În perioada 6-12 iulie 2026, în inima Transilvaniei, s-a desfășurat Festivalul de Muzică Veche de la Miercurea Ciuc, cel mai vechi festival de acest gen din România. În dialogul pe care l-am purtat cu domnul Filip Ignác, directorul artistic al Festivalului, am descoperit istoricul de peste patru decenii al evenimentului și contribuția esențială pe care a avut-o în promovarea acestei muzici fragile dar și pline de forță în același timp.

Domnule Filip Ignác, sunteți directorul artistic al Festivalului de Muzică Veche de la Miercurea Ciuc și un membru important al unui ansamblu care reprezintă într-un fel festivalul, ansamblul "Codex". Este așadar în desfășurare un festival cu o tradiție de peste patru decenii dacă considerăm anul 1980 ca an al înființării. Putem spune că e cel mai vechi festival de acest gen din România. Aș vrea să ne relatați pe scurt parcursul istoric, ce s-a întâmplat de-a lungul anilor și, desigur, să ne spuneți câteva cuvinte despre contribuția unui asemenea eveniment la promovarea muzicii vechi în întreaga țară, dar și în Europa.

Noi socotim ca an al înființării Festivalului de Muzică Veche de la Miercurea Ciuc, anul 1980, dar cu un an înainte, în 1979, a avut loc deja un concert "In memoriam Ioan Căianu", unde au cântat membrii formației actuale "Barozda", care împlinește 50 de ani de la înființare, și de la ei, din ce au povestit ei, știu că Festivalul a mers foarte bine până în anul 1986. Despre ediția din 1986 mi-au spus că a fost organizată integral, au fost afișe, caietul cu programele a fost gata, când autoritățile au interzis Festivalul.

De ce l-au interzis?

Pentru că a devenit o mare atracție pentru tinerii maghiari, studenți, elevi din toată regiunea, inclusiv din Cluj și din Târgu Mureș. Cred că utoritățile l-au interzis de frică, li s-a părut periculos pentru că se adunau atâția oameni la un loc. Au interzis festivalul și au recomandat membrilor formației "Barozda", să părăsească țara. Și foarte interesant, atunci când nu se dădeau deloc pașapoarte ca să poți pleca din țară, imediat după ce au scris cererea pentru pașaport, au primit toți și cu familiile lor, dreptul de a pleca, deci și-au făcut bagajul. Unii au plecat cu trenul până în Austria, alții cu o Dacie 1300 în care au încăput cu familia și toate cele necesare, au plecat în Suedia. Și în foarte scurt timp, au ajuns o formație celebră acolo. Încă nu i-am întrebat, dar mă întreb eu, cum au reușit să cânte muzică maghiară și să ajungă celebrii în Suedia? Dar așa s-a întâmplat.

Și după '90?

După '90 Festivalul a fost iarăși organizat fără întrerupere până în zilele noastre și am reușit să îl transformăm într-un un festival internațional. Suntem și în Asociația REMA, Asociația Festivalurilor Europene de Muzică Veche, organizăm în paralel și cursuri de măiestrie pe instrumente vechi, conferințe, mese rotunde și multe activități pentru copii.

Ansamblul Codex împlinește 30 de ani. Cum a apărut acest ansamblu din care faceți parte și dacă puteți să-mi menționați câteva evenimente pe care le considerați esențiale în parcursul ansamblului Codex.

Au trecut foarte repede acești 30 de ani. Eu eram pe postul de preparator asistent la Facultatea de Muzică din Brașov și împreună cu colega mea de acolo, tot profesoară, Ecaterina Hanganu, am zis hai să facem un cerc de muzică veche. Am făcut un afiș, l-am pus la avizier și au venit foarte mulți studenți, deci am reușit să sădim o sămânță pentru viitoarea formație "Codex". Desigur, membrii formației s-au schimbat foarte mult, unii studenți au terminat, au plecat, au venit alții, mulți dintre ei au plecat în străinătate să își continue cariera. O parte, chiar dacă și-au găsit loc de muncă în alte orașe, au rămas și în formația "Codex". La început am cântat mai mult muzică barocă, muzică renascentistă europeană, dar de o vreme, cam de 10-15 ani, ne-am orientat către muzica veche transilvăneană. Asta include automat și cercetarea manuscriselor din Transilvania. Și există încă manuscrise needitate, necercetate din care cântăm. La început aveam multe concerte, invitații și turnee, acum avem mai puține, dar e destul. Despre realizări, aș spune că am cântat în deschiderea Festivalului "George Enescu" în 2015, alături de Corul Madrigal, acum ne-am întors recent de la Stockholm, unde am partcipat la unul dintre cele mai mari festivaluri de muzică veche din Europa, patronat de Casa Regală Suedeză, am făcut și înregistrări, multe turnee, și ne place să cântăm.

