Orchestra Filarmonicii George Enescu a susținut miercuri, 26 august 2026, un concert în aer liber la Festivalul Internațional de la Ravello, din Italia, sub bagheta dirijorului său principal, Robert Treviño. Evenimentul a avut loc pe Terasa Belvedere de la Villa Rufolo, unul dintre spațiile emblematice ale Festivalului. Programul a inclus Rapsodia română op. 11 nr. 1 de George Enescu și Simfonia a II în mi minor de Serghei Rahmaninov. Despre particularitățile acustice ale unui concert în aer liber, dar și despre reacția publicului ne vorbește Nicola Cattò, redactor-șef al revistei italiene Musica și membru al juriului International Classical Music Awards (ICMA), din care face parte și Radio România Muzical, reprezentat de managerul său, Cristina Comandașu. Declarația a fost preluată de Ioana Țintea.

"Am fost prezent miercuri seară la concertul care a avut loc în cadrul Festivalului de la Ravello, un festival foarte important și cu o istorie îndelungată în Italia. Particularitatea acestuia este chiar locul în care se desfășoară concertele. Și asta este, în același timp, și un avantaj, dar și un dezavantaj. Pentru că există această terasă magnifică, deasupra mării, cu o priveliște extraordinară asupra Coastei Amalfitane și a Peninsulei Sorrento. Vezi marea, vezi luna... este absolut superb. Dar partea mai puțin bună este că orchestra cântă pe această terasă, fără o sală de concert propriu-zisă și fără condițiile acustice cu care este obișnuită. Așa că muzicienii trebuie să se adapteze unei acustici foarte diferite de cea din sălile de concert sau din locurile în care cântă în mod normal.

Am vorbit cu maestrul Treviño și mi-a spus că, la repetiție, au fost chiar destul de nesiguri și se întrebau: "Cum se aude? Noi nu ne auzim între noi." Deci au fost destul de multe probleme. Dar maestrul Treviño a fost foarte încrezător, pentru că mai dirijase aici, la Festivalul de la Ravello. Și, după cum mi-a spus, acesta a fost primul său concert în calitatea sa oficială de dirijor principal al Orchestrei Filarmonicii George Enescu. Așa că era foarte, foarte fericit.

Programul a fost și el unul foarte atrăgător.

A început cu o adevărată piesă de rezistență pentru, cred eu, orice orchestră românească: "Rapsodia Română nr. 1" de George Enescu. Apoi a urmat marea și spectaculoasa Simfonie a II-a de Rahmaninov.

Ceea ce se aude aici, la Ravello, nu este neapărat acel sunet foarte amplu, foarte bogat și foarte omogen al unei orchestre într-o sală de concert.

Dar auzi orchestra într-un mod diferit. Maestrul Travino mi-a spus chiar după concert că publicul ascultă muzica aproape din punctul de vedere al dirijorului. Adică, fiind în aer liber, auzi instrumentele mult mai separat. Le percepi individual, ceea ce este destul de neobișnuit, pentru că, în mod normal, ești obișnuit să auzi orchestra ca pe un ansamblu, ca pe un tot unitar. În prima parte, în "Rapsodia Română", a existat o anumită ezitare, pentru că muzicienii trebuiau să-și găsească echilibrul și să se obișnuiască cu acest spațiu. Dar apoi au fost mult mai siguri pe ei în Simfonia a II-a de Rahmaninov. A fost foarte frumos interpretată, cu niște tempouri chiar destul de rapide, ceea ce mi se pare o alegere foarte înțeleaptă. Pentru că, atunci când cânți în aer liber - și mai ales într-un spațiu atât de deschis ca acesta - trebuie să mergi puțin mai repede. Altfel, sunetul începe să se piardă, să se dizolve în spațiu. Iar publicul a fost foarte încântat.

În general, publicul de la Ravello este format din turiști, iar în această perioadă, la sfârșitul lunii august, lucrul acesta este și mai evident. Au fost ovații în picioare, urale și foarte multe aplauze. Aplauze chiar și între părțile simfoniei.

La final, orchestra și maestrul Travino au oferit două bisuri. Primul a fost celebra uvertură a operei verdiene "Forța destinului", iar apoi Dansul maghiar nr. 1 de Johannes Brahms.

Concertul a fost aproape sold-out și toată lumea a plecat foarte mulțumită.

Am vorbit și cu membrii orchestrei, cu managerul Filarmonicii și, bineînțeles, cu maestrul Travino. Și erau cu toții foarte încântați de concert.

Mai este un element pe care aș vrea să-l adaug și care cred că este interesant, mai ales pentru publicul român.

Directorul Festivalului de la Ravello este Alessio Vlad, al cărui tată a fost Roman Vlad, care a fost un important muzicolog și compozitor și a emigrat în Italia în anii '50. El a studiat cu Alfredo Casella, care era prieten cu George Enescu. Așa că, într-un fel, toate aceste lucruri sunt legate între ele.

În ceea ce privește Orchestra Filarmonicii bucureștene, am avut ocazia să particip de patru ori la Festivalul Internațional George Enescu. Așa că am ascultat orchestra de mai multe ori la ea acasă, la Ateneul Român.Ceea ce îmi place foarte mult la acest ansamblu este, în primul rând, calitatea partidelor instrumentelor de coarde, care este cu adevărat specială.

Și mai este un lucru: chiar și într-o perioadă în care multe orchestre tind să sune din ce în ce mai asemănător, din cauza acestei globalizări a sunetului orchestral, Orchestra Filarmonicii George Enescu încă păstrează ceva din trecutul și din tradiția sa muzicală. Încă poți auzi puțin din acel sunet pe care îl întâlneai în vechile înregistrări ale marilor dirijori români, precum Constantin Silvestri sau Ionel Perlea. Iar mie acest lucru îmi place foarte mult."