La sfârşitul anului trecut, la invitaţia Ambasadei Regale a Norvegiei la Bucureşti, am efectuat o călătorie de documentare la Oslo. Printre diversele direcţii de interes, desigur, muzica a fost pe primul loc. Am vizitat Filarmonica, Opera şi Centrul Norvegian de Informaţie Muzicală, am avut ocazia unor dialoguri cu persoanele cele mai îndreptăţite să îmi furnizeze informaţii despre activitatea acestor instituţii şi, desigur, am avut plăcerea unor concerte şi spectacole. Despre toate acestea am dorit să vorbesc şi ascultătorilor postului Radio România Muzical.

Filarmonica din Oslo

Orchestra simfonică a Filarmonicii din Oslo a luat oficial fiinţă în 1919, dar ansamblul activa deja din 1870 din iniţiativa lui Edward Grieg. Este o instituţie de stat, finanţată în proporţie de 85% de către guvernul norvegian care acordă anual aproximativ 130 de milioane de coroane. Bugetul se completează din vânzările de bilete şi din contribuţiile sponsorilor. Se ajunge astfel la un buget total de 150, 160 de milioane de coroane, ceea ce reprezintă o sumă substanţială, echivalentul a peste 20 de milioane de EUR. Politica repertorială este gândită în aşa fel încât publicului îi sunt oferite marile partituri simfonice din repertoriul internaţional care se potrivesc forţelor orchestrei alcătuită din 110 membri.

"Avem anume îndatoriri ferme faţă de un public divers, căruia trebuie să îi satisfacem, pe cât se poate, toate dorinţele. Printre obligaţiile noastre se numără desigur şi aceea de a interpreta cât mai multă muzică norvegiană, clasică şi contemporană."- ne spune d-l Odd S. Gullberg, directorul Filarmonicii din Oslo adăugand:

"Ne place să ne considerăm prima orchestră - ma refer acum la calitate - din spaţiul nordic. În anii '80-'90 am avut o perioadă extraordinară, când la conducerea orchestrei simfonice a Filarmonicii din Oslo s-a aflat, pentru mai mult de 20 de ani, dirijorul Mariss Jansons. Pot afirma acum, privind înapoi şi fără a minimaliza aportul altor dirijori, ca maestrul Jansons a format de fapt această orchestră pe care a transformat-o într-un ansamblu muzical competitiv la nivel internaţional. Aş mai spune şi că această orchestră l-a ajutat mult pe Mariss Jansons să devină maestrul de astăzi. A fost un proces artistic lung şi reciproc avantajos."

După Mariss Jansons, la conducerea orchestrei a venit pentru câţiva ani André Previn, apoi finlandezul Jukka Pekka Saraste, care este şi dirijorul orchestrei germane de radio din Köln. Un nou muzician de renume internaţional, Vasili Petrenko, dirijorul rus care conduce astăzi Orchestra Regală din Liverpool, îi va urma lui Jukka Pekka Saraste şi va veni la Oslo începând cu anul 2013.

Ansamblul are o anumită stabilitate care este deosebit de importantă, de fapt garanţia performanţei artistice. Un instrumentist este angajat pe o perioadă nedeterminată, practic, pe viaţă. În urmă cu 10-15 ani aproape toţi instrumentiştii erau norvegieni. Astăzi, cam 30% dintre membrii orchestrei simfonice din Oslo nu sunt norvegieni, ci est-europeni, suedezi, germani, englezi,… cam 20 de naţionalităţi.

L-am întrebat pe d-l Odd S. Gullberg, directorul Filarmonicii din Oslo cum este organizată activitatea instituţiei pe care o conduce: "Încercăm o perspectivă de ansamblu pe trei, patru sau chiar cinci stagiuni, astfel încât să putem ţine un balans între nou şi vechi, între creaţii internaţionale şi muzică norvegiană. Acordăm o mare atenţie publicului tânăr, copiilor şi adolescenţilor. Avem un proiect prin care facem în aşa fel ca toţi copiii în jur de 10 ani din Oslo să ajungă la Filarmonică cel puţin pentru un concert. Aproape în fiecare zi avem clase care vizitează sediul Filarmonicii, participă la repetiţii, asistă la prezentarea instrumentelor, vizitează culisele, vorbesc cu instrumentiştii. Avem apoi cam cinci, şase concerte pe an pentru adolescenţi, cu programe special gândite pentru ei, cu prezentarea lucrărilor, cu explicarea muzicii, cu informaţii despre compozitori. Ne concentrăm şi investim mult timp în proiectele noastre pentru tineri. Credem că este foarte important căci, dacă vă uitaţi în sala noastră de concert - dar asta se întâmplă nu numai în Oslo, ci în întreaga lume - veţi vedea multe capete încărunţite. Trebuie să ne gândim la publicul de mâine. Şi mai trebuie să fim mereu în pas cu vremea. Din punct de vedere demografic, Oslo se schimbă extrem de rapid şipopulaţia creşte mai ales în urma venirii unui mare număr de imigranţi din foarte multe ţări. Dacă oraşul se schimbă şi noi trebuie să schimbăm mereu modul de adresare către publicul care este mereu altul."

