Interviuri
Înapoi
Interviu cu soprana Adela Zaharia
Renumita soprană Adela Zaharia a susținut, la invitația lui Ioan Holender, directorul artistic al Cazino Music Festival, două recitaluri la Constanța. Înaintea primei seri, de 14 noiembrie 2026, am stat puțin de vorbă cu artista română stabilită în Germania. Adela Zaharia este una dintre cele mai importante voci ale momentului, la nivel mondial, cu apariții pe cele mai mari scene al lumii.
Adela Zaharia, bine ați revenit acasă, în România! Încă vă recuperați după o perioadă de slăbiciune fizică. Cum vă simțiți acum? Eu așteptam cu nerăbdare să aflu dacă veniți la Constanța, pentru acest recital.
Și eu așteptam cu sufletul la gură să văd dacă pot veni sau nu și am decis să vin totuși. Am decis să gamble, să risc puțin și să vedem ce se întâmplă. Sincer, la ora actuală, ce știu este că după o tură de COVID, urmată de o traheită, a fost foarte, foarte greu să revin. Am avut voie abia săptămâna asta să revin la cântat, am reînceput să cânt și, ca de multe alte ori, voi vedea pe scenă cum rezolv momentul.
Din păcate, acesta nu este un caz izolat în viața unui artist liric. Când trageți linie între ce e prevăzut contractual și ce înseamnă sănătatea vocii și sănătatea dvs. personală, în general?
În primul rând, sănătatea e întotdeauna o normă pentru mine. În acest caz, în cazul acestor recitaluri, trebuie să recunosc că am luat decizia puțin mai emoțional, nu atât de rațional pe cât aș face-o în alte ocazii, fiindcă întotdeauna sănătatea trebuie să fie pe primul loc. Dar, în același timp, am și simt, eu personal, o mare responsabilitate față de teatrele care mă angajează, dar mai ales față de publicul care face un efort să vină. Mai ales când lumea îmi scrie și îmi spune de unde vine și călătorește și așteaptă să mă vadă. Și atunci, întotdeauna fac tot posibilul să fiu pe scenă dacă se poate.
O presiune în plus.
Exact, exact. E o presiune în plus. Dar mă bucur că, după acești ani pe scenă, am ajuns să-mi cunosc corpul și vocea destul de bine încât să știu când trebuie să trag linie. Știu cât de tare pot să împing limitele, cât de departe. Și un detaliu, de exemplu, ar fi vocea de cap. Dacă am vocea de cap, orice altceva se rezolvă. Dacă vocea de cap nu e acolo, atunci știu că trebuie să anulez. Dacă vocea de cap e acolo, poate să-mi fie foarte greu cu restul componentelor instrumentului vocal, dar dacă vocea de cap e acolo, știu că măcar am o șansă. Eu vreau întotdeauna să mă asigur că nu se întâmplă nimic în timpul spectacolului. Deci dacă am vreo bănuială că nu pot să duc spectacolul până la capăt, nu urc pe scenă. Fiindcă mi se pare că datorez foarte mult și publicului.
Spuneați că venirea aici a fost o alegere emoțională și bănuiesc că un factor important este faptul că invitația a venit din partea dnului Ioan Holender, directorul artistic al Cazino Music Festival. Cum v-ați cunoscut și ce importanță a avut în viața dvs. această mare personalitate a lumii operei?
