Un album lansat pe 22 mai la casa franceză Harmonia Mundi: Simfonia a III-a de Gustav Mahler, dintr-un concert ce a avut loc la Royal Albert Hall din Londra pe 27 aprilie 2023, susținut de Orchestra Filarmonicii Regale din Londra, Corul Philharmonia, Corul de băieți Tiffin, mezzosoprana Hanna Lip, solistă și dirijorul Vasily Petrenko în fruntea acestei distribuții ample.

Este o înregistrare de o calitate excepțională a unei lucrări care are un loc aparte în istoria muzicii, și aș spune, a omenirii. Pentru că în Simfonia a III-a, Mahler, la finalul secolului al XIX-lea, caută răspunsuri pentru câteva dintre întrebările pe care ni le punem și noi, în alt context astăzi, în secolul XXI: ce înseamnă să fii om? Care este sensul vieții umane? Iar răspunsul vine prin cea mai amplă simfonie scrisă vreodată în istoria omenirii, cu 6 părți care durează undeva între 90 minute și aproape 2 ore neîntrerupt, în funcție de interpretare. Cu o muzică în care simțim nu doar perfecțiunea formei, ci amploarea emoției, subliniată și de titlurile celor 6 părți: Trezirea lui Pan, Ce-mi spun florile, animalele, oamenii, îngerii, culminând cu una dintre cele mai înălțătoare muzici scrise vreodată – Ce-mi spune iubirea.

Cred că marele merit al lui Vasily Petrenko, care este unul dintre marii dirijori ai timpului nostru, actualul director muzical al Orchestrei Filarmonicii Regale din Londra, este că dă spațiu muzicii lui Mahler: versiunea lui are o corporalitate specială, o vibrație înaltă care emoționează profund, chiar și dintr-o înregistrare. Mă întreb cât de mare trebuie să fi fost impactul pentru publicul care a asistat la acest concert. De altfel, eu cred că o interpretare excepțională își păstrează puterea de penetrare și într-o înregistrare.

Da, mai ales partea finală a acestei simfonii este o mare rugăciune, a omului deznadăjduit față cu destinul, și care-și găsește alinare. Despre iubire – căci iubirea este vibrația care face lumea să se miște, iubirea care ne reunește pe toți, împreună. Într-un timp al dezbinării, muzica aceasta ne arată că paradisul înseamnă doar să putem să trăim împreună, iubindu-l pe celălalt ca pe sine. Și că umanul înseamnă să mai putem vibra și să plângem emoționați de o mare capodoperă a unui seamăn al nostru, cum este Simfonia a III-a de Gustav Mahler, într-o interpretare magistrală.