ACUM:
16.30
Festivalul Internațional „George Enescu”
Urmează: 18.00 În universul muzicii
Apoi: 19.30 Festivalul Internațional „George Enescu”

Interviuri Înapoi

Festivalul George Enescu 2021. Interviu cu pianistul Yefim Bronfman

Publicat: duminică, 12 Septembrie 2021 , ora 16.21


La o vârstă a deplinei maturități artistice, pianistul Yefim Bronfman se întoarce la Concertul nr.3 de Rahmaninov - opusul care a însemnat debutul său discografic.


Acest Concert nr. 3 de Rahmaninov pe care îl interpretați la București are o semnificație anume pentru dumneavoastră?

Cred că este special pentru mai multă lume deoarece este un concert foarte frumos, care a fost cântat de atât de mulți mari pianiști - începând cu Rahmaninov însuși. Au urmat apoi versiunile grozave ale lui Vladimir Horovitz (chiar Rahmaninov spunea că Horovitz cântă acest concert mai bine decât el; Rahmaninov, deci admitea că Horovitz îi este superior în interpretarea acestei lucrări!). Este într-adevăr o creație foarte frumoasă, unul dintre marile concerte pentru pian.


Știu că face parte și din discografia dumneavoastră…

Da, l-am înregistrat cu mulți ani în urmă… de fapt, a fost prima mea înregistrare cu orchestra și a fost ceva deosebit la vremea respectivă să realizez primul meu disc - albumul meu de debut - cu acest concert de Rahmaninov. De atunci l-am cântat de multe ori, dar în perioada recentă l-am interpretat mult mai puțin; a fost alegerea mea deoarece repertoriul pianistic este atât de amplu încât a trebuit să las deoparte unele partituri pentru a face loc altora; am cântat mai mult concertele de Beethoven și Brahms, de Schumann și Liszt, lucrări de genul acesta. Am avut mereu pe afișe concertele de Prokofiev și de Ceaikovski, cele de Șostakovici sau de Bartok. Dar acum m-am întors din nou la Rahmaninov și îmi place în continuare, este o partitură care îmi vorbește și acum!


Ați amintit multe nume de compozitori romantici și moderni… Sunteți renumit pentru tehnica dumneavoastră pianistică remarcabilă, pentru vigoarea și prestanța interpretărilor instrumentale solistice…Asemenea coordonate repertoriale ilustrează și o opțiune a dumneavoastră sau - în primul rând - sunt solicitări din partea organizatorilor, a celor care vor să vă asculte?

Știți, este un fel de combinație. Cânt și concerte de Mozart, dar și multă muzică nouă, concerte noi scrise pentru mine așa că nu abordez mereu doar concertele romantice. Consider că aceste muzici minunate scrise de Chopin sau de Schumann de exemplu sunt adesea prea ușor etichetate "romantice" - desigur că aparțin Romantismului - dar în ce mă privește… realmente îmi place să interpretez aceste muzici deoarece ele reprezintă pentru mine niște capodopere muzicale, nu neapărat pentru că ar fi romantice sau clasice, ci pentru că sunt remarcabile creații artistice. Asta este esențial din punctul meu de vedere.


Ați părăsit teritoriul fostei Uniuni Sovietice pe când aveați doar paisprezece ani și jumătate; s-au păstrat în formarea dumneavoastră influențe din acea tipologie specifică școlii muzicale sovietice, a celei rusești?

Cred că - la modul general - locul în care te-ai născut lasă niște urme: întotdeauna vei fi influențat de ambianța muzicală a țării în care te-ai născut - în cazul meu, Uniunea Sovietică. În copilărie am ascultat câțiva mari, mari pianiști ca Richter, Gilels și mulți alții așa că - în mod natural - urechile mele au fost "acordate" la un astfel de nivel extrem de înalt al interpretării pianistice. De fapt și Rahmaninov și Horovitz plecaseră tot din Rusia (nu din spațiul sovietic de mai târziu)! Deci, da, în mod cert acele performanțe muzicale m-au influențat dar, totuși trebuie să vă mărturisesc că eu nu mă consider un exemplu tipic al școlii ruse, de fapt… cam deloc, căci toți profesorii mei au fost formați de maeștri europeni: am studiat cu Serkin și Fleischer, care au fost modelați mult mai mult de școala vieneză decât de cea rusă. Cred că sunt un fel de combinație de câte puțin din fiecare dintre aspecte… Deci nu sunt un exemplu tipic de reprezentant al școlii ruse.


Ați obținut de-a lugul carierei numeroase premii, nominalizări… Cât de important poate fi - de exemplu - un Grammy pentru cariera unui interpret, a unui artist?

Desigur că te simți bine atunci când ești recunoscut sau premiat cu un Grammy sau cu un alt premiu; trăiești sentimentul că oamenii au apreciat înregistrările tale, că realizările tale sunt sesizate în acel domeniu de activitate. Nici nu se discută că este desigur o mare onoare să primești asemenea premii…


Ca marketing, astfel de premii promovează cariera unui artist…

Asta ar fi dificil de spus… Eu cred că ceea ce promovează cariera cuiva