Interviuri Înapoi
Interviu cu dirijorul și clarinetistul Petru Pane
Sunteți dirijor al Concertului „Sinfonietta”, ce are loc mâine, 30 noiembrie 2024, la Universitatea Națională de Muzică din București. Programul este alcătuit din lucrări din literatura franceză, printre care și cea care dă titlul evenimentului - Sinfonietta de Francis Poulenc. Cum ați ales programul?
M-am gândit, în primul rând, că e un repertoriu extrem de interesant și de frumos, care se cântă extrem de rar în România. Eu nu l-am văzut programat niciodată; sunt sigur că a mai fost cântat, dar, oricum, foarte rar. E o muzică ce merită ascultată.
Două piese de secol XX. Ce particularități stilistice ați spune că prezintă fiecare dintre ele?
Nu o să intru în detalii prea teoretice. Ambele sunt lucrări care se inspiră din perioada clasică, de fapt; sunt două lucrări neo-clasice. Și, dacă veți veni la concert, veți putea regăsi multe similarități stilistice cu perioada clasică, cu Haydn, Mozart...
„Sinfonietta” - un concert dedicat Zilei Naționale a României, un concert din cadrul seriei AdMusicam organizate de Institutul Cultural Român, program dedicat susținerii și educării tinerilor muzicieni. Ansamblul pe care-l dirijați este, așadar, compus din tineri interpreți români înzestrați. Cum ați descrie relația cu acest ansamblu?
Mă simt chiar onorat să pot lucra cu ei. Suntem prieteni cu toții, ne înțelegem foarte bine. E un entuziasm greu de găsit în orchestrele mature. Toată lumea trage cât de tare poate și e o atmosferă minunată.
Și dumneavoastră ați participat la numeroase proiecte și programe dedicate tinerilor muzicieni. Ce însemnătate credeți că au?
Sunt esențiale pentru pregătirea viitorilor muzicieni. Le oferă o platformă pentru a-și putea demonstra abilitățile și pentru a-și crea experiență. Este esențial să avem astfel de programe.
Sunteți clarinetist și dirijor. Cum funcționează pentru dumneavoastră aceste două ipostaze?
Se hrănesc reciproc momentan. Aș spune că aspir să fiu muzician - asta e cel mai important - și clarinetul și dirijatul sunt două căi pe care le-am ales. Dar cel mai important este că sunt muzician.