Cronici Înapoi

O seară a excelenței cu soprana Adela Zaharia la “Cazino Music Festival”

Publicat: luni, 16 Noiembrie 2026 , ora 21.49

Prima ediție a "Cazino Music Festival" se apropie de final, ultimele 2 weekend-uri fiind rezervate muzicii de operă în emblematicul edificiu recent renovat la Constanța.

În 14-15 noiembrie, invitată a fost soprana arădeană Adela Zaharia - un nume de referință în zilele noastre, fiind, în prezent, unica soprană română care își împarte activitatea între cele mai mari scene ale lumii - Opera Regală Covent Garden din Londra, Teatrul Metropolitan din New York, Opera de Stat din Viena, Opera Națională din Paris și Teatrul Scala din Milano (unde va debuta, în sfârșit, în februarie 2027). O adevărată globe-trotter, Adela cântă și pe multe alte scene ale lumii de pe patru continente, dar revine, cam de două ori pe an și în România: fie la Cluj-Napoca - orașul în care a studiat și a debutat în primele roluri, fie la București. Să nu uităm - este câștigătoarea prestigioasei competiții Operalia (ediția din 2017), iar din 2015 este angajată a Operei Germane de pe Rin, instituție în care Adela s-a dezvoltat ca profesionist, având colegi mulți soliști români valoroși, aproape toți fiind absolvenți ai Academiei clujene.

Așadar, cu o activitate atât de bogată, prezența ei în festivalul derulat la Constanța sub direcția artistică a lui Ioan Holender a fost o surpriză nemaipomenită, mai ales că după răsunătorul debut în Ofelia (din Hamlet de Ambroise Thomas) la Paris, Adela a fost nevoită să-și anuleze următorul angajament din cauza unor probleme de sănătate. Astfel, revenirea ei publică, după o pauză de o lună de zile, s-a petrecut în România, într-un cadru intim, un recital gândit să puncteze momente de răscruce din viața sa profesională, oferind și detalii despre acestea, într-un dialog cu directorul artistic al festivalului.

Răspunzând invitației organizatorilor, în prima seară m-am numărat printre spectatori, ca parte a unei veritabile delegații Radio România Muzical, alături de Cristina Comandașu (managerul postului) și Irina Cristina Vasilescu (colega mea vă va oferi un interviu realizat cu artista). În ciuda unei zile ploiase, teribil de viforâtă (duminică avea să iasă soarele…), sala - cu o capacitate de peste 200 de locuri - a fost plină nu doar de melomani constănțeni, ci și din localități alăturate și chiar din București, sosiți special pentru acest eveniment.

Propunând câte o ținută vestimentară glamour (cu tonuri dominante de auriu, respectiv negru) pentru fiecare dintre cele două părți ale recitalului, Adela Zaharia a deschis programul cu un hit întâlnit cu precădere la momentele de bis - aria Laurettei din opera Gianni Schicchi de Giacomo Puccini (o surpriză, aria nefiind trecută în program). Vocea sa opulentă, cu o admirabilă omogenitate între registre și un volum imens, a învăluit imediat sala, delectând publicul de la primele note.

Pe tot parcursul serii, "omul orchestră", muziciana discretă și atentă care a acompaniat-o pe Adela a fost Laura Poe (numele său nu a figurat nicăieri!). Pianistă, dar și dirijoare americană de origine coreeană, Laura Poe este (din 2011) parte a colectivului artistic de la Opera Germană de pe Rin, dar colaborează frecvent și cu alte teatre lirice, precum Metropolitan Opera din New York, Opera din San Francisco sau Gran Teatre del Liceu din Barcelona.

A urmat o scurtă poveste - cum a ajuns Adela la canto, fiind elevă a Colegiului de Arte "Sabin Drăgoi" din Arad, dar urmând secția teoretică. Vocea ei fusese deja apreciată de profesori, iar aceștia au considerat-o alegerea ideală pentru a reprezenta colegiul la Olimpiada națională de specialitate (aprox. 2005-2006). Pentru că avea nevoie pregătire, a ales să studieze cu mezzo-soprana Mihaela Ișpan (de 2 decenii împlinite în această toamnă, apreciată solistă a Operei bucureștene). Rezultatul l-a constituit câștigarea competiției care i-a schimbat artistei traiectoria în viață, soprana alegând ca la facultate să studieze canto. Aria care i-a adus victoria a fost cea pe care am ascultat-o și noi sâmbătă seară, în continuarea programului: - "Giunse alfin il momento… Deh vieni, non tardar", din Nunta lui Figaro de Wolfgang Amadeus Mozart; o arie dificilă pentru o voce de subretă (cum este gândit personajul Susanna), cu o întindere pe două octave, punând astfel în valoare calitățile interpretei și, implicit, tehnica.

Am apreciat că alături de numele Mihaelei (căreia îi revine meritul lansării Adelei în arta lirică), artista a menționat și numele sopranei Niculina Mirea - o artistă din "generația de aur" a Clujului (și nu numai), cu o prodigioasă carieră pedagogică, recunoscută drept o tehniciană desăvârșită; maestra i-a fost alături în anii de facultate, timp în care la clasa de canto profesor i-a fost tenorul Marius Vlad Budoiu, un alt nume binecunoscut, cu rezonanță în lumea operei. Dar Adela nu se gândea la scenele teatrelor muzicale, ci la cele ale filarmonicilor, repertoriul vocal-simfonic cu care crescuse la Arad fiindu-i mult mai familiar. Acesta a fost argumentul alegerii unui moment solistic din cantata Carmina Burana de Carl Orff ("In trutina") intonat cu o senzuală voce catifelată.

