Directorul muzical al prestigioasei orchestre propune în acest nou concert al stagiunii, două lucrări vocal simfonice de Wolfgang Amadeus Mozart - "Exultate, jubilate" KV 165 și Missa încoronării KV 317 în Do major, în compania unui ansamblu coral spaniol, Orfeó Català și a unui cvartet vocal internațional redutabil, soprana Louise Alder, contraalta Wiebke Lehmkuhl, tenorul Mauro Peter și bas-baritonul Krešimir Stražanac - Kirill Petrenko declarând cu această ocazie faptul că întotdeauna îl abordează pe Mozart din perspectiva operelor sale.

Se cunoaște faptul că dirijorul născut în Siberia, format și la Viena, a fost ales ca succesor al lui Sir Simon Rattle la pupitrul Filarmonicii din Berlin, venind cu o bogată experiență din direcția operei. După un debut la Teatrul din Meininger, el a condus între 2002 - 2007 Opera Comică din Berlin și între 2013 - 2021 a fost numit director muzical general al Operei de Stat Bavareze din München.

În 2006, a avut loc primul său concert ca dirijor invitat al Orchestrei Filarmonicii din Berlin, numirea ca dirijor principal al acestui ansamblu, din 2019, fiind prima din cariera sa care nu are legătură cu o scenă de operă. Dar visul a prins contur, având în vedere faptul că inițial Kirill Petrenko și-a dorit să dirijeze muzică simfonică, și nu operă - vis devenit realitate în programe ce respectă bogata tradiție a orchestrei berlineze, însumând pagini simfonice de Beethoven, Mozart, Brahms, Mendelssohn, Richard Strauss, Korngold, Berg, Webern, repertoriul rusesc, Bartok, și în seara zilei de 28 aprilie, Robert Schumann, cea de-a patra Simfonie în re minor, în versiunea revizuită a anului 1851. Este un opus de o mare anvergură, reorchestrat de compozitor în ideea de a obține o mai mare claritate a materialului tematic, deși sunt voci, printre care și Johannes Brahms care au preferat prima variantă, compusă cu 10 ani înainte.

Care ar fi punctele forte ale acestei noi versiuni din 1851, de altfel cea împământenită în repertoriul curent, potrivit muzicologilor? Schumann a obţinut desigur, claritatea mult dorită, iar tranziţiile dintre părţi sunt mai rafinate, mai ales ultima, când este readusă tema primei părţi. Dar nu ne confruntăm cu o simfonie tradiţională. Schumann a denumit-o " Simfonie-Fantezie", cu cele patru părţi care se interpretează cu pauze foarte scurte între ele în ideea de a crea efectul unei unice mişcări, unei singure părţi în ansamblul ei, generalizând astfel forma de sonată la nivelul întregii simfonii - o idee nouă pentru acel timp, de neînţeles în varianta anului 1841.

Vă invităm ca atare, să rămâneți alături de Radio România Muzical vineri, 28 aprilie, pentru a asculta un nou concert Mozart - Schumann, inedit ca structură, oferit nouă prin Uniunea Europeană de Radio de la Berlin, cu această legendară Filarmonică și actualul ei dirijor, Kirill Petrenko.