Ediția din acest an a Festivalului de Muzică Veche de la Miercurea Ciuc se desfășoară sub genericul "Fantasia". De ce ați ales această temă și cum se reflectă în programul festivalului și dacă se leagă cumva și de cele trei mari personalități ale muzicii renascentiste pe care le comemorați în această ediție?

Eu am preluat din 2008 festivalul, în calitate de director artistic și la fiecare ediție, am ales o tematică principală. De-a lungul anilor am avut multe, multe tematici. Sunt atent desigur și la aniversări și astfel am descoperit trei personalități ale muzicii care merită comemorate. Marcăm 470 de ani de la moartea lui Tinódi Sebestyén, un menestrel maghiar care a a evocat, a povestit prin muzică, scene din istoria Ungariei.

El este din Transilvania sau din Ungaria?

Nu, nu din Transilvania, este din Ungaria. Prin muzică el a povestit practic tot felul de întâmplări, cum au luptat cu turcii, a povestit acompaniat de lăuta sa. Deci, dacă sintetizăm, el ne-a lăsat melodii simple, cu acompaniament de lăută, inspirate de evenimente istorice. Deci 470 de ani de la moartea lui Tinódi și după aceea, Valentin Bakfark, născut la Brașov, a murit acum 450 de ani, a fost un virtuoz al vremii sale, cunoscut în întreaga Europă. Are și o statuie în Polonia, polonezii l-au considerat și ei de-al lor. Tot ce a scris el, este considerat o piatră de încercare pentru lăutiștii din toate vremurile. Deci chiar a fost un mare virtuoz. Apoi îl comemorăm pe John Dowland, la 400 de ani, un star al vremii sale din perioada Angliei elisabetane, compozitor, cântăreț și un lăutist de marcă. Și astfel la fiecare personalitate, lăuta este pe primul loc. De aceea am decis ca lăuta, să aibă un rol mai accentuat în acestă ediție a festivalului, iar în literatura pentru lăută, găsim foarte des ca titlu de piese, Fantasia. Am avut astfel firul roșu al festivalului.

Ați reușit să reuniți pe scenele clădirilor istorice ale orașului Miercurea Ciuc, niște ansambluri prestigioase din Europa. Cum le-ați selecționat și care sunt pricipalele ansambluri invitate?

Primim foarte multe oferte, curg ofertele, cum suntem și în asociații europene, vă spuneam adineauri. Suntem cunoscuți de peste 40 de ani. De asemenea, echipa care organizează festivalul și se ocupă de mediere și de promovare, face o treabă foarte bună. Eu de asemenea ascult tot timpul, și caut formații pe YouTube. Dacă am mai întâi firul roșu, tematica principală, încep să aleg și să iau legătura cu formațiile, să le scriu. Am primit foarte multe oferte în acest an. Ieri, 10 iulie, seara, la Biserica Sf. Augustin, cred că a fost punctul forte al festivalului, concertul susținut de Baroque Festival Orchestra, o formație înființată în 2009, condusă de violonista Mira Glodeanu, care știm că se află printre cei mai mari muzicieni pe cele mai mari scene ale muzicii vechi la nivel european. Ei au interpretat Operă barocă franceză, au avut și doi soliști, soprana din Cluj-Napoca, Renáta Gebe-Fügi și baritonul Thomas Dolié, de la Bordeaux. Ne-au prezentat o muzică foarte rafinată și interesantă, foarte intelectuală. Am avut sâmbătă, 11 iulie, seara, și un duo, mezzo-soprană și lăută, Tessa Roos și Peter Croton, cu un program în care au alternat balade medievale engleze cu lucrări de John Dowland, vom mai avea duminică, 12 iulie, formația "Musica Historica" din Budapesta, una dintre cele mai reprezentative formații a întregii Europe de Est. Ei interpretează muzică medievală și renascentistă, îi invităm anual, fiindcă și predau în cadrul Universității de Vară de Muzică Veche. După aceea, formația "Barozda", de care am vorbit și la început, cu o istorie foarte interesantă, ne va prezenta în concertul aniversar la 50 de ani, Cântecele Sfintei Maria, un program de muzică medievală catalană și spaniolă.

Ce înseamnă Barozda? Cum traducem acest titlu?

La început ei au fost o formație care a cântat și muzică populară, și muzică veche în același timp. Când au cântat muzică veche s-au numit formația "Kájoni" sau "Căianu" și când au cântat muzică populară au luat numele "Barozda". Asta înseamnă când mergi pe camp cu plugul și se formează acele urme.