După finalizarea studiilor de master la Cluj-Napoca, Adela a fost admisă la studioul de tineret al Operei Comice din Berlin, iar prima producție în care a fost implicată în această perioadă - Boema de Puccini, rolul Musetta. Iar la finalul stagiului i-a fost oferit rolul Pamina din Flautul fermecat de W. A. Mozart, cu această primă producție efectuând și un turneu. Astfel, Adela Zaharia ne-a încântat în cadrul recitalului cu valsul Musettei, dar și cu aria Paminei "Ach, ich fühl's, es ist verschwunden".

Finalul părții întâi a adus în discuție primul contract cu Opera Germană de pe Rin unde cariera i-a fost îndreptată către un repertoriu liric, de coloratură, întruchipând astfel două personaje care au pus-o în valoare și i-au adus noi oportunități: Lucia din Lucia di Lammermoor de Gaetano Donizetti și Konstanze din Răpirea din Serai de Mozart. De altfel, cu Lucia a cucerit în 2017 și secțiunea Operă a faimosei competiții Operalia, un alt moment crucial în plamaresul Adelei. Titluri ce nu au mai fost ilustrate cu interpretări live, dar publicului i-a fost oferit spre vizionare marea scenă a nebuniei din Lucia di Lammermoor, un material video din arhiva artistei (o alegere atipică, aș zice…).

Partea a doua a recitalului (dar și a dialogului) s-a deschis cu o splendidă arie din zarzuela Las hijas de Zebedeo de Ruperto Chapí, într-o interpretare incandescentă. Da, în 2017, Adela a cucerit nu doar secțiunea Operă a Operaliei, ci și pe cea a Zarzuelei, muziciana fiind deosebit de ambițioasă și curioasă de a-și lărgi orizontul, la acel moment luând contact pentru prima dată cu acest gen liric spaniol. Sâmbătă seară, "Carceleras" a fost răsplătită cu ovații, mai ales că și această arie (ca de altfel, toate) a avut parte de o plastică scenică exemplară, pe lângă superba redare vocală. Totodată, a fost și aria care a produs în sală cele mai puternice reverberații; tavanul cupolat al sălii și parchetul complet neacoperit creează un efect acustic cu rezonanțe care pot afecta calitatea audiției. Nu știu cum e atunci când, pe micuța scenă, în fața cortinei cântă unul sau mai mulți instrumentiști ori artiști lirici cu voci mici, dar când e vorba de un glas de calibrul Adelei, ar fi nevoie de o preparare a sălii - tocmai pentru ca seara să fie impecabilă.

Și pentru că Adela iubește și lied-ul, ne-a cântat și "Amor" din Sechs Lieder op. 68 de Richard Strauss; o miniatură camerală, deosebit de solicitantă din punct de vedere tehnic.

Când un solist de operă e întrebat care este rolul său preferat, aproape mereu răspunsul este "cel pe care îl cânt acum". Da, sunt convinsă că toată energia este concentrată pe rolul momentului, dar sunt sigură că fiecare artist are un rol de suflet, cel care îi și vine mănușă și care îi este o carte de vizită. Adela ne-a mărturisit că Violetta este rolul ei; i-a adus și cele mai multe contracte și e sigură că îi va mai aduce satisfacții profesionale încă mult timp de acum înainte. "È strano!… Ah, fors'è lui… Sempre libera" din Traviata de Giuseppe Verdi a fost trăită cu adevărat de Adela, cu o ardență impresionantă, schimbând culori vocale, stări emoționale și ținându-ne cu respirația tăiată la toată cavalcada de coloraturi ce au inclus și tradiționalul mi bemol supra-acut; iar frazele de lungă respirație, a la Cluj au amplificat percepția unei interpretări de excepție. Vreo urmă a unei menajări în urma pauzei vocale din ultima lună? Nicidecum! Firește, perfecționistă din fire, Adelei nu i s-a părut o realizare remarcabilă, dar cu toții am fost martorii unei interpretări magistrale. Dacă ar fi să numesc momentul muzical preferat din program, acesta a fost, fiind și un veritabil punct culminant al serii.

Conform programului, un alt material video din arhiva artistei era plasat după Traviata, oferind astfel un binemeritat respiro, dar a fost ales un tur de forță, programul recitalului încheindu-se (după câteva vorbe schimbate cu Ioan Holender, directorul artistic al festivalului) cu o altă arie celebră - "Casta Diva" din Norma de Vincenzo Bellini. Acel video de care spun a fost difuzat înainte de Traviata. A fost o înregistrare cu aria Gildei din Rigoletto de Giuseppe Verdi, evocându-se astfel momentul examenului de licență suținut de Adela pe scena Operei Naționale Române din Cluj-Napoca; un rol care a însoțit-o apoi pe multe scene ale lumii, până la îndepărtatul San Francisco.

A exista și bis? Desigur! Adela Zaharia ne-a declarat că nu poate să cânte în țară fără să includă și o creație românească, prin urmare ne-a încântat cu o bijuterie camerală - "Mult mă-ntreabă inima" - compusă de Tiberiu Brediceanu pe versuri populare, interpretată cu multă sensibilitate și, probabil, cu dor de "acasă".

Așadar, o seară minunată și o nouă destinație culturală - Cazinoul din Constanța -, ce merită a fi adăugată pe harta melomanilor constănțeni și... nu numai.

Weekend-ul viitor este programat, tot în două seri consecutive, recitalul baritonului Ionuț Pascu (care bănuiesc că va fi însoțit de un pianist...). Despre acesta vă voi povesti săptămâna viitoare, căci sâmbătă voi fi, din nou, la Constanța.

Sursă foto: Cazinoul Constanța 

Florica Jalbă