ACUM:
19.00
Music box
Noutățile discografice din zona clasic, jazz&more.
Urmează: 20.00 Armonii preclasice O oază de liniște și echilibru.
Apoi: 21.00 Scena europeană Înregistrări sau concerte în direct.

Evenimentele săptămânii Înapoi

Marțian Negrea: 125 de ani de la naștere - o ediție specială a Polifoniilor din 29 ianuarie

Publicat: vineri, 26 Ianuarie 2018 , ora 14.10
"Pentru mine, confruntarea cu marele public înseamnă confruntarea cu ideile mele, cu inspirația mea, înseamnă bucuria mea. Eu vin în fața acestui public cu inima deschisă, cu dorința fierbinte ca muzica mea să fie înțeleasă."

Acum 125 de ani, într-o zi de 29 ianuarie, în satul Vorumloc din sudul Ardealului s-a născut Marțian Negrea, unul dintre cei mai mari compozitori și profesori români din secolul trecut.


Mâna destinului

Cânta la fluier și frunză; avea și o voce frumoasă, auzită cu bucurie în strana bisercii ortodoxe din sat.

Pentru viitorul lui, s-a dat cu banul: să meargă sau nu, la școala. Răspunsul a fost da, iar copilul a fost dat, mai întâi, la școala maghiară din Mediaș, apoi - la Liceul maghiar din Dumbrăveni.

O vioară - iată ce și-a dorit mai mult, iar părinții i-au cumpărat-o. Din prima zi a învățat să cânte la ea, așa cum a știut, melodii populare românești.


Suntem români și punctum

În clasa a IV-a a fost mutat la Liceul maghiar romano-catolic din Odorhei, unde a învățat noțiuni elementare de cânt la vioară și orgă. Talentul băiatului nu a trecut neobservat, iar preotul-conte Mikes Koloman s-a oferit să îl trimită la Academia de Muzică din Budapesta. Cu o condiție: să-și maghiarizeze numele și să-și schimbe credința. Băiatul a refuzat, iar la sfârșitul anului școlar părinții l-au retras de la liceu.


Sibiu

Cu cele patru clase încheiate, a fost admis la secția pedagogică a Seminarului Andreian din Sibiu (viitoarea Școală normală Andrei Șaguna), unde l-a avut printre dascăli pe remarcabilul compozitor, dirijor și patriot Timotei Popovici, discipol al lui Gavriil Musicescu, autorul studiului "Principiul național în muzică".

Ca student, a cântat în corul Seminarului, apoi în corul societății "Astra". Un timp, a fost angajat ca dirijor al corului " Uniunii meseriașilor români din Sibiu", iar în timpul vacanțelor petrecute acasă, a organizat și instruit un cor al țăranilor din Vorumloc.

Viața muzicală bogată a Sibiului i-a trezit pasiunea pentru compoziție: în anii petrecuți aici (1910-1914) a scris piese pentru pian, pentru vioară și un cvartet de coarde: "nu aveau nimic de-a face cu compozitia" - avea să declare mai târziu.


Război în prima linie

A fost recrutat ca ofițer în armata austro-ungară. După primele 14 luni de lupte în linia întâi, extenuat fizic și psihic, a fost trimis pentru recuperare la un spital din Budapesta. Și-a căutat refugiul în muzică: a compus, a mers la operă și la concerte, a început studiul armoniei și contrapunctului cu Zoltan Kodaly și Victor Herzfel, apoi s-a înscris, cu spirijinul conducerii Academiei de Muzică din Budapesta, la examenele pentru obținerea diplomei de profesor. Aproape că a reușit: a trecut probele de istorie a muzicii, armonie, contrapunct și dirijat, dar în urma unei discuții aprinse pe teme naționale cu profesorul de pedagogie, a renunțat la diplomă și s-a întors în tranșee.

"În momentele de acalmie de pe front, studiam armonia și contrapunctul, prieteni fideli în cele mai critice momente."