Adică Brazdă?

Da, chiar brazdă.

Foarte interesant… În paralel cu festivalul se desfășoară și Universitatea de Vară de Muzică Veche, de care tocmai ne-ați spus. Cât de importantă este la nivel educațional pentru formarea unei generații de muzicieni care să ajungă, poate, să se specializeze în muzica veche?

De cum am preluat eu festivalul în 2008, aceasta a fost prima mea idee. Hai să facem și o Universitate de Vară, să oferim o posibilitate tinerilor care vor să se specializeze, să se orienteze către muzică veche. Eu, la începutul anilor 90 am fost la multe cursuri și festivaluri de muzică veche în toată Europa, de unde am preluat această idee. Îmi amintesc că mi-am zis că dacă o să am vreodată posibilitatea, voi face și eu așa ceva în România. Și această posibilitate mi s-a dat peste 18 ani, când mi s-a făcut oferta să preiau festivalul. De atunci avem anual cursuri, în acest an cu profesori din Ungaria dar și din Cluj, care au predat viola da gamba, lăută, flaut drept și flaut oblic de lemn de tip baroc, canto și vioară barocă. Anul acesta am făcut și un cor și cursuri de dirijat, dar și o formație de muzică renascentistă cu percuție. Sunt cursuri deschise tuturor, se face și dans renascentist, în fiecare dimineață, de la 9 la 10, în loc de gimnastica de dimineață, toți participanții pot participa la curs de dans renascentist.

Sunt mulți studenți care s-au înscris? Și dacă au venit și din alte orașe din țară?

Da, sunt 63. Deși avem la fiecare curs o limită, le-am impus să aibă minim 15 ani, să trimită și un video ca să-i selectăm. Și copiii se simt foarte bine, timp de o săptămână valorifică fiecare minut, repetă și fac ore. Avem și concertul de închidere a Universității de Vară, unde fiecare va prezenta un fragment din ce a învățat în timpul săptămânii.

Dacă ne gândim la viitor, ce visuri aveți pentru anii următori?

Eu am visuri foarte mari, dar acum chiar nu știm ce va mai fi, partea financiară contează foarte mult. Și dacă în septembrie sau octombrie, cam cu 7, 8 luni înainte, nu invit deja cel puțin 2 sau 3 formații care participă de obicei la mari festivaluri din Europa, atunci i-am ratat. Nu știu cum va fi în viitor cu partea financiară. Noi plănuim și sperăm că va fi din ce în ce mai bine.

Aveți un mesaj pentru publicul fidel, dar și pentru cei care participă la festival pentru prima dată? Și de ce nu, pentru ascultătorii postului Radio România Muzical?

Da, să asculte muzică veche și chiar dacă este un pic altfel decât muzicile din secolul XIX sau XX, să încerce să înțeleagă despre ce este vorba. Nu este ușor, să asculți de exemplu o lăută, pentru că noi nu folosim amplificarea, și atunci ne întoarcem la posibilitățile acustice din secolele 15, 16, chiar și 18. Deci, dacă suntem în curtea unei cetăți, cum este Cetatea Mikó, unde se desfășoară unele concerte în aer liber, totul este fără amplificare. Publicul trebuie să învețe să asculte o muzică foarte fină, fragilă, să își ascută urechile, și-atunci, cine prinde acest gust, se va trezi într-o zonă meditativă, unică. Cineva zicea că dacă asculți foarte multă muzică de lăută, după o vreme începi să auzi și cum crește iarba.

Cum contribuie spațiile istorice ale orașului Miercurea Ciuc la o experiență muzicală autentică și poate, la o receptare mai bună?

Bisericile, în primul rând Biserica Sfântul Augustin, în care pot intra 600 și ceva de oameni, au o acustică foarte bună. După aceea, avem bisericile mai mici, Millenium sau Sfânta Cruce. Au fost concerte și la sala de Cinema "Csiky Mozi", care a fost cândva cinema dar acum a fost transformată și are o acustică foarte bună. Avem concerte și în curtea cetății Mikó, la cetatea din Lăzarea, am avut și la Odorheiu Secuiesc, la primărie, tot o clădire istorică. În Miercurea-Ciuc nu există o sală de concerte specială, cu o acustică foarte bună, în care să încapă 500, 600 de oameni. Și din această cauză am găsit rezolvarea să ne punem bine cu preoții, ca să ne găzduiască concertele. Bisericile, când au fost construite, parcă au ținut cont de acest lucru, au exact rezonanța de care este nevoie pentru concerte.