Șase oameni cântau

...și o sală cu aproape o mie de suflete, asculta cu sufletul la gură, într-o unică respirație.

"Extraordinar" a fost pe buzele tuturor la final.

Și pe bună dreptate: King's Singers au propus o seară extraordinară la Sala Radio, în 23 noiembrie 2025, în cadrul Festivalului de muzică veche de la București. Pentru prima dată la București, un ansamblu legendar, cu o istorie care începe în 1968: șase voci reunite într-un ansamblu vocal excepțional. La București au cântat contratenorii Patrick Dunachie și Edward Button, tenorul Julian Gregory, baritonii Christopher Bruerton și Nick Ashby, basul Piers Connor Kennedy.

A fost o seară excepțională, din mai multe puncte de vedere.

În primul rând, pentru calitatea interpretării: emisie, intonație, dinamică, coeziune a ansamblului, pronunție - totul la superlativ. Dar mai ales, ceea ce vine după ce partitura este perfect cântată: emoție, bun gust, capacitatea de a transmite mesajul muzicii, crearea unei stări adevărate de catharsis autentice - adică ceea ce doar actul artistic de cea mai înaltă calitate spirituală poate produce. Recunosc că nu sunt prea impresionabilă în general, dar ascultând acest concert live susținut de King's Singers, nu mi-am putut stăpâni lacrimile mai bine de jumătate din concert.

Pentru că am rezonat atât de mult cu tema concertului și întrebările pe care ea le ridică pentru omul contemporan. "Renaissance" nu este doar despre epoca Renașterii, ci despre un tip de renaștere spirituală exprimat în toate cele 15 cântări religioase interpretate de King's Singers. Sunt cântări cu care ei au crescut și pe care le-au cântat ei însiși ca tineri cântăreți în coruri bisericești (apropo, am aflat asta din prezentările celor 6, susținute într-o admirabilă limbă română!). Sunt piese ale unor compozitori (în majoritate) englezi care au trăit pe parcursul secolelor al XV-lea și al XVI-lea, dintre care cei mai cunoscuți pentru noi sunt William Byrd și Thomas Tallis. Cu excepția unei piese a primei femei-compozitor pe care o cunoaștem din istorie, călugărița Hildegard von Bingen care a trăit la finalul secolului XI și începutul secolului XII - un antifon care a constituit, pentru mine, cel puțin, momentul de climax emoțional al concertului: doar doi contratenori singuri pe scenă, cântând în semi-umbră, două voci evocând îngerii și pacea sufletească.

King's Singers nu au doar știința cântului - solistic și coral, dar au o cultură generală și muzicală pe care o simți în fiecare sunet, ca și o inteligență artistică ce le permite să construiască un program cum a fost cel din 23 noiembrie de la București: grupând cele 15 cântări în 3 secțiuni, marcând momentele liturgice ale unei zile: dimineața, liturghia de seară, care se cântă înainte ca soarele să apună și cântările asociate cu noaptea. Unitate în diversitate, o curgere care e diversă în dinamică și tempo-uri, în ethosul exprimat, dar egală cu sine însăși prin mesajul muzicii, care vorbește despre aceeași încredere în Dumnezeul creștin, ca și prin sentimentul de puritate și înălțare pe care-l transmite ascultătorului. Dintr-o biserică sau dintr-o sală de concert.

Da, șase oameni doar, pe o scenă, fără niciun artificiu scenic, fără decor, fără lumini, fără video-uri, fără boxe de amplificare. Doar șase oameni și partituri vechi de 500 ani, care vorbesc despre ce înseamnă să fii om, despre fragilitate, încredere, speranță și iubire, în cele din urmă. Și care trezesc mai multă emoție decât o producție de sute de ori mai grandioasă.

Șase oameni care se pot adapta apoi imediat pentru repertoriul Beatles sau o piesă americană, oferite ca bis, în aranjamente cu bun gust și cu o notă de umor de cea mai bună calitate. Trecând și la joc mimic și scenic, fără nicio urmă de trivialitate sau cu tușe groase.

M-am intersectat cu multe discuții despre impactul inteligenței artificiale pentru societatea umană, mai ales în domeniul artistic, în ultimele zile. Am realizat sunt și alții, ca și mine, care recunosc pozele, videourile și compozițiile create de inteligența artificială - pentru că există ceva artificial în ele, pe care îl poți sesiza imediat, în același fel în care îți poți da seama ce e kitsch sau nu (adică dacă ai o cultură generală, cum o numim generic). Dacă e ceva ce nu cred că inteligența artificială va reuși vreodată, este să înlocuiască actul artistic de nivel înalt, așa cum l-au propus King's Singers. Însă arta aceasta se adresează doar oamenilor, aceia care gândesc cu mintea lor, care simt și acceptă lumea așa cum e, cu bune și cu rele, și care caută sensul existenței dincolo de ultima masă copioasă mâncată. Adică acelor oameni care aleg să-și păstreze și inteligența umană, neinfluenţată de algoritmi sau mesaje subliminale.

Și care știu să rămână modești și umani: cei 6 King's Singers au anunțat de pe scenă că vor să se întâlnească cu publicul în foaier și au venit, au stat de vorbă, au dat autografe, au făcut poze cu toți cei care și-au dorit să fie alături de ei. Fără aere de vedetă, cu adevărat, însă, vedete.

O seară excepțională.

Pe care o puteți descoperi și la Radio România Muzical, pentru că acest concert a fost înregistrat și poate fi ascultat la Radio România Muzical chiar în ziua de Crăciun, pe 25 decembrie, de la ora 13.00, în reluare de la ora 22.40. Un cadou pentru care mulțumesc Festivalului de muzică veche de la București.