ACUM:
20.00
Armonii preclasice
O oază de liniște și echilibru.
Urmează: 21.00 Scena europeană Înregistrări sau concerte în direct.
Apoi: 23.30 Sunete contemporane Creații contemporane românești

Interviuri Înapoi

Festivalul George Enescu 2021. Interviu cu violonistul Nicolas Dautricourt

Publicat: duminică, 26 Septembrie 2021 , ora 10.26

Nicolas Dautricourt este protagonistul "Proiectului Enescu", un concert desfășurat sâmbătă, 25 septembrie 2021, la Ateneul Român.


Domnule Nicolas Dautricourt, de unde provine admirația și chiar dragostea dumneavoastrăpentru muzica românească și, mai ales, pentru muzica lui Georege Enescu?

Este o muzică pe care am descoperit-o acum câțiva ani, poate acum vreo 10 ani, atunci când am cântat pentru prima dată Sonata a-3-a "În caracter popular românesc" de George Enescu. La început mi-a fost puțin greu să înțeleg pozițiile și digitația pentru că în această lucrare predomină spontaneitatea, improvizația, și în același timp sunt foarte multe detalii notate acolo pe partitură care pentru un interpret pot să fie derutante la început. Dar când reușim să pătrundem sensul lucrării, descoperim că este o capodoperă, și eu cel puțin m-am îndrăgostit total de această lucrare. Apoi mi-am dorit să descopăr și opera Oedip, simfoniile și bineînțeles toate celelalte piese cu pian. Revelația a fost acum 5 ani când am ascultat pentru prima dată Octuorul de George Enescu. Mi-a plăcut enorm și atunci m-am gândit să creez un proiect muzical care să aibă ca element central această lucrare.


"Proiectul Enescu" este titlul concertului dumneavoastrăde sâmbătă de la Ateneul Român, ceea ce mă duce cu gândul că aveți deja mai multe concerte legate de muzica lui George Enescu. Cum s-a născut această idee?

Am descoperit de fapt această lucare, Octuorul de George Enescu în septembrie 2015, când l-am ascultat într-un festival la Sevilla, în Spania; mi-a plăcut foarte mult, m-am îndrăgostit pur și simplu de Octuor și atunci mi-a venit ideea unui proiect. Prima dată l-am interpretat împreună cu Cvartetul Capriccio și alți muzicieni care pe urmă s-au schimbat, în funcție de circumstanțe, în mai multe festivaluri din Franța. L-am cântat cred de vreo 20 de ori, chiar l-am și înregistrat în acest an, în luna mai. O să scoatem și un disc cu Octuorul în septembrie anul viitor, după care vor urma mai multe concerte după aceeași idee: Octuorul de Enescu și alte lucrări grupate în jurul lui. Am fost deja invitați să susținem primul concert după apariția discului, la Filarmonica din Paris și apoi în alte festivaluri, în Rusia, chiar și în România, nu numai la București, ci și în alte orașe.


Aveți în palmaresul dumneavoastră un premiu foarte interesant, premiul "Georges Enesco de la SACEM". Care este istoria acestui premiu? Ce reprezintă el?

SACEM este Societatea Autorilor, Compozitorilor și Editorilor de Muzică Francezi, un organism care se ocupă și cu drepturile de autor și ei decernează anual un număr de premii. Acest premiu "George Enescu" recompensează un violonist foarte merituos, iar eu am avut șansa în 2008 de a primi acest premiu. Nu trebuie să participi la un concurs ca să-l obții, cum ar fi Concursul "George Enescu" de la București, este mai mult o distincție acordată pentru activitatea deosebită concertistică. Este o distincție onorifică și cred că SACEM a decis să o denumească "George Enescu" în semn de apreciere pentru legătura pe care a avut-o acest muzician cu Franța.


Sunteți violonist, dar am remarcat că sunteți și compozitor, ați semnat aranjamentele pentru câteva lucrări din programul dumneavoastră. Ați compus și lucrări originale?

Nu sunt chiar compozitor. Dacă mă gândesc bine, nu sunt deloc compozitor. Fac într-adevăr multe aranjamente, mă amuză să mă joc cu materialul muzical, compun într-adevar mici lucrări. Îmi amintesc, în timpul cât am fost obligați să stăm acasă anul trecut în pandemie, am compus o lucrare care apoi a fost prezentată și la televiziune, și la radio, a apărut chiar și pe un disc. Îmi place foarte mult să improvizez, să fac aranjamente muzicale, mai ales aranjamente pentru coarde, în special când o fac pentru interpreți pe care îi cunosc și pe care îi iubesc. Pot să fie legate de muzica clasică, dar și de jazz. Am făcut multe aranjamente de piese de jazz pentru ansambluri de coarde pe care le-am cântat adesea la bis, dar nu pot să spun despre mine că sunt un compozitor adevărat care să-și fi creat un limbaj propriu, nu... sunt doar un "bricoleur" de muzică.


În programul concertului dumneavoastră a fost inclusă și lucrarea unui compozitor român, George Ioan Păiș, care a obținut și un premiu de compoziție. Care este conexiunea dintre muzica sa și a celorlalțicompozitori din program, care de fapt sunt contemporani cu George Enescu?

În realitate, mie îmi place foarte mult, ca interpret, să includ în programele concertelor mele, lucrări din muzica actuală, contemporană. În acest caz, ideea mi-a venit tocmai de la faptul că în prima parte cântăm lucrări legate cumva de viața lui Enescu, de exemplu Massenet, Ravel, Fauré, aceștia au fost sau prieteni cu Enescu, sau parteneri de scenă, sau i-au fost profesori, și deci, după ce ascultăm doar muzică legată de viața lui Enescu, m-am gândit că ar fi interesant să organizez, împreună cu Institutul francez din București, un concurs, mai mult o selecție a unor lucrări de tineri compozitori români, scrise ca omagiu adus lui George Enescu și, în special, să fie un omagiu adus Octuorului de Enescu, această creație preferată a mea. Faptul că am inclus în programul concertului și o lucrare de un tânăr compozitor român care dureaza în jur de 7 minute, s-a născut din ideea de a prezenta publicului și creația contemporană românească. Desigur noi, cu acest premiu acordat unui tânăr, nu vrem deloc să concurăm cu secțiunea de compoziție a Concursului "George Enescu", este doar o manieră de a saluta creația românească tânără și de a promova în același timp muzica contemporană.


La concert veți cânta pe minunata dumneavoastrăvioară Stradivarius?

Bineînțeles, absolut. Este o vioară foarte frumoasă care mi-a fost împrumutată de un domn cu totul special de la Asociația viticultorilor francezi, Domnul Bernard Magré, el este și proprietarul Castelului Pape-Clément. Vioara mea este un Stradivarius de la 1713 care poartă chiar numele "Chateau Pape-Clément" și domnul Magré, împreună cu asociația culturală de pe lângă Castelul Pape-Clément, sunt sponsori principali alături de Institutul Francez din România, ai premiului pe care l-am creat pentru tinerii compozitori români. Este și aceasta, o modalitate de a întări legăturile culturale dintre Franța și România, dar toate acestea nu ar fi fost posibile fără existența Festivalului Internațional "George Enescu" și fără concursul domnului Mihai Constantinescu, directorul executiv al Festivalului, pe care îl salut acum călduros și pentru care am o mare recunoștință că ne-a spijinit în toate acestea.

Interviu realizat de Laura Ana Mânzat