Recomandări Înapoi

Local, regional și global în muzicile tradiționale - 13 octombrie

Publicat: vineri, 9 Octombrie 2015 , ora 12.02

Istorie și geografie sonoră

Există elemente comune ale unor culturi tradiționale, care să fie reflectate la nivel regional? Individualitatea muzicilor de expresie orală poate fi supusă unor referințe comparative acceptabile? Cât de apropiate sau cât de îndepărtate se află unele popoare care se învecinează printr-o istorie și o geografie comună? Dincolo de alte argumente, răspunsurile pot fi găsite chiar în sonoritățile prin care se exprimă apartenența la o identitate proprie. În regiunea balcanică din sudul Dunării (care atestă urme de locuire din cele mai vechi timpuri), amestecurile și modificările permanente ale componentelor etnice, migrațiile, colonizările și conflictele au fost, în decursul istoriei, definitorii. Din această perspectivă, popoarele care s-au constituit în ținuturile balcanice au păstrat, într-o atmosferă multiculturală pronunțată, numeroase elemente comune, stratificate și cristalizate în timp.


Interferențe balcanice

Pe ambele maluri ale Dunării muzicile tradiționale se află sub semnul unor elemente care au fost "sublimate", în parcursul vremurilor istorice (de cele mai multe ori neprielnice), într-un creuzet cultural comun, dar cu accente naționale distincte, de la un popor la altul. În sudul și sud-vestul României, în nordul Bulgariei, în Serbia de răsărit dar și în Macedonia se întâlnesc numeroase piese muzicale reprezentative, vocale și instrumentale, care sunt constituite pe baza unor scări diatonice sau cromatice, cu linii melodice bogat ornamentate și cu suprapuneri polifonico-eterofonice, ca elemente sonore proprii. Eterofonia, însoțită de pedale armonice, reprezintă unul dintre tipurile sintactice care se utilizează frecvent în lumea sonoră balcanică, fie că aparține culturii populare din centrul Bulgariei (caz în care piesele sunt interpretate de femei, prin stilul vocal caracteristic, cu voce înaltă, nazalizată), fie că este subsumată unui model de polifonie rudimentară din sud-vestul României (Banatul de munte sau Gorjul), care derivă din interpretarea antifonică a două grupe vocale, de asemenea feminine, dintre care unul susține un sunet continuu, numit ison.


Elemente comune

În perimetrul descris identificăm și numeroase elemente melodico-ritmice comune, dintre care, dincolo de pulsațiile ritmice regulate, în tempo rapid, ale jocurilor populare de pe ambele maluri ale Dunării, se detașează ritmul asimetric, care a fost teoretizat de Constantin Brăiloiu drept ritmul aksak, cu o denumire care atestă răspândirea lui în întreaga Peninsulă Balcanică, din Bulgaria până în Grecia și din Turcia până în Serbia și sudul României. Și, tot în acest spațiu multicultural, există și instrumente comune, cum ar fi cimpoiul și fluierul, instrumente considerate emblematice pentru toate popoarele acestui areal geografic și pentru cultura tradițională, de tip pastoral, din regiunea nord-balcanică. Nu în cele din urmă, trebuie să avem în atenție unele instrumente cu coarde și arcuș, cum ar fi gădulka bulgărească, înrudită cu kemanul (kemençe) oriental (care s-a folosit și în Țara Românească până în secolul al XVII-lea, atunci când a fost înlocuit cu vioara) sau formațiile instrumentale alcătuite din două viori, acompaniate de o tobă, așa cum mai obișnuiesc încă să interpreteze muzica jocurilor populare românii din Valea Timocului sârbesc.

Vă invit, așadar, să descoperim împreună câteva sonorități reprezentative ale muzicilor tradiționale din zona balcanică, prin cântări, piese, structuri melodice și formule vocal-instrumentale înrudite între ele, reflectând moștenirea culturală a popoarelor învecinate într-o istorie și geografie comune, marți 13 octombrie 2015, de la ora 20.30, în cadrul emisiunii "Muzici tradiționale".

dr. Constantin Secară,
etnomuzicolog