Sâmbătă, 18 iulie, de la ora 19:30, Radio România Muzical transmite în direct din Elveția un eveniment care închide, simbolic, un cerc: un concert cu opera Così fan tutte. Ultima dintre cele trei capodopere născute din colaborarea lui Mozart cu libretistul Lorenzo Da Ponte, creația ajunge pe scena Salle des Combins a Festivalului de la Verbier, completând o serie începută în anii precedenți (Don Giovanni în 2022 și Nunta lui Figaro în 2024). Este, totodată, un concert-eveniment: cu el se deschide anul aniversar al Verbier Festival Chamber Orchestra, care împlinește două decenii de existență.

Così fan tutte, (cu subtitlul La scuola degli amanti) a avut premiera la Viena, la Burgtheater, în ianuarie 1790 - la trei ani după succesul răsunător al Nunții lui Figaro și la doi ani după tonul mai grav, aproape sumbru, al lui Don Giovanni. Dacă primele două opere ale trilogiei își extrag subiectele din piese de teatru sau idei preexistente (Beaumarchais, respectiv legenda lui Don Juan), Così fan tutte este, dintre cele trei, singura operă al cărei libret nu se bazează pe o sursă literară unică, direct adaptată de Da Ponte. Aceasta nu înseamnă însă că subiectul este cu totul inedit: tema "schimbului de logodnice", pe care se întemeiază intriga, are rădăcini care coboară până în secolul al XIII-lea, cu variante notabile în Decameronul lui Boccaccio și în piesa Cymbeline a lui Shakespeare. Libretul preia, de asemenea, ecouri din Neguțătorul din Veneția și din Îmblânzirea scorpiei, tot ale lui Shakespeare, precum și elemente din mitul Procris, așa cum apare el în Metamorfozele lui Ovidiu. Originalitatea lui Da Ponte constă, așadar, nu în inventarea temei, ci în modul în care a țesut aceste fire narative disparate într-un libret unitar, gândit special pentru Mozart, fără a urma îndeaproape o singură sursă preexistentă.

Subiectul e simplu și, în aparență, frivol: doi ofițeri, Ferrando și Guglielmo, sunt provocați de cinicul Don Alfonso să-și pună la încercare logodnicele - pe Dorabella și pe Fiordiligi - travestindu-se și curtând-o fiecare pe iubita celuilalt. Despina, camerista șireată, devine complice la joc. Ce începe ca un pariu de salon alunecă însă, înspre un teritoriu mult mai tulbure: partitura prezintă, sub eleganța stilului buffo, o cunoaștere aproape dureroasă a inconstanței și a fragilității sentimentelor omenești. Este motivul pentru care opera a rămas, de-a lungul secolelor, una dintre cel mai discutate și mai divers regizate creații ale repertoriului mozartian; ea a fost perecepută de unii drept comedie de moravuri, în vreme ce pentru alții a reprezentat o meditație amară asupra iubirii.

Distribuția de la Verbier a acestei versiuni interpretative de Così fan tutte se remarcă, în primul rând, printr-o coincidență biografică ce se suprapune aproape ironic peste subiectul operei: rolurile celor două surori sunt interpretate de Johanna și Rebecka Wallroth, surori și în viața reală. Johanna, soprană suedeză formată inițial în dans la școala de balet a Operei Regale din Stockholm și apoi la Universitatea de Muzică din Viena, laureată a concursului Mirjam Helin (2019) și a bursei Birgit Nilsson (2021), a debutat la Glyndebourne în Susanna și Cleopatra, iar în stagiunea 2025-2026 adaugă mai multe debuturi de rol - Pamina la Theater Basel, Guvernanta din The Turn of the Screw la Opera Națională Norvegiană - alături de Fiordiligi, rol cântat anterior în concert cu Swedish Chamber Orchestra. Rebecka, mezzosoprană mai tânără, cu studii la Falun și la Viena, este din 2023 membră a Studioului de operă al Staatsoper Unter den Linden din Berlin, unde a cântat rolurile Kate Pinkerton și Auntie, și a primit Premiul Karl Böhm (2022) și Premiul Mogren (2026). Despina îi revine sopranei ruso-libaneze Anna El-Khashem, formată la Sankt Petersburg, numită "Cântăreața emergentă a anului" de Opernwelt în 2018 și laureată Neue Stimmen în 2019, membră a ansamblurilor Bayerische Staatsoper și Staatstheater Wiesbaden, prezentă la Verbier încă din 2022 ca Zerlina și revenită în 2024 pentru Susanna, ceea ce o leagă de întreaga trilogie mozartiană a festivalului. Ferrando este cântat de tenorul Giovanni Sala, din Lecco, format la Conservatorul "Giuseppe Verdi" din Como și la Accademia Teatro alla Scala, artist care a debutat recent la Royal Opera House din Londra ca Alfredo și care este prezent constant la Scala din Milano în același rol. Guglielmo îi revine baritonului germano-român Konstantin Krimmel, membru al ansamblului Bayerischer Staatsoper din 2021, distins cu Opus Klassik pentru Cântărețul Anului (2024) și recunoscut mai ales ca interpret de lied, cu apariții la Wigmore Hall și Concertgebouw. În partitura lui Don Alfonso îl ascultăm pe bas-baritonul Luca Pisaroni, născut în Venezuela și crescut la Busseto, muzician deja consacrat, ce debuta la Salzburg în 2002 sub bagheta lui Nikolaus Harnoncourt; el este, de altfel,cel mai experimentat membru al distribuției. Pisaroni a parcurs de-a lungul carierei aproape toate rolurile masculine principale din trilogia Mozart - Da Ponte. Opera este interpretată în versiune de concert, în compania Corului și a Orchestrei Festivalului de la Verbier și sub bagheta dirijorală a lui Gábor Takács-Nagy.

Douăzeci de ani de Festival Verbier

2026 este un an de bilanț și de sărbătoare, marcând douăzeci de ani de existență ai Festivalului Cameral de la Verbier. În februarie a apărut, sub eticheta Verbier Festival Gold - parteneriatul discografic al festivalului cu Deutsche Grammophon - un album aniversar care reunește înregistrări live din aceste două decenii de concerte, sub bagheta unor dirijori precum Sir Simon Rattle, Antonio Pappano sau Kent Nagano. Tot în acest an, orchestra a inaugurat un nou capitol al prezenței sale internaționale, cu prima ediție a Verbier Festival derulată la Shenzhen, în China. Così fan tutte deschide, chiar la Verbier, seria de concerte care marchează acest jubileu. O alegere firească, de vreme ce opera menționată este chiar cea care încheie ciclul mozartian pe care VFCO și Takács-Nagy îl construiesc, concert cu concert, încă din 2022.