Orchestra Filarmonicii de Stat "Transilvania"

Theo Wolters dirijor

Cadmiel Boțac pian

Felix Mendelssohn

Concertul nr. 1 pentru pian, în sol minor, op. 25

Concertul nr. 2 pentru pian, în re minor, op. 40

Piotr Ilici Ceaikovski

Simfonia nr. 5 în mi minor, op. 64

Penultimul concert simfonic din seria evenimentelor dedicate aniversării celor 70 de ani de existență ai Filarmonicii clujene (stagiunea 2025/2026), va avea loc vineri, 19 iunie 2026, cu începere de la ora 19.00 la Colegiul Academic. Pe scena sălii Auditorium Maximum va urca tânărul și foarte talentatul pianist Cadmiel Boțac care va interpreta concertele nr. 1 și nr. 2 de Felix Mendelssohn alături de Orchestra Filarmonicii de Stat "Transilvania", sub bagheta dirijorului Theo Wolters. Programul serii va fi completat de Simfonia nr. 5 în mi minor, op. 64 aparținând lui Piotr Ilici Ceaikovski.

Despre lucrări

Felix Mendelssohn

Concertul nr. 1 pentru pian, în sol minor, op. 25

Mendelssohn a fost un pianist strălucit care a profitat imediat de progresele tehnice aduse pianului în perioada în care el își atingea maturitatea artistică. Acesta devenise acum un instrument mai mare, mai greu și mai sonor, capabil să umple o sală de concert cu sunetul său și să concureze de la egal la egal cu orchestra modernă. Mai presus de toate, avea o nouă octavă superioară, strălucitoare, care invita mâna dreaptă a interpretului să se lase purtată de gamele și arpegiile amețitoare ce umplu toate concertele din perioada romantică. Mendelssohn se simțea pe deplin în largul său în acest stil și poseda o agilitate digitală superbă.

Toate acestea sunt evidente în Concertul său în sol minor, compus la München în 1831, când Mendelssohn avea 21 de ani. El însuși a interpretat concertul în premieră absolută la München, urmat la scurt timp de o a doua reprezentație la Londra, unde partitura a și fost publicată. L-a cântat de multe ori în cursul scurtei sale cariere, fiind primit întotdeauna cu căldură de public și de presă. Pe lângă faptul că este plin de melodii agreabile și pasaje strălucitoare, concertul demonstrează cvasi-obsesia lui Mendelssohn pentru problema legării părților separate ale simfoniilor și concertelor într-un tot unitar.

Concertul nr. 2 pentru pian, în re minor, op. 40

Acest concert a fost compus la aproximativ cinci ani după omniprezentul concert nr. 1. Faptul că acest al doilea concert a fost atât de eficient umbrit de primul este, la fel ca atâtea ciudățenii din viața muzicală, greu de înțeles. Concertul în re minor nu este cu nimic mai prejos din punct de vedere pianistic și nici inferior din punct de vedere muzical, susținându-și cu fermitate virtuțile mendelssohniene. Compozitorul a scris cel de-al doilea concert pentru Festivalul de Muzică de la Birmingham și a fost solist la prima sa audiție în cadrul festivalului, în anul 1837.

Piotr Ilici Ceaikovski - Simfonia nr. 5, în mi minor, op. 64

La aproape unsprezece ani de la crearea Simfoniei nr. 4, Ceaikovski a revenit la aceeași temă, dorindu-și, de această dată, să pornească la luptă împotriva destinului și să îl învingă.

La data de14 august 1888, simfonia a fost terminată și dedicată lui Theodor Avé-Lallemant, un muzician de seamă și o personalitate marcantă a vieții muzicale, fondator și director al Societății Filarmonice din Hamburg. Ceaikovski îl cunoscuse în timpul turneului din 1888 și fusese complet fermecat de bătrânul de optzeci de ani, care nu doar că îi organizase impecabil spectacolele, dar asistase și la toate repetițiile, adresându-i ulterior compozitorului numeroase cuvinte calde. Premiera simfoniei a avut loc la 5 noiembrie 1888, la Sankt Petersburg, în cadrul unui concert al Societății Filarmonice, al cărui program a fost alcătuit în întregime din lucrări de Ceaikovski. A dirijat însuși autorul. La 10 decembrie, el a dirijat-o și la Moscova, într-un concert al Societății Muzicale Ruse. În ambele capitale, noua simfonie s-a bucurat de un mare succes din partea publicului, însă opiniile criticilor nu au unanime. Mai mult, compozitorul însuși s-a arătat nemulțumit față de lucrarea sa. Se pare că motivul unei atitudini atât de critice a autorului față de acest opus rezida tocmai în faptul că a încercat aici să dezvolte într-un mod nou aceeași temă care fusese deja întruchipată de el cu o forță de convingere uriașă. La baza Simfoniei a V-a stă, de asemenea, "tema destinului" - o imagine sumbră, obsesivă, care străbate toate părțile și a cărei dezvoltare și transformare dezvăluie ideea centrală a lucrării.

În primăvara anului 1889, Ceaikovski a mers la Hamburg special pentru a dirija simfonia dedicată lui Theodor Avé-Lallemant. Din păcate, bătrânul muzician nu a putut asista la execuția care îi fusese dedicată, dar i-a trimis compozitorului o scrisoare emoționantă. Rezultatul premierei de la Hamburg a fost acela că Ceaikovski și-a revizuit atitudinea față de simfonie și i-a recunoscut calitățile evidente.

Despre dirijor

Theo Wolters s-a născut în anul 1955, fiind cel mai mic copil al unei familii numeroase și talentate din punct de vedere muzical. A început să cânte la trompetă de la o vârstă fragedă în cadrul fanfarei locale, dirijate de tatăl său. Mai târziu, a studiat trompeta la Conservatorul din Maastricht, pe care l-a absolvit cu distincție.

În timpul studiilor a fost trompetist în Orchestra Filarmonică Overijssel și în Orchestra Filarmonică din Essen, Germania, între anii 1975 și 1979. În 1979, s-a alăturat Orchestrei Regale Concertgebouw din Amsterdam, unde a activat până în 2008. Pe lângă cariera sa orchestrală, a urmat cursuri de dirijat sub îndrumarea lui Pieter Stalmeier și Roberto Benzi.

Între 2004 și 2012, Theo Wolters a fost dirijor asistent al lui Mariss Jansons la Orchestra Regală Concertgebouw din Amsterdam, experiență care i-a oferit oportunitatea de a-și perfecționa abilitățile dirijorale la cel mai înalt nivel. În iunie 2008, a avut onoarea de a-l înlocui pe Mariss Jansons în cadrul a două concerte ale Orchestrei Concertgebouw, unde a dirijat Simfonia Turangalîla de Messiaen. Aceste interpretări au fost primite cu entuziasm atât de presă, cât și de public.

Pe lângă activitatea sa orchestrală, Theo Wolters a dirijat în mod regulat ansambluri de alamă de prestigiu, inclusiv formația de alamă a Orchestrei Regale Concertgebouw, în cadrul unor concerte susținute în Italia și Austria.

În prezent, Theo Wolters încântă publicul în calitate de dirijor invitat al unor orchestre din Olanda, Germania, România, Taiwan și Coreea de Sud. Un moment de referință al carierei sale l-a reprezentat dirijarea Simfoniei a IX-a de Beethoven împreună cu un cor remarcabil la Seul. Interpretările sale dinamice ajung adesea la un public larg, multe dintre ele fiind transmise în direct la radio și televiziune, în special în România și Coreea de Sud.

Despre solist