ACUM:
17.00
Perpetuum mobile
Actualitate, muzică bună, educație și ... un tonus optimist la final de zi.
Urmează: 18.55 Promo Informații despre evenimentele Radio România Muzical și ale partenerilor noștri.
Apoi: 18.59 Promo RRM Detalii despre cele mai interesante emisiuni ale zilei.

Interviuri Înapoi

Festivalul George Enescu 2021. Interviu cu violoncelista Kajana Paèko, membră a Trioului Clara Haskil

Publicat: sâmbătă, 11 Septembrie 2021 , ora 14.26

"Enescu a avut un impact uriaș asupra lumii muzicale".

Născută la Split, în Croația, violoncelista Kajana Paèko i-a avut ca mentori pe Clemens Hagen (la Hochschule für Musik "Hanns Eisler" din Berlin) și Frans Helmerson (la Universitatea Mozarteum din Salzburg), iar în prezent este foarte activă pe teritoriul muzicii camerale. Membră a Trioului Clara Haskil, din decembrie 2020, Kajana Paèko vine la București alături de violonista Nina Reddig și pianistul Fil Liotis pentru a susține în 11 septembrie, un recital cameral pe scena Sălii Auditorium, eveniment înscris în cadrul seriei Enescu și contemporanii. Cei trei muzicieni și invitații lor, pianista Judit Polgar și baritonul Äneas Humm propun un program divers, în care se regăsesc opusuri semnate de George Enescu, Béla Bartók și Maurice Ravel


Kajana Paèko, știu că Trioul Clara Haskil nu vine pentru prima dată în România. Ansamblul a fost, de exemplu, invitat în vechea formulă, în 2016, în cadrul Festivalului Internațional "Clara Haskil" de la Sibiu. Veniți însă pentru prima dată la București, nu-i așa?

Da și suntem onorați să venim pentru prima dată în orașul în care s-a născut Clara Haskil. Este, de asemenea, un concert semnificativ pentru noi, pentru că trioul apare în noua sa formulă, stabilită în decembrie 2020. Așa că, din mai multe motive, prezența la București este o ocazie specială pentru noi. Eu personal și Nina Reddig venim pentru prima dată la București, dar colegul nostru, Fil Liotis, a mai fost și a și concertat aici, așa că ne bazăm pe el să ne arate orașul.


Locul în care concertați are vreo influență, în general, asupra stării de spirit cu care abordați recitalurile? De exemplu, atmosfera orașelor aglomerate, precum Bucureștiul sau dimpotrivă, a celor mai mici, încărcate de istorie, ca Sibiul, vă influențează în vreun fel?

Desigur, fiecare recital este pregătit cu multe luni bune înaintea evenimentului propriu-zis, așa că totul este deja stabilit, toate detaliile sunt luate în calcul. Există, bineînțeles, ocaziile în care cântăm în locuri noi, care te influențează într-o anumită măsură, dar mereu în direcția bună, în care te poți simți inspirat, fie de atmosfera orașului, fie de oamenii înșiși sau chiar de amândouă la un loc. Te poți simți inspirat, inclusiv de sala în care veni cânta și mereu suntem nerăbdători să cântăm în săli noi și frumoase. Așadar, sunt multe aspecte care pot influența un singur recital dar, așa cum am spus, viziunea asupra lucrărilor este deja stabilită de multă vreme.


Sunt convinsă că mulți sunt curioși să afle povestea din spatele deciziei de a alege ca nume al trioului pe cel al Clarei Haskil. Ce reprezintă Clara Haskil pentru fiecare dintre membrii ansamblului care îi poartă numele?

Membra fondatoare, violonista Nina Reddig, a ales, de fapt, numele trioului, pentru că a fost, la fel ca ceilalți colegi, puternic inspirată de personalitatea Clarei Haskil, Nu doar din perspectivă muzicală, pentru că sigur, a fost o muziciană incredibilă, cu un simț fantastic al culorilor, al sunetului, dar și uman. Clara Haskil a avut de înfruntat atât de multe dificultăți pe parcursul vieții sale și mereu a rămas puternică, verticală. Și mai ales acum, în acest moment dificil pentru muzica clasică, din cauza problemelor generate de pandemia Covid, figura sa inspiratoare este cu atât mai pregnantă, îndemnându-ne să rămânem puternici, indiferent cum va fi viitorul muzicii clasice. Sperăm ca totul să meargă mai departe, așa cum o făcea înainte de izbucnirea pandemiei. Așa că, și ca muzician, și ca om, Clara Haskil este un exemplu impresionant de femeie puternică și o permanentă sursă de inspirație pentru noi.


De la nume, mergem către componența trioului. Cum v-ați întâlnit și cum ați hotărât să cântați împreună?

Nina Reddig și Fil Liotis cântă de mulți ani împreună, iar eu am venit la finalul lunii decembrie, ca nouă membră a ansamblului. Ne-am cunoscut în cadrul unui concert, am cântat cu toții și am știut că vom rămâne împreună, iar din decembrie lucrăm intensiv și construim un repertoriu comun, pregătindu-ne pentru următoarele evenimente din agenda noastră.


Veți cânta în data de 11 septembrie la București lucrări semnate de George Enescu și doi dintre faimoșii săi contemporani, Béla Bartók și Maurice Ravel. S-a scris mult despre contribuția lui Bartók și cea a lui Ravel în ansamblul muzicii secolului XX, dar sunt curioasă cum priviți rolul lui Enescu în acest context?

