Interviuri Înapoi

Muzicologul Octavian Lazăr Cosma - 80 de ani

Publicat: luni, 18 Februarie 2013 , ora 8.33

În 15 februarie 2013, muzicologul Octavian Lazăr Cosma sărbătorește împlinirea vârstei de 80 de ani, ocazie cu care ne-a împărtășit într-un interviu gânduri despre activitatea sa profesională, personalitățile muzicale care l-au influențat, dar și despre necesitatea promovării muzicii românești astăzi.

Maestre Octavian Lazăr Cosma, La mulți ani! Din impresionanta dumneavoastră activitate profesională, care ați spune că sunt câteva dintre momentele și realizările de care vă simțiți cel mai legat?

Evident că este un ceas de bilanț și ar fi potrivit să pot scoate în prim-plan anumite lucruri din existența mea de creator. Și, totuși, mă puneți într-o mare încurcătură, pentru că mi-e foarte greu să relev, să scot în evidență un volum dintre cele peste 20 care s-au tipărit până acum, toate consacrate fenomenului muzicii din țara noastră, astfel că eu zic să ne gândim la modul general și să zicem că pot fi satisfăcut că, în pofida numeroaselor dificultăți și sarcini pe care le-am avut pe umeri, am reușit să scriu și astăzi, într-adevăr, mă cam crucesc și eu, cum de a fost posibil să parcurg atât traseu.


Dintre personalitățile vieții muzicale românești sau internaționale pe care le-ați întâlnit, există câteva care au avut o influență asupra gândirii dumneavoastră muzicologice?

Indiscutabil. Profesorul meu de la Conservator, Mihail Druskin, care a fost o minte strălucită, m-a influențat profund, dar nu numai el. Aș putea enumera mai multe personalități, începând cu Romeo Vircuiașde la Cluj, care mi-a călăuzit primii pași timizi și apoi am cunoscut în activitatea pe care am desfășurat-o în cadrul Conservatorului bucureștean, în cadrul Uniunii Compozitorilor, unde din '64, până în 2010 am avut anumite responsabilități. Ca atare, cu o sumedenie de personalități am fost în colaborare, în legătură, în relații de prietenie și am reușit să culeg mierea de pe atâtea flori superbe care au fost în jurul meu.


După realizările impresionante și numeroasele volume care ne-au rămas și pe care le putem citi, cum credeți că ar putea contribui astăzi tinerii muzicologi în contextul epocii în care trăim la promovarea muzicii românești?

În primul rând, eu am o mare insatisfacție personală, pentru că am predat istoria muzicii românești câteva decenii, în cadrul Conservatorului, la zeci și zeci de studenți, aș putea spune, chiar zeci de generații și când privesc în momentul acesta felul în care e tratată creația muzicală românească autohtonă sunt absolut scârbit de indiferența care planează asupra sutelor de partituri extrem de valoroase ale compozitorilor români, care nu se cântă din cauza dirijorilor, din cauza conducătorilor de instituții, din cauza atâtor inconștienți care trec pe lângă aceste valori incontestabile, fără să le împărtășească ascultătorilor și celor care ar fi bucuroși să le cunoască și să le aprofundeze. Sper să vină o zi când compozitorii români de muzică serioasă, de muzică simfonică, de operă, de muzică grea, să zic așa, savantă, să fie cinstiți, prețuiți și cunoscuți așa precum merită. Au trudit, au muncit pentru o creație muzicală, cu elemente simbolice autohtone românești folclorice, pe care au impregnant-o din plin și această creație este desconsiderată, nesocotită, tratată cu indiferență. Trist, foarte trist și nu am decât motive să fiu optimist că îi va veni acestei creații cândva rândul să fie pusă în relief.

Interviu realizat de Andreea Chiselev