Teatrul de Operă şi Balet din Oslo, "…clădirea asemănată fie cu un iceberg, fie cu un vapor, căci iese practic din apele fiordului Oslo"

Norvegienii sunt mari amatori de operă; de aceea proiectul unei clădiri noi şi moderne pentru spectacole lirice şi de balet s-a bucurat de o imensă susţinere. Noua clădire a Operei din Oslo s-a deschis în anul 2008 şi a devenit, în foarte scurt timp, una dintre principalele atracţii turistice ale capitalei norvegiene atât datorită fantasticelor spectacole de operă şi balet, cât şi arhitecturii absolut spectaculoase şi originale propusă de firma Snøhetta. Noua Operă din Oslo este primul teatru liric din lume care permite vizitatorilor să ajungă pe acoperişul clădirii. Opera are trei scene cu 1369, 400 şi, respectiv 200 de locuri, şi o dotare tehnică de ultimă generaţie. Acustica Sălii mari a fost realizată după modelul Semperoper din Dresda. În stagiunea 2011 - 2012 Teatrul Naţional Norvegian de Operă şi Balet oferă un program de 336 de seri de operă, balet şi concerte. Există şi un proiect de operă pentru copii, care se desfăşoară într-un cort ce se ridică în mijlocul foaierului. Uneori - de exemplu în perioada sărbătorilor de iarnă - corul de copii cântă în pauze, în foaier, printre spectatori şi aceştia sunt încântaţi. Deseori vara, pe acoperişul clădirii Operei din Oslo, sunt programate concerte simfonice populare sau de muzică pop - acestea fiind susţinute tot de orchestra Operei - la care participă până la 8500 de oameni - deşi capacitatea declarată este de doar 7000 de persoane. Am avut bucuria să pot asista în sala mare la Spărgătorul de nuci, balet de Ceaikovski şi la un spectacol cu opera Bărbierul din Sevilla de Rossini şi am fost încântată atât de de evoluţia balerinilor şi a cântăreţilor, cât şi de imaginaţia, originalitatea şi umorul montărilor scenice.

Doamna Anne Gjevang, care în momentul discuţiei noastre era casting director şi director artistic ad interim a avut amabilitatea să îmi acorde o jumătate de oră. Mi-a vorbit mult despre culisele activităţii Operei din Oslo. Pentru început am rugat-o să-mi definească poziţia de casting director.

"Toţi cei care merg la teatru sau care privesc filme pot citi la un moment dat undeva, în programe sau pe ecran, numele celui care a asigurat castingul, adică selectarea interpreţilor pentru producţia respectivă. Asta fac eu aici la Opera din Oslo, caut, ascult şi aleg cei mai potriviţi interpreţi pentru rolurile din spectacolele noastre. Trebuie să găsesc cele mai potrivite voci pentru rolurile atât de diferite, trebuie să găsesc personalitatea potrivită, înfăţişarea potrivită… şi pentru asta colaborez strâns cu regizorii şi cu dirijorii. Consider munca mea deosebit de interesantă şi o fac cu mare plăcere.

Teatrul de operă şi balet din Oslo are 638 de angajaţi. Dintre ei, 21 sunt cântăreţi solişti, 55 balerini, 55 corişti şi cam 100 de instrumentişti în orchestră. Tot cam 100 sunt tehnicienii de scenă şi maşiniştii, iar restul lucrează în ateliere, administraţie şi în alte departamente de organizare. În Norvegia soliştii de operă sunt pensionaţi la 52 de ani. Opera din Oslo are angajati 21 de cântăreţi solişti. 15 dintre ei au contracte pe viaţă. 6 cântăreţi fac şi ei parte stabil din companie, dar au contracte semnate pe maximum doi ani. Şi mai există patru… tineri ucenici pentru care se primesc fonduri speciale de la statul norvegian. Aceştia sunt familiarizaţi cu munca şi cu scena, li se oferă roluri mici potrivite şi sunt pregătiţi pentru eventualele oportunităţi de a apărea în roluri principale pe orice scenă din lume. Trupei stabile i se alătură periodic oaspeţi norvegieni sau străini care dau statut de eveniment spectacolelor în care cântă."

MIC - Music Information Centre Norway/ Centrul Norvegian de Informare Muzicală

De peste 30 de ani MIC promovează în ţară, dar mai ales în străinătate, muzica norvegiană şi interpreţii ei. Institutul a fost creat de Ministerul Norvegian al Culturii dar, mai ales în proiectele strategice de politică culturală la nivel internaţional, are ca partener direct Ministerul Norvegian al Afacerilor Externe. Şi bugetul se bazează pe două surse de finanţare: Ministerul Culturii contribuie cu 8 milioane de coroane la care se adaugă sumele (2.800.000 de coroane în anul 2011) oferite de Ministerul de Externe care acoperă exclusiv costurile de deplasare şi cazare ale artiştilor atunci când aceştia concertează în străinătate.

MIC are 13 angajaţi şi funcţionează impecabil. Există o imensă bancă de date ce se completează practic de la zi la zi. Se caută un solist concertist cu un anume repertoriu? Se caută un grup de muzică uşoară care să participe la un festival internaţional cu un anume profil? Se caută o orchestră norvegiană pentru un turneu? Se caută o partitură destinată unui ansamblu cu o componenţă mai ciudată? MIC face imediat propunerea cea mai potrivită.

Datorită activităţii centrului, compozitorii norvegieni sunt din ce în ce mai cântaţi şi mai apreciaţi. Orchestra simfonică din Oslo concertează în întreaga lume. Şi, pentru a rămâne tot în sfera muzicii simfonice, tinerii instrumentişti norvegieni încep să fie din ce în ce mai cunoscuţi şi, mai ales, recunoscuţi la cel mai înalt nivel.

Ascultaţi cele 5 rubrici dedicate Norvegiei muzicale in emisiunea Drivetime, zilnic, de luni până vineri, de la ora 18.10, începând cu 26 martie.