Are un impact uriaș în istoria muzicii prin stilul său special și recognoscibil, iar noi suntem încântați că avem ocazia să interpretăm la București cel de-al doilea Trio al său, în la minor, o lucrare care, din păcate, nu este foarte des auzită, cel puțin dacă o comparăm cu Trioul de Ravel, pe care îl vom interpreta în cadrul aceluiași program. Pentru noi a fost un proces de aprofundare foarte provocator, pentru că nici nu există multe înregistrări cu cel de-al doilea Trio al lui Enescu. Pe de altă parte, însă, nu există nici vreun mod standardizat de interpretare a acestei partituri, așa că ne-am putut construi noi propria viziune, propria versiune, ceea ce este foarte stimulant. În ceea ce îl privește pe Enescu însuși, ne simțim inspirați atât de muzica sa, cât și de propriile lui înregistrări, de influența pe care a exercitat-o în calitate de violonist, de profesor. A avut un impact uriaș asupra lumii muzicale.


Și revenind la recitalul pe care îl susțineți la București, nu am putut să nu remarc structura creativă a programului, care include, alături de cele două triouri semnate de Enescu și Ravel, o lucrare solo de Bartók, selecțiuni din ciclul celor 20 de lieduri maghiare, tot de Bartók și ciclul celor 7 Cântece pe versuri de Clement Marot de Enescu. Îi aveți ca invitați pe baritonul Äneas Humm și pianista Judit Polgar. Cum a luat naștere acest program? Cum îi vedeți arhitectura interioară, Kajana Paèko?

Am ales programul respectând ideea seriei de concerte "Enescu și contemporanii", în care este înscris recitalul nostru. Așa că, alături de Enescu, bineînțeles, am inclus lucrări de Béla Bartók și Maurice Ravel, care au trăit cu toții în aceeași perioadă. Am dorit să oferim un program divers și creativ, așa cum spuneți, care să nu cuprindă doar triouri, să propună o combinație de opusuri: solo, duouri și triouri. Ni s-a părut foarte interesantă această combinare a timbrurilor instrumentale cu cel al vocii umane, care este până la urmă primul instrument. Credem că și publicul va fi de aceeași părere. Suntem entuziasmați că vom colabora cu invitații noștri, cu pianista Judit Polgar și Äneas Humm, un foarte tânăr bariton elvețian.


Veți interpreta, așa cum ați spus, Trioul în la minor de George Enescu. În comparație cu cel în sol minor, cum îl vedeți?

În primul rând, primul trio a fost scris pe când Enescu avea 16 ani, așa că putem spune că este o lucrare de tinerețe, dar extrem de valoroasă și frumoasă. Cel de-al doilea trio l-a scris când avea 34 de ani, era perioada sa de aur, când, de exemplu, a scris și cea de-a treia simfonie. Trioul este o lucrare foarte complexă, în germană folosim termenul "dicht" (în traducere, densă), plină de informații, cu influențe din muzica tradițională românească, dar și din muzica impresionistă franceză. Dacă ești atent, poți inclusiv discerne câteva motive care îți amintesc de Sonata pentru vioară și violoncel a lui Ravel. Dincolo de aceste influențe, se simte însă puternica sa personalitate, care la vârsta de 34 de ani era complet împlinită.


Veți lansa curând, în decembrie anul acesta, un album intitulat "á Clara". Va figura și acest Trio în la minor de Enescu pe acest disc? Ce alte opusuri vor mai fi incluse?

Bineînțeles că va fi inclus pe album. Suntem foarte încântați de acest proiect, pentru că apariția noastră în cadrul Festivalului Internațional "George Enescu" ne-a dat, de fapt, ideea și impulsul de a lucra și a înregistra discul. Noi oricum ne doream să facem un album cu lucrări ale unor autori care au fost foarte apropiați de Clara Haskil. De asemenea, știm că s-a născut la București, apoi s-a mutat la Paris și am dorit să evidențiem această conexiune București - Paris. Așa că vom înregistra Trioul în la minor de George Enescu, Trioul în la minor de Maurice Ravel și încă două lucrări, o partitură solo de Dinu Lipatti, prietenul apropiat al Clarei Haskil și ceva ce nu a mai fost niciodată înregistrat, o piesă de Charlie Chaplin, un aranjament pentru trio de coarde. Charlie Chaplin, se știe, a fost foarte bun prieten cu Clara Haskil. Cred că va fi foarte atrăgător acest program construit în jurul Clarei Haskil, ca inspirație și punct central al albumului nostru.


Am observat că interpretați des în cadrul recitalurilor și iată, și pe acest viitor album, trioul de Ravel alături de cel în la minor al lui Enescu. Vedeți posibile conexiuni stilistice între acești doi compozitori?

Ce mi se pare interesant este că trioul lui Enescu a fost scris în 1916, iar cel al lui Ravel în 1914, deci la doi ani diferență. Trioul lui Ravel a fost interpretat foarte des, este foarte prezent pe discuri, este un opus pe care triourile cu pian îl știu extrem de bine, în timp ce al doilea trio al lui Enescu este aproape necunoscut. Există și un motiv solid pentru asta, acela că partitura sa este imposibil de cumpărat, iar procurarea ei este foarte complicată. Acest lucru contează și explică de ce nu este atât de mult interpretat. Din punct de vedere stilistic, sigur, Ravel aparține impresionismului francez și ca o particularitate comună, ambii speculează instrumentele la potențialul lor maxim. Efectiv ne atingem propriile limite în ambele triouri, dar în moduri diferite. Ravel este mai tributar curentului impresionist, în timp ce Enescu este mai degrabă expresionist. Putem vorbi, așadar, de un contrast, deși, așa cum am spus, există și conexiuni între cei doi compozitori.

Interviu realizat de Ioana Marghita