Apreciat pentru interpretările operelor lui Bellini şi Donizetti, Evelino Pido este invitat să dirijeze la operele din Londra, Lyon, Paris şi Geneva. A debutat în 1993 la opera din Santa Fe, au urmat apariţii în compania ansamblului din Los Angeles, apoi la Festivalul Aix en Provence din Franţa. Debutul la opera din Stat din Viena l-a realizat în 2011 cu o nouă producţie - Anna Bolena -având-o ca protagonistă pe Anna Netrebko,a participat şi la realizarea operelor Roberto Devereux şi Simon Bocanegra.

Domnule Evelino Pido, după producţia cu Adriana Lecouvreur la Opera din Viena, ce va urma în agenda dumneavoastră?

Debutul meu la Viena a avut loc cu trei ani în urmă, cu opera Anna Bolena. În distribuţie au fost Anna Netrebko şi Elina Garanca. A fost un succes deosebit şi de atunci vin în fiecare an la invitaţia directorului general al operei, domnul Dominique Meyer. Vin să realizez noi producţii sau reluări ale unor montări. Adriana Lecouvreur este o nouă producţie. După cum ştiţi, nu este uşor pentru un dirijor invitat într-un teatru să participe la o nouă montare. Sunt foarte mândru de aceasta şi, apoi, colaborez cu o orchestră foarte bună în fosă - Filarmonica vieneză. Este ca şi cum ai conduce un Ferrari. Corul este şi el fantastic, dar pentru această operă Francesco Cilea nu a utilizat corul prea mult.

După 22 februarie, când seria spectacolelor cu Adriana Lecouvreur se va încheia, ce va urma?

În agenda mea personală vor urma mai multe angajamente până la sfârşitul anului. Va urma Bruxelles, cu opera Guillaume Tell în versiunea de concert, versiunea franceză a lui Rossini; apoi, o nouă producţie cu La Wally la Teatrul mare din Geneva, unde voi poposi două luni - avem 35 de zile de repetiţii. Pentru vară nu am programat nimic deoarece doresc să mă opresc, să mă bucur de familie, de hobby-urile mele. Voi reîncepe la Barcelona cu o producţie nouă La Traviata la teatru în septembrie. În octombrie - Tosca la Paris, apoi Semiramida la Lyon şi Paris.

În cariera dumneavoastră, domnule Evelino Pido, v-aţi propus să alternaţi opera cu concertele simfonice?

Când eram mai tânăr am cântat la fagot în orchestra teatrului La Scala din Milano, în perioada Abbado - perioada de aur a Scalei. Am cântat nu numai la fagot, dar şi la pian, am studiat compoziţia. Aici, la Viena am studiat un an cu Karl Oestreicher dirijatul, la universitate. M-am preocupat şi de repertoriul german. Am avut şi câteva concerte, dar atunci când eşti cunoscut în lumea muzicală ca dirijor de operă, directorii de teatru te invită numai pentru operă. Pentru mine este ridicol; anul acesta nu am nici un concert. Anul trecut am avut şi voi avea şi în 2015 la Londra şi, poate, Paris. Vom vedea! Dar, în general, dirijez operă 75% dintre apariţiile mele.

Domnule Pido, sunteţi interesat de creaţia contempoană?

Da. Dar există întotdeauna un "dar" în viaţă. M-aş bucura să realizez comanda unui teatru împreună cu compozitorul şi libretistul. În calitate de interpret trebuie să cunosc bine stilul creatorului pentru a putea transmite orchestrei şi publicului mesajul adevărat al opusului. Altfel nu este posibil. Când eram tânăr am dirijat câteva opusuri contemporane, dar în ultimii ani nu am mai interpretat creaţii noi. Aş face-o oricând, dar în condiţiile expuse.

Se pare că bagheta v-a răpit condeiul. Aveţi timp să mai compuneţi?

Nu. Am studiat compoziţia, dar nu am timp nici măcar să cânt la pian. Atunci când ai o nouă producţie precum cea de la Viena, sunt din prima zi. Cred că dirijorul într-o operă este numărul unu; este răspunzător de tot spectacolul, de toată producţia. Pentru mine este important, dar, astăzi, mai tinerii mei colegi călătoresc foarte mult, sunt mereu în avion - două zile aici, două zile la Bruxelles, patru zile la New York ş.a.m.d. Eu provin din vechea şcoală. Ca dirijor trebuie să urmăresc realizarea producţiei de la început până la sfârşit.

Domnule Evelino Pido, există o piesă, o operă pe care v-aţi dori să o realizaţi, sau poate chiar un opus al dumneavoastră?

În ceea ce priveşte concertele simfonice îmi place Schubert. Aş dori să realizez integrala simfoniilor sale. Îmi place şi Mendelsohn. Aceşti doi creatori îmi sunt foarte apropiaţi. Atunci când eram student la Viena am cercetat mult acest repertoriu cu profesorul meu. În domeniul teatrului liric aş dori să realizez Mozart - Flautul fermecat, Puccini - Turandot şi Manon Lescaut, ultima fiind, după mine, cea mai bună creaţie pucciniană; Werther de Masenet şi poate, într-o zi, Peleas şi Melisande de Claude Debussy.

Cum pregătiţi un spectacol de operă? Care sunt etapele?

În primul rând discut cu directorul general asupra titlului - poate fi o reluare sau o nouă producţie; şi atunci studies partitura sau reiau una cunoscută. Restudiez, deoarece coordonatele se schimbă, noi înşine ne schimbăm de la o clipă la alta. Şi apoi, pentru mine personal, doresc să recitesc fiecare partitură pe care am mai interpretat-o. Desigur, dedic mai mult timp unei noi opere, precum Adriana - o lună m-am ocupat în exclusivitate de aceasta, nu numai muzical, dar şi istoric. Am citit cărţi despre perioadă, despre compozitor, despre mişcările sociale ale acelor ani. Este important să te informezi.

După ce descifraţi toate tainele unei partituri, urmează întâlnirea cu soliştii, cu orchestra.

După cum ştiţi, opera este ca un mozaic. Prepar separat cântăreţii, corul, orchestra. Particip la repetiţiile pe scenă cu pian. Este ca şi cum ai fi căpitan de vas. Sunt ultimul care părăsesc teatrul.

Consideraţi că un spectacol este unic?

Da, este unic. Sunt dirijor şi trebuie să am un intens dialog cu soliştii, cu orchestra. Trebuie să-i urmăresc şi să le anticip emoţiile, reacţiile fiecăruia.

Domnule Pido, vă mulţumim că ne-aţi acordat acest interviu. Doriţi să transmiteţi publicului din România câteva gânduri?

Mesajul meu este să se bucure de această operă deoarece are o muzică frumoasă, cu momente incredibile şi vă promit că împreună cu toată echipa vă vom oferi tot ceea ce este mai bun.