Cronici Înapoi

În lumea lui Luchian și a lui Bach

Publicat: joi, 13 Iunie 2013 , ora 11.21

Continuând seria deosebit de bogată a expozițiilor cu totul speciale oferite iubitorilor de artă (și) în acest an, Muzeul Cotroceni a vernisat, în 12 iunie, o amplă retrospectivă Ștefan Luchian, alăturând tablouri, acuarele și desene în mare parte necunoscute publicului larg. Și cum se știe că artistul a fost pasionat și de muzică, el însuși cântând la flaut, atras cu deosebire de muzica lui Bach, directorul Adina Rențea a dorit să împlinească acea superbă seară printr-un recital bachian.

Oaspete de onoare a fost reputatul violoncelist Marin Cazacu, cel care a și prezentat programul, în maniera sa relaxată și agreabilă, dar foarte documentată, presărată cu informații interesante și legături neașteptate raportate la Luchian, Enescu și, evident, la Bach. Cu același firesc și profesionalism a abordat câteva secvențe de mare frumusețe, punându-și în valoare tehnica performantă, dar mai ales sinceritatea, căldura și sensibilitatea cu care interpretează fiecare pagină muzicală, convingând numeroșii spectatori că Bach poate deveni accesibil și chiar cuceritor dacă este cântat "cu suflet", inteligent, investit "cu viață", cu o frazare elegantă și colorat într-o paletă diversă, mulți (re)descoperind astfel că Bach înseamnă și cantilenă și "respirație" generoasă și strălucire virtuoză. Am ascultat astfel, cu încântare, Preludiu, Sarabandă și Couranta din Suita I pentru violoncel solo, dar și Preludiu din Suita III sau Arioso (în propria sa transcripție), aceasta din urmă în compania pianistei Raluca Cimpoi-Iordachi, pe care am apreciat-o pentru tușeul rotund și cunoașterea stilistică reliefată cu discreție… pregnantă și în colaborarea cu violonista Simina Croitoru. Tânăra solistă, acompaniată de pian, a optat pentru Adagio din Sonata nr. 2 și pentru celebra Arie din Suita III, etalându-și sunetul calitativ, agilitatea și ușurința cu care tratează partiturile, deopotrivă în cele pentru vioară solo, precum Andante și Allegro din Sonata nr. 2, Sarabandă și Boure dintr-o altă Suită.

În ambianța elevată a sălii Cerchez, întreaga derulare a programului a adus o atmosferă aparte, în care parcă "plutea" deasupra noastră încărcătura transmisă de maestrul care, desigur, s-a aflat în prim plan, dar și de tinerele instrumentiste, semn că Bach ne-a (re)cucerit pe toți, aplauzele prelungi ale unui public de elită împlinind emoția unei seri de mare spiritualitate, sub semnul "universului artistic" imaginat de Luchian și de Bach, cu penelul sau cu pana pe portativ, amândoi îmbrăcând în culori calde și bogate în sensuri imagini, trăiri, gânduri și vise.

Anca Florea