Bineînțeles că îl cunoșteam de foarte multă vreme pe Ioan Holender, care e o legendă vie, cum se spune. Prima data cred că l-am cunoscut când eram în Studioul de operă de la Komische Oper din Berlin și el a venit să facă o emisiune pentru Servus TV și așa s-a întâmplat că eu cântam Pamina în spectacolul despre care făcea emisiunea. Nici nu a știut că este o româncă în cast, dar a aflat. Am făcut și un mic interviu. Domnul Holender e plin de surprize. Am făcut interviul în germană, cu toate că eu nu știam germană atunci. Și cred că ne-am mai întâlnit o dată, dar în trecere, la Düsseldorf, la Deutsche Oper am Rhein, dar atunci a venit să facă o emisiune despre un spectacol de Samson et Dalila. La Operalia din păcate nu a fost în juriu exact în anul în care am mers eu, în 2017. Și pot să spun că ne-am mai întâlnit, ni s-au mai intersectat drumurile scurt, dar o întâlnire importantă și propriu-zisă a fost anul trecut, când am avut debutul la Wiener Staatsoper cu Lucia di Lammermoor. Și dumnealui a venit să vadă unul dintre spectacole. Eu n-am știut, bineînțeles, dar după scena nebuniei mă aștepta în cabină. Pentru că după scena nebuniei au fost aplauze în fața cortinei și când m-am întors după aplauze el era deja la mine în garderobă. Am stat puțin de povești și a fost foarte, foarte, foarte amabil, foarte cald. Și atunci mi-a și făcut propunerea, atunci i-a venit ideea, pe loc, a și sunat-o pe Ana Maria, directoarea Cazinoului din Constanța, după ce a plecat de la spectacol, și i-a spus "Uite ce am auzit!" Deci atunci, pe loc, i-a și venit ideea și trebuie să spun că venind de la o persoană ca el, care a trăit câte a trăit și a întâlnit pe cine a întâlnit, să am aprecierea lui și el să fie atât de deschis și de generos cu aprecierile, înseamnă foarte mult. E o mare, mare, onoare pentru mine. Și, bineînțeles, nu știam nimic despre festivalul acesta, mai ales având în vedere că e prima ediție, dar când am știut că e organizat de dumnealui și că dumnealui va fi aici, acest lucru a fost o garanție a calității.
Evenimentul este, de altfel, foarte binevenit. Suntem înaintea primei seri de recital și eram curioasă să aflu cum vi se pare acustica sălii Cazino-ului din Constanța, cel puțin acum, la repetiții, fără public?
Da, trebuie să aștept să văd cum e cu public. Fără public este puțin overacoustic, are un ecou prea mare. Dar vom vedea cum se aude cu lumea în sală. Deși eu una, sincer, întotdeauna prefer puțin eco unei săli seci, în care pe scenă nu primești feedback.
Stagiunea curentă este foarte aglomerată pentru dvs. și aduce și noutăți extraordinare. Ați fost extrem de apreciată recent la Paris, în rolul Ophelie din Hamlet de Ambroise Thomas. Și urmează alte două momente cu o deosebit de mare încărcătură, în stagiunea 2026-2027 - mă refer aici la aparițiile dvs. pe scena Teatrului alla Scala din Milano. Veți debuta aici în Donna Anna din Don Giovanni de Mozart, urmând ca anul viitor să cântați, tot aici, și Elvira din Puritanii lui Bellini. Pentru dvs. acestea nu sunt roluri noi, însă ce înseamnă să le cântați pe scena Teatrului alla Scala?
Donna Anna este unul dintre cel mai des cântate roluri ale mele. A fost o decizie strategică să fac multe debuturi de teatru cu Donna Anna, fiindcă nu-mi place presiunea, în general. Și atunci am vrut să debutez comod, liniștită. Și din cauza asta și la Scala, mi se pare ideal să încep cu Donna Anna, să mă obișnuiesc cu teatrul, cu orașul, cu acustica și după aceea să facem noua producție cu Puritanii. Bineînțeles, debutul la Scala îl așteptam cu drag. Era practic ultimul teatru important pe care vroiam să-l bifez pe listă. Deși eu nici nu mi-am dat seama de lucrurile astea. Fanii de operă vin și îmi spun: tu-ți dai seama că la nici 10 ani după Operalia le-ai bifat pe toate? Și eu nu-mi dau seama, fiindcă eu sunt prea prinsă în moment. Dar eram conștientă că la Scala mi-a mai rămas și faptul că mi-a fost încredințată producția de Puritanii e o mare, mare, mare onoare și o mare responsabilitate, fiindcă din câte mi s-a spus nu s-a mai făcut Puritanii de 50 de ani la Scala. Nici nu vreau să știu cine a cântat atunci.
Aveți o cântăreață care vă impresionează în mod deosebit în acest rol, al Elvirei ?
Mie îmi place mult să mă concentrez pe legendele operei, pe vocile emblematice. Când lucrez la un rol, dacă am nevoie de inspirație, și eu am, prefer să mă uit la marile voci din epoca de aur. Caballe ar fi una dintre ele, numărul unul, cred, pentru mine, în ceea ce privește belcanto-ul. O apreciez pe Mariella Devia și tehnica de care a dat dovadă de-a lungul carierii și vocea proaspătă cu care a ieșit la pensie, la 70 de ani. Deci mai mult caut inspirație în zonele respective.
Credit foto: Oana Vedinaș