În 24 august, de la ora 20.30, va avea loc o nouă ediţie a Promenadei Operei, prilej cu care artiştii Operei Naţionale Bucureşti evoluează în faţa publicului strâns pe esplanada din faţa instituţiei, o modalitate eficientă de promovare către publicul larg a valorilor teatrului liric. Despre spectacolul din 24 august, cu detalii, consilierul directorului operei bucureştene, muzicolog Mihai Cosma.

Ce aduce nou această ediţie a Promenadei Operei?

Este un spectacol care într-adevăr a devenit tradiţional, dar ediţia aceasta se vrea a se aduce în plus în prim plan un concept. Asta ar fi să zicem noutatea faţă de spectacolele anterioare , care se centrau pe repertoriu sau pe solist. De data aceasta, conceptul este ca Promenda Operei să prezinte noutăţile stagiunii care urmează să se deschidă. Deci repertoriul şi soliştii sunt în aşa fel aleşi, încât să slujească ideea de avanpremieră, de punere sub reflector a unor puncte de interes care urmează să se petreacă de-a lungul stagiunii, mai concret spus, premierele sau noutăţile stagiunii. În afară de asta, tot nouă este o concepţie regizorală mai spectaculoasă, întrucât pare revoluţionară, se creează o poveste, un decor, mişcare, lumini, efecte, surprize ş.a.m.d., deci va fi un spectacol în sine, nu doar un concert de gală cu soliştii care vin frumos îmbrăcaţi în frac şi cântă.

Puteţi să ne dezvăluiţi câteva dintre titlurile care vor figura pe afişul Operei Naţionale în Bucureşti în următoare stagiune?

Este vorba despre mai multe proiecte, unele care sunt reluări, cum ar fi un spectacol la care şi publicul bucureştean şi-ar fi dorit foarte mult, dar din motive neînţelese a dispărut pentru ceva vreme. Este vorba de montarea lui Alexandru Tocilescu, cu opera Faust de Gounot, pe care noi o vom relua acum. Unul dintre cele mai îndrăgite spectacole de operă, adică Rigoletto, va căpăta o haină nouă cu ajutorul unuia dintre regizorii de top ai lumii operei, care va veni de la Londra ca să monteze această operă. Apoi ne gândim să facem o trimitere peste timp, un arc de 60 de ani de la sărbătorirea acestei vârste frumoase pe care o împlineşte clădirea operei prin fragmente din opera Dama de pică, cea care a deschis teatrul în 1954 şi multe altele, nu le spunem acum pe toate, ca să lăsăm şi un pic de surpriză.