Viena, din solda de ofițer

După încheierea războiului, cu banii din soldă, s-a înscris la Academia de Muzică din Viena, beneficiind ulterior și de o bursă a statului român. Printre profesorii de acolo s-a aflat românul Eusebie Mandicevschi ("profesorul ideal", "cu barbă de apostol", "cetățean de onoare al Vienei"), cu care a studiat armonie, contrapunct și fugă. Personalitate de prim rang a vieții muzicale vieneze, prieten cu însuși Brahms, Mandicevschi i-a prezentat studentului său român partituri și manuscrise rare, făcându-i cunoștință cu muzica unor Debussy și Ravel, Wagner și Strauss, Ceaikovski și Rimski-Korsakov.


Cluj

Cu toate că își dorea să încheie studiile vieneze, circumstanțele l-au obligat să revină în țară: din 1922 bursa nu i-a mai fost prelungită, oferindu-i-se, în schimb, posibilitatatea de a preda armonie și contrapunct la proaspăt înființata Academie de Muzica din Cluj-Napoca.

Profesor-suplinitor, apoi director al claselor de teorie și compoziție, iar din 1926 - profesor titular definitiv, se pregătea cu minuție de fiecare prelegere, rezultand de aici primele sale cursuri și tratate muzicale în limba română: "Teoria instrumentelor muzicale"- 1925, apoi "Tratat de forme muzicale" -1932.

În 1927 a fost numit și director artistic al Filarmonicii "Gheorghe Dima", funcție pe care a deținut-o până în 1940.

În această perioadă au apărut primele sale compoziții "oficiale", printre care - Fantezia simfonică op.5, Suita pentru pian "Impresii de la Țară" op.6, Opera "Păcat boieresc", Rapsodia română nr.1, Suita simfonică "Povești din Grui".


București

În 1941 a cerut transferul la Conservatorul din capitală, ocupând catedra de armonie și contrapunct, rămasă vacantă după moartea lui Ion Nonna Otescu. Un an mai târziu, a acceptat primul elev particular, Aurel Stroe, în vârstă de doar 10 ani pe atunci, trimis de Mihail Jora ("Îți recomand un profesor extraordinar din Cluj, tobă de carte!").

Tot în 1941, a apărut unul dintre cele mai importante studii ale sale: "Un compozitor român din secolul al XVII-lea - Ioan Căioni". Această scriere a pus într-o lumină nouă personalitatea cărturarului de talie europenă, autorul celebrului "Codex Caioni" care include, între altele, 10 melodii populare românești: "Melodiile românești vorbesc despre vechimea, trăinicia și superioritatea cântecului nostru, aruncând o rază luminoasă asupra unui popor care știe să-și prețuiască și să-și păstreze cu sfințenie comorile sufletești"…

Anul universitar 1946-1947 a fost poate cel mai dificil din biografia sa. În 21 martie, scria: "Am stat toată iarna în bârlogul meu cu geamul spart, fără foc, fără mâncare; trăiam de pe o zi pe alta, cu căciula pe cap ziua și noaptea și așteptam nu miracole, ci - primăvara!".

Apar cele Patru piese pentru harpă, Cvartetul de coarde op. 17, Recviemul-parastas, celebra suită simfoncă "Prin Munții Apuseni", Simfonia primăverii.

În plan didactic își completează contribuția prin alte două scrieri de căpătâi: Tratatul de contrapunct și fugă (1957) și cel de armonie (1958).


Sfârșitul

S-a stins în an aniversar, sărbătorit la împlinirea a 80 de ani. A plecat către cele veșnice în 13 iulie 1973 și a fost înmormântat așa cum și-a dorit: în grădina casei sale din satul Stoenești de lângă Ploiești.


În ediția Polifoniilor pe care i-o dedicăm lui Marțian Negrea, în 29 ianuarie, de la ora 13.10, vom asculta patru dintre compozițiile sale - Suita Simfonică "Prin Munții Apuseni", Cvartetul de coarde op. 17 în Mi bemol major, piesa corală "Păstorița" și Simfonia Primãverii - lucrări care îl recomandă, alături de altele, ca pe unul dintre cei mai inspirați și valoroși creatori ai noștri din secolul trecut.

Sorina Bobeico