Frano Parać - Judita cu: Sofija Petrović, Evelin Novak, Diana Haller, Stjepan Franetović, Matteo Ivan Rašić, Ivica Čikeš, Matija Meić, Sava Vemić, Corul Radiodifuziunii Croate (pregătit de Luka Vukšić) şi Orchestra Radiodifuziunii din München, dirijor Ivan Repušić

Album lansat în 10 octombrie

În anul 2000, la Split avut loc premiera absolută a Iuditei, operă în 2 acte și 7 tablouri, prima operă creată de compozitorul croat Frano Parać, originar din acest oraș. Evenimentul a fost prilejuit de împlinirea a 550 de ani de la nașterea lui Marko Marulić - părintele literaturii croate și de 1700 de ani de la fondarea orașului Split. Parać a ales ca bază pentru opera sa, epopeea Iudita scrisă de Marulić cu 5 secole în urmă, la rândul său inspirat de Cartea Iuditei din Vechiul Testament. Este povestea unei văduve evreice care își asumă salvarea orașului ei, Betulia, asediat de asirieni, în timp ce locuitorii erau pe cale să declare capitularea, așteptând doar salvarea divină, fără să mai acționeze. Cum și Split este un oraș care de-a lungul timpului a cunoscut numeroase asedii, rezistând cu greu în fața atacurilor otomane chiar și în perioada în care a fost scrisă epopeea, înțelegem alegerea lui Marulić. Iudita se roagă pentru a avea puterea de a-și învinge frica și de a putea să-l ucidă pe Holofern, generalul asirian. Se folosește de frumusețea și de farmecul său pentru a-l seduce pe Holofern chiar în tabăra lui. În urma unei bacanale oferite de acesta în cinstea ei, ea reușește să-l ucidă chiar cu sabia lui și pentru a dovedi celor din Betulia moartea acestuia, îl decapitează. Astfel, ea salvează, indirect și Ierusalimul care urma să fie atacat ulterior. Frano Parać a scris libretul (în croata veche) în colaborare cu Tonko Maroević. Opera a avut un succes imens, dar abia anul trecut, în cadrul unui concert susținut la Munchen, partitura a fost înregistrată pentru prima dată și lansată cu două zile în urmă de casa de discuri BR-KLASSIK. Distribuția reunește, îndeosebi, soliști croați, majoritatea tineri. Mezzosoprana sârbă Sofija Petrović în rolul titular, mezzo-soprana Diana Haller - Abra, servitoarea Iuditei, soprana Evelin Novak - Rut, prietena Abrei, tenorul Stjiepan Franetović - Ozia, apărătorul orașului Betulia, tenorul Matteo Ivan Rašić - Achior, fost vizir al lui Holofern, baritonul Ivica Čikeš - Holofern, general asirian, baritonul Matija Meić - Bagoas, vizirul lui Holofern și bas-baritonul sârb Sava Vemić - Eliakim, Marele preot. Două roluri episodice - preotul 1 și preotul 2 sunt cântate de Mislav Lucić, respectiv Andro Bojanić - membri ai ansamblului coral. Corul Radiodifuziunii Croate (pregătit de Luka Vukšić) şi Orchestra Radiodifuziunii din München. La conducere, dirijorul Ivan Repušić - dirijor șef al orchestrei, muzician care din această stagiune este și director muzical al Operei din Leipzig, continuându-și și mandatul de dirijor șef al Capelei de Stat din Weimar.

O partitură extraordinară, considerată a fi cea mai importantă lucrare de gen din creația croată de până în prezent. Cu o durată totală de doar 1 oră și câteva minute, muzica de o expresivitate deosebit de intensă ne impresionează prin dramatismul său, dar și prin pasajele ce degajă lirism. Muzical, autorul a reușit să creioneze un excepțional portret al Iuditei, o femeie simplă, care are forța spirituală de a deveni eroina ce își salvează poporul; am putea spune că personajul devine atemporal prin caracterul său revoluționar. Iuditei i-au fost acordat o serie de arii - monologuri cu o uriașă încărcătură emoțională, necesitând o voce cu un timbru plin, un registru generos atât în acute, cât și în note grave deosebit de sonore. Iudita, simbol al justiției, purității și deopotrivă al credinței infinite în Dumnezeu și-a găsit întruchiparea ideală în vocea mezzosopranei Sofija Petrović, artista evoluând alături de o foarte bună distribuție solistică. Frano Parać a ales, așa cum chiar el a declarat, să pună accent pe doar 2 personaje - poporul și Iudita, pentru a evidenția indecizia personajului colectiv în a-și apăra existența până la capăt, în antiteză cu voința excepțională a Iuditei, în care mulțimea nu are încredere, astfel motivându-se gestul ei din final, când va aduce capul inamicului drept dovadă a îndeplinirii misiunii. Alături de paginile dedicate Iuditei, Parać a realizat grandioase secțiuni corale interpretate excepțional de Corul Radiodifuziunii Croate, pe care le-ați auzit încă din actul I, cu sonorități ce amintesc și de muzica bisericească slavonă. Totodată, veți putea face imediat diferența, audiind actul secund, între frumusețea muzicii ce îi portretizează pe evrei, în contrast cu cea puternic disonantă, grotească chiar, ce îi prezintă pe atacatorii asirieni. Chiar și bacanala sună caricatural. Aprecierile merg și către binecunoscuta Orchestră a Radiodifuziunii din München, dar și către șeful ansamblului, dirijorul Ivan Repušić.