Interviuri Înapoi
Festivalul International 'George Enescu'. Interviu cu dirijorul François Xavier Roth
François Xavier Roth va conduce concertul susținut de ansamblul "Les Siècles" și "Corul Regal" aflat sub Înaltul Patronaj al Alteței Sale Regale, Principele Radu al României. Concertul va avea loc la Ateneul Român, marți 19 septembrie, de la ora 17,00. În program: George Enescu: Poema Română op.1, Claude Debussy: "Première Suite", Camille Saint-Saëns: Concertul pentru vioară și orchestră nr. 3 în si minor op. 61 (Solistă Simone Lamsma) și Maurice Ravel: "La Valse"
Domnule François Xavier Roth, ați ales compozitori francezi pentru programul concertului dumneavoastră din 19 septembrie. Totuși la început, veți interpreta o lucrare de George Enescu, Poema Română. De ce? Pentru că îl considerați pe Enescu un compozitor de formație franceză sau pentru că veniți în România, în țara lui Enescu?
Amândouă. Vreau să omagiez faptul că Enescu a studiat în Franța, chiar am încercat să găsesc corespondențe între muzica lui Enescu și muzica franceză dar este important și faptul că voi veni pentru prima dată în România împreună cu Orchestra "Les Siècles". Pentru noi este o mare onoare să cântăm muzica magnifică a lui Enescu la București. Deci sunt amândouă motivele.
Muzica lui Enescu, în special cea pentru orchestră este profund ancorată în spiritualitatea românească. Care sunt ideile dumneavoastră personale despre creația simfonică a lui Enescu?
Enescu are o orchestrație de mare forță, se simte și influența franceză, are culori specifice muzicii franceze dar discursul său melodic este foarte diferit de spiritul francez. Temele pe care le folosește celebrează spiritual românesc. Aș spune că muzica lui Enescu este unică, este uriașă. Din păcate eu personal am dirijat puține lucrări de Enescu dar voi încerca să-i promovez de acum înainte cât mai mult creația.
Aveți un repertoriu foarte amplu, ați creat și Orchestra "Les Siècles". Pentru ce gen de muzică ați creat acest ansamblu?
Când am creat "Les Siècles" mi-am dorit o orchestră de tip nou, un ansamblu capabil să interpreteze muzică din toate timpurile pe instrumente specifice fiecărei epoci. Totuși Orchestra "Les Siècles" are o identitate franceză bine conturată, cântăm în special muzică franceză de la Lully și Rameau până la Debusy și Ravel. Așadar o orchestră cu o puternică identitate franceză capabilă să folosească diverse tipuri de instrumente adaptate epocilor.
În prima parte a concertul dumneavoastră veți interpreta două lucrări de tinerețe ale lui Enescu și Debussy, defapt lucrări compuse de doi studenți la Conservatorul din Paris, Poema Română de Enescu și Prima Suită de Debussy. Există puncte comune, asemănări, între aceste două lucrări?
Există asemănări în maniera de orchestrație care aparține tradiției franceze dar sunt totuși lucrări complet diferite pentru că Debussy, atunci când a compus Prima Suită, pe care am descoperit-o eu însumi acum câțiva ani și am prezentat-o în primă audiție în 2012 cu Orchestra "Les Siècles", deci Debussy era influnțat de muzica lui Massenet, chiar Lalo sau Gounod. Este cu adevarat o piesă scrisă în prima sa perioadă de creație. Pe când în lucrarea lui Enescu, se simte clar filonul muzicii românești. Există similitudini dar mesajul este diferit.
Da. Într-adevăr Prima Suită de Debussy nu este cunoscută publicului românesc.
Este total necunoscută pentru că eu am facut-o în primă audiție cu ansamblul "Les Siècles" și am înregistrat-o. Apoi am interpretat-o de mai multe ori cu Orchestra din Berna. Anul viitor o voi interpreta cu Orchestra Simfonică din Londra, țin foarte mult la această lucrare de Debussy.
Care este structura acestei Prime Suite de Claude Dubussy? Câte părți are? Este o suită de dansuri?
Da și nu.. Are patru părți, un Preludiu, partea a doua este un Dans exotic, urmează apoi o mișcare în care recunoaștem influențe din muzica lui Wagner, din Parsifal, apoi o parte finală, un fel de Cortegiu. Sunt mai degrabă patru tablouri simfonice.
Veți prezenta apoi Concertul nr.3 pentru vioară și orchestră de Camille Saint-Saëns, de această dată o lucrare foarte cunoscută, cu un univers aprope magic în care melodia primează. Ce dificultăți există totuși pentru un dirijor care trebuie să coordoneze o orchestră pe care Saint-Saënsînsuși a denumit-o "orchestră romantică"?
Eu personal nu am chiar așa de multe dificultăți pentru că am cântat de foarte multe ori acest concert în special cu ansamblul "Les Siècles" alături de care am prezentat și alte lucrări deSaint-Saëns, chiar am descoperit recent o operă a sa, "Clopoțelul de argint" pe care am și prezentat-o la Opera Comică din Paris. Îmi face mare plăcere întotdeauna să cânt lucrări deSaint-Saëns, muzica sa nu este chiar atât de dificilă dar trebuie să respectăm această muzică romantică și în același timp foarte clasică. Se spune adesea că Saint-Saëns a fost clasicul romanticilor. Acest lucru se simte și în jocul orchestrei, este întotdeauna o mare plăcere pentru noi să îi interpretăm lucrările.
Cunoașteți solista? Ați mai lucrat cu ea?
Nu, o voi întâlni pentru prima dată.
La final veți oferi publicului românesc Valsul de Ravel, acest celebru moment coregrafic, cu totul special, o muzică epatantă în care recunoaștem preocupările unui artist de la începutul secolului XX. De ce ne farmecă Valsul lui Ravel, după părerea dumneavoastră? Și ce încearcă să transmită publicului această muzică?
După părerea mea este o muzică puțin sumbră, este o răstălmăcire ușor sinistră a valsului. Mi-l imaginez pe Ravel care privea Europa de atunci și care încerca să se ascundă în acest vals, să scape de tot, chiar să se autodistrugă. În muzica sa, Ravel a surprins întreaga epocă de atunci chiar și decadeța umanității și a societății. În Valsul său, îmbină frumosul, pentru că sunt momente superbe, extraordinare, cu dimensiunea sumbră care anunță defapt finalul unei epoci.