadar, la aproape un secol de la premieră, Oedip-ul enescian continuă să fie una dintre cele mai puternice creații din istoria operei, impregnată de un profund sentiment anti-război transmis în urma trecerii prin filtrul celui care a privit în ochi ororile dezumanizării produse de conflictele militare.

Nu întâmplător, ultima replică a lui Oedip înaintea morții sale transcendentale este: "Heureux c'est lui qui l'âme pure, la paix sur lui" (În traducerea unui apropiat al lui George Enescu, criticul Emanoil Ciomac: Fericit e-acel ce-a-nvins destinul, cu el e viața).", spune maestrul Gabriel Bebeșelea.

Proiectul născut în urma colaborării transfrontaliere aduce pe scenă 200 de artiști din România și Serbia, în două concerte extraordinare, desfășurate la Timișoara (3 octombrie) și Novi Sav (5 octombrie).

Dirijor secund: Radu Zaharia.

Soliști: IONUȚ PASCU - Oedip

Giorgi Chelidze - Tirésias

Bogdan Baciu - Créon

Andrei Lazăr - Păstorul

Vazgen Gazaryan - Marele Preot

Leonard Bernard - Phorbas

Lucian Onița - Străjerul

Paul Curievici - Laios

Antonela Bârnat - Iocasta

Liza Kadelnik - Sfinxul

Radoslava Vorgić - Antigona

Andreea Iftimescu - Mérope

Maria Virginia Onița - O femeie tebană

Dirijorii corurilor: Iosif Todea, Maria Gyuris

Biletele pot fi cumpărate de pe site-ul Filarmonicii Banatul, de la casierie și de pe myticket.ro: https://shorturl.at/rZX2e.