Giacomo Puccini - Le villi cu: Anita Hartig, Kang Wang, Boris Pinkhasovich, Corul Radiodifuziunii Bavareze (pregătit de Stellario Fagone) şi Orchestra Radiodifuziunii din München, dirijor Ivan Repušić.

Album în premieră, lansat pe 18 aprilie 2025

Pentru această ediţie vă propun două albume în premieră: opera-balet Le villi de Giacomo Puccini şi "Indomita" - primul album solo al sopranei Eleonora Buratto. Ambele albume sunt incluse în cadrul proiectului Discurile anului 2025 şi sunt nominalizate la Premiile ICMA - International Classical Music Awards.

Vă invit mai întâi să aflăm câteva detalii despre opera-balet Le villi şi înregistrarea acestui nou album, urmărind interviul pe care l-am realizat zilele trecute cu soprana Anita Hartig, eroina acestui titlu puccinian.

[Interviu]

Soprana Anita Hartig, interpreta rolului Anna din opera-balet Le villi de Giacomo Puccini, în distribuția ce se regăsește pe cel mai recent disc al acestui titlu. Tenorul Kang Wang este Roberto, logodnicul Annei, iar baritonul Boris Pinkhasovich este pădurarul Guglielmo Wulf, tatăl Annei. Corul Radiodifuziunii Bavareze (pregătit de Stellario Fagone) şi Orchestra Radiodifuziunii din München. La conducere, Ivan Repušić - dirijor șef al ansamblului.

Le villi - prima operă a lui Puccini, a fost compusă în 1883, iniţial într-un singur act structurat în două părţi, apoi revizuită (căci nu se bucurase de succes) - astfel a apărut şi Romanţa Annei din actul 1, creaţia fiind extinsă la două acte. O operă-balet pe un libret de Ferdinando Fontana, bazat pe povestirea lui Alphonse Karr, acesta insiprându-se din legenda central-europeană a Ielelor, mit ce a fost prelucrat şi de Adolphe Adam pentru baletul său, Giselle. Puccini avea 25 de ani, finalizase studiile la Conservatorul din Milano şi se înscrisese la competiţia lansată de editura lui Sonzogno pentru o operă într-un act. El a respectat toate condiţiile impuse prin regulament, dar a fost descalificat de comisie din cauză că manuscrisul său a fost considerat a fi ilizibil.

La Radio România Muzical audiem acum acest album, integral, cu o durată de aproximativ o oră. Ascultaţi cu atenţie pentru a întrezări armonii şi linii melodice ce vor fi dezvoltate de Puccini în viitoarele sale mari opere. Despre valoarea acestei înregistrări detaliez la final, dar să ştiţi că sunteţi martorii unui moment cu adevărat memorabil în discografia acestui titlu. Nu sunt vorbe mari, ce se aruncă prea des în zilele noastre, ci descriu o realitate justă.

Opera-balet Le villi de Giacomo Puccini, disc lansat de BR Klassik în 18 aprilie 2025, fiind înregistrat anul trecut, în cadrul unui concert susținut în 13 octombrie la Munchen; anul 2024 a marcat centenarul de la trecerea în eternitate a lui Puccini. Albumul este inclus în cadrul proiectului Discurile anului 2025 şi este nominalizat la ICMA - International Classical Music Awards, secţiunea Operă.

Vă spuneam înainte de audiție că avem parte de un disc aparte. Prima operă compusă de Puccini, a mai fost înregistrată de-a lungul timpului, dar această versiune este acum comparată de critica internațională cu cea din 1979, care era de referință până acum, ce i-a avut protagoniști pe Renata Scotto și Placido Domingo. Și toți consideră că distribuția actuală a realizat o interpretare superioară! Cu atât mai valoros rezultatul, cu cât știm că s-a imprimat din concert, iar pentru Anita, rolul Annei a fost în debut. Așadar, fără reluări, fără retușuri. Distribuția omogenă valoric, reunește 3 soliști cu voci frumoase, dar care nu sunt atăt de des prezenți pe marile scene ale lumii, așa cum ar merita. Iar booklet-ul discului, din păcate, ne prezintă doar biografia dirijorului și istoricul celor 2 ansambluri, soliștii nebeficiind decât de fotografii. O omisiune de neînțeles pentru acest disc care, din punct de vedere tehnic este foarte bun, sunetul fiind captat impecabil, echilibrul între vocile soliștilor și ansambluri fiind excelent, nu doar datorită dirijorului, ci și echipei tehnice; să nu uităm că orchestra este pe scenă!

Un personaj fragil, Anna este redată de Anita Hartig fie melancolic, introspectiv, fie cu o disperare paroxistică. Ne-a încântat cu interpretarea ei rafinată: lirică și delicată în actul I în care domină stilistica romantică, cu sonorități spinte și un caracter pătimaș, în actul secund, verist. Vocea sa caldă, învăluitoare cucerește prin frazarea elegantă, glasul său sunând omogen în toate registrele - un grav consistent, un mediu sonor și bine articulat și un acut sigur, strălucitor. O adevărată pucciniană. Tenorul chinezo-australian Kang Wang este o surpriză pentru mine, fiind foarte potrivit pentru repertoriul italian, chiar dacă nu are un timbru strălucitor. A impresionat prin lirismul său și prin cantabilitate, fiind uneori chiar siropos, dar și eroic, în funcție de context. Baritonul ruso-austriac Boris Pinkhasovich nu are un rol de anvergură, dar s-a impus cu vocea sa frumoasă prin fraze conduse cu expresivitate, fiind deosebit de sensibil în rolul său de tată care, alături de fiica sa, trăiește o gamă largă de emoții, de la bucurie la durere nemărginită.

Am remarcat Intermezzo-ul care va deveni o constantă în operele lui Puccini, marcând trecerea timpului și conținând în armoniile sale dramele personajelor. Motive melodice care ne duc cu gândul la viitoarele opere pucciniene - Tosca sau Manon Lescaut, spre exemplu - s-au regăsit pe parcursul întregii partituri. Un mare bravo și ansamblurilor - corul clar și precis, de-a dreptul impecabil și orchestra care a avut un an plin la capitolul înregistrări, cu câteva albume de succes, ansamblul condus de dirirjorul șef Ivan Repušić însoțind admirabil vocile, dezlănțuindu-se în toată spendoarea în dansul ielelor, climaxul operei.