Renaud Capucon va interpreta Concertul op.35 în Re major pentru vioară și orchestră de Korngold în compania Orchestrei Simfonice a Radiodifuziunii Ungare, în 20 septembrie, de la ora 19.30, la Sala Palatului.

Nu va fi primul concert pe care îl susțineți alături de Christoph Eschenbach. Cum a început această colaborare?

Ne-am întâlnit, eu și maestrul Eschenbach, în Paris, pentru un concert cu Orchestra de Paris, când era dirijor acolo, și cred că era în 2003-2004. Am cântat Concertul de Mendelssohn, Concertul de Dutilleaux, într-un turneu în China și Germania, deci avem multă experiență în concerte și în turnee, astfel că e o plăcere să mă întorc pe scenă, alături de el.

În astfel de cazuri de colaborări îndelungate, apare un fel de a vă înțelege unul pe celălalt?

Da, deoarece, înainte de a fi dirijor, este un uimitor muzician și un minunat pianist, am cântat, de asemenea, muzică de cameră, împreună - Cvintetul "Păstrăvul", câteva sonate - astfel că m-am înțeles cu muzicianul înainte să mă înțeleg cu dirijorul, înțelegere care a rămas, evident, acolo, astfel că oportunitatea de a cânta alături de el din nou este ca întâlnirea cu un vechi prieten, un partener muzical, ceea ce face lucrurile mult mai ușoare.

Ați observat diferențe între Christoph Eschenbach - dirijorul și Christoph Eschenbach - pianistul?

Este același muzician, doar că modul de exprimare este diferit. Acum că dirijez și eu, observ aceste lucruri pe dinăuntru. Când dirijezi sau când interpretezi la un instrument, rămâi exact același muzician, doar modul de exprimare este diferit.

Cum ați defini un bun dirijor?

Ei bine, în primul rând cred că facultatea de a fi liber, fără să urmărești, ci să asculți solistul; și să fi deschis la idei, să fi flexibil. Bineînțeles, să ai opinii solide despre muzică și despre piesa pe care urmează să o cânți. Însă cred că în principiu este asemănător cu relațiile inter-umane: când cunoști pe cineva, câteodată știi deja, după câteva propoziții, după ce vă salutați, știi că trebuie să stai mai mult cu acea persoană, că veți avea lucruri de spus. Și alteori cunoști oameni și ai sentimentul că nu vrei să continui mai departe. La fel e și cu muzicienii, de multe ori, când vă întâlniți și faceți muzică, imediat știți că veți petrece timp de calitate împreună.

Despre Concertul de Korngold: ce anume îl face ofertant pentru un violonist?

Ei bine, este o piesă foarte specială. A fost scrisă pentru Heifetz, care a interpretat-o și în primă audiție, însă a și înregistrat-o, desigur. Este o piesă minunată, scrisă de Korngold pe când era deja în Los Angeles. Compozitorul a trebuit să plece din Viena din cauza regimului nazist, și apoi a semnat multă muzică de film în America. Însă aici avem de-a face cu un concert pe cinste, în care a fost folosit material din coloane sonore pentru anumite filme. Cred că un aspect extraordinar al piesei este faptul că, dacă îți închizi ochii, poți urmări această eră a muzicii de la Hollywood. Trebuie știut, însă, și că cel care a inventat muzica de film - când a venit la Los Angeles, din Austria, pentru a compune, și a devenit compozitor de muzică de film o vreme, încă scria muzică pentru el însuși. Cred că este foarte special - nu cred că este doar un compozitor de muzică de film, cred că este un mare compozitor care a semnat și muzică de film, ceea ce e diferit.