Sunt seri în care muzica se termină odată cu ultimul acord. Și sunt seri în care ea continuă mult după ce spectatorii au părăsit sala. Concertul de închidere a stagiunii Filarmonicii George Enescu a fost una dintre ele.

La Ateneul Român, seara de 26 iunie a adus o sală plină până la ultimul loc și un public de toate vârstele, venit să încheie încă un an muzical alături de Filarmonica "George Enescu". Atmosfera festivă se simțea încă dinaintea ridicării baghetei lui Daniele Rustioni, iar emoția unui concert sold-out a fost împărtășită deopotrivă de melomanii fideli și de cei aflați pentru prima dată în sala Ateneului.

Programul ales pentru această seară festivă a început cu Uvertura "Tannhäuser" de Richard Wagner, una dintre cele mai cunoscute pagini orchestrale ale romantismului german. Sărbătoarea muzicală a continuat cu Concertul pentru vioară și orchestră de Samuel Barber, o lucrare care pune în lumină nu doar virtuozitatea solistului, care a fost de data aceasta Francesca Dego, dar și capacitatea orchestrei de a construi un dialog sensibil și plin de culoare.

Încă de la primele măsuri, Daniele Rustioni a dat impresia unui dirijor care trăiește fiecare pagină a partiturii. Gesturile sale erau ample, dar niciodată teatrale, iar expresia feței se schimba odată cu muzica. Zâmbea adesea către orchestră, căuta permanent contactul vizual cu instrumentiștii și transmitea o energie care părea să circule în ambele sensuri, de la pupitru spre orchestră și înapoi. Nu este întâmplător că dirijorul italian este astăzi invitat constant pe unele dintre cele mai importante scene ale lumii, de la Metropolitan Opera din New York la Opera de Stat din Viena și Orchestra Metropolitană din Tokyo. La București și-a făcut debutul alături de Filarmonica "George Enescu", iar felul în care a construit această seară a lăsat impresia unei colaborări care s-a legat firesc.

În contrast cu exuberanța dirijorului, Francesca Dego a adus pe scenă o prezență discretă și aproape introspectivă. Nu a căutat să impresioneze prin gesturi ample sau printr-o atitudine demonstrativă. Emoția părea păstrată în interior, iar fiecare frază muzicală era construită cu răbdare și sensibilitate. Violonista italo-americană este apreciată pe marile scene internaționale pentru echilibrul dintre rafinamentul interpretării și siguranța tehnică, calități care i-au adus colaborări cu orchestre importante din Europa și America de Nord. Publicul de la Ateneu a răsplătit această interpretare cu aplauze îndelungi, iar bisul oferit la final, Capriciul nr.1 de Niccolo Paganini, a părut mai degrabă o continuare firească a dialogului pe care artista îl începuse cu sala.

Prima parte a concertului a pregătit astfel terenul pentru ceea ce urma să fie punctul culminant al serii: un final monumental, în care orchestra, corul și soliștii aveau să transforme scena Ateneului într-un impresionant ansamblu sonor.

La pauză, foaierul Ateneului a redevenit locul în care muzica își continuă povestea prin glasul spectatorilor. Printre cei care își împărtășeau impresiile se aflau oameni care revin aici de ani întregi, tineri aflați la începutul drumului lor muzical, dar și vizitatori veniți din alte țări, surprinși de atmosfera serii.

"Cred ca vin de vreo 20 de ani, dar nu continuu, am fost și in Festivalul Enescu; și implicată, de multe ori. Violonista mi s-a părut excelentă și bis-ul, nu știu ce a fost, dar a fost extraordinar. Întotdeauna e foarte tare sa vin la Ateneu. Iubesc sala asta, inclusiv publicul, micile can-can uri care se întâmplă în culise sau în timpul concertului, micile deranjuri. Absolut tot mă încântă, si seara asta chiar e frumoasa"

"Este pentru prima dată când venim la București. Cred că sala în sine este foarte frumoasă, iar concertul este de-a dreptul uimitor. Am mai fost la multe concerte în alte orașe, dar acesta este extrem de intens." ("It's the first time for us being in Bucharest. I think the theatre itself it's very beautiful, and also the concert is very stunning. I have been to a lot of concerts before in other cities, but this is like very strong")

"Mi-a plăcut foarte mult prima parte de concert, abia aștept și partea a doua. Mi-a plăcut concertul de Barber și solista, dar uvertura mi-a plăcut incredibil de tare"

"Mi-a plăcut foarte mult prima parte, a fost neașteptat de bine, mai ales "Tannhauser" de Wagner. Foarte bine suflătorii, de multe ori la Filarmonică am auzit diferite mici scăpări la suflători dar au scos-o foarte bine de data asta. A sunat foarte plin si foarte vioi, mi-a plăcut mult"

După pauză, orchestra a revenit pe scenă cu poemul simfonic "Prometheus" de Franz Liszt, o lucrare inspirată de mitul titanului care aduce oamenilor focul și simbolizează curajul, sacrificiul și puterea spiritului uman. Muzica lui Liszt alternează momente tensionate cu pasaje luminoase, pregătind treptat punctul culminant al întregii seri.

Lucrarea care a încheiat seara, dar și stagiunea, a fost "Te Deum" de Anton Bruckner, una dintre cele mai impresionante creații vocal-simfonice ale secolului al XIX-lea. Pe scenă s-au reunit orchestra, corul și cei patru soliști - soprana Cristina Păsăroiu, mezzosoprana Judit Kutași, tenorul Sunnyboy Dladla și basul Alexander Roslavets -, într-o interpretare care a pus în valoare atât forța ansamblului, cât și echilibrul dintre vocile soliste și orchestră. Corul, pregătit de Andrei Stănculescu, a avut un rol esențial în construcția acestui final grandios.

Ultimele acorduri au fost urmate de aplauze îndelungi. Nimeni nu părea grăbit să plece. În jurul Ateneului, spectatorii mai zăboveau câteva minute, schimbând impresii, retrăind fragmente din concert și încercând, poate, să prelungească puțin starea pe care muzica o lăsase în urmă.

"Mă bucur foarte tare că am reușit și am avut privilegiul sa văd concertul din seara asta deși a fost foarte aglomerat, fiind final de stagiune. Nu am prins loc si e prima dată când stau în picioare la un concert, dar a meritat din plin experiența, a fost foarte frumos. Felicitări corului, felicitări orchestrei!"

"Mă leaga de muzică o pasiune veche, din copilărie. Am predat Limba și Literatura Română la Liceul de Muzică "George Enescu". Pe scenă sunt foști elevi de-ai mei sau părinții lor. Muzica este mai mult decât o artă, este o împărăție. Ridică în stări dincolo de cuvintele noastre si de puterea noastra de a exprima, deci răspunsul este simplu. A fost magistral, un fel de rămas bun cu un simbol al victoriei frumuseții asupra oricăror forme de teamă, de neajunsuri, o muzică ce dă speranță, încredere și, evident, iubire față de Dumnezeu, iubire față de creație, iubire față de natură, iubire față de viață, iubire față de tot ce înalță firea umana. Vin la Ateneu dintotdeauna si voi veni totdeauna."

O stagiune nu se construiește doar pe scenă sau în sală. Ea prinde viață și prin oamenii care sunt prezenți, concert după concert, în culisele acestui univers. Printre ei se numără și echipa Colțului de carte Humanitas, prezentă la fiecare concert al stagiunii. La final, am aflat cum s-a văzut această ultimă seară prin ochii unuia dintre cei care au fost acolo, de la început până la sfârșit.

"Mi s-a părut o energie foarte caldă, oamenii s-au bucurat să fie aici și s-a simțit ca un final fericit de poveste în care toată lumea se bucură să fie într-o comuniune cu toți ceilalti și să asculte muzică bună, să cumpere o carte, să trăiască într-o atmosferă culturală foarte plăcută."

În culise, emoția avea o altă formă. Pentru artiști, sfârșitul unei stagiuni înseamnă închiderea unui an de muncă, de repetiții și de concerte. Dincolo de satisfacția unui concert reușit, rămâne întâlnirea cu publicul - cea care dă sens tuturor acestor luni petrecute pe scenă. Simona Nicoleta Jidveanu și Alina Buzdugan, artiste lirice în Corul Filarmonicii și-au împărtășit impresiile după un an încununat de aplauze și spectacole reușite.

"Ma bucur să văd un public atât de numeros, efervescent și care știe să fie fidel și să aprecieze întotdeauna bucuria de a fi împreună, muzica bună, artiștii de valoare, arătându-și, desigur, aplauzele"(Simona Nicoleta Jidoveanu)

"Sfârșitul de stagiune adună multă emoție, multe bucurii. Am avut parte anul ăsta de dirijori invitați foarte valoroși, de soliști. Bucuria a fost să vedem sala Ateneului din ce în ce mai plină, tineri mulți, ceea ce ne bucură. Atmosfera de pe scenă a fost bucurie în seara asta, a fost de asemenea emoție. Dirijorul, o bucurie, la fel. Plec în vacanță cu un sentiment foarte frumos"(Alina Buzdugan)

Concertul din 26 iunie a închis stagiunea 2025-2026 într-o sală arhiplină și într-o atmosferă care a demonstrat încă o dată că Ateneul rămâne un loc în care generații diferite se întâlnesc firesc prin muzică. O seară festivă, construită cu eleganță, care a lăsat publicului sentimentul că finalul unei stagiuni este, de fapt, începutul așteptării pentru următoarea.

Foto: Filarmonica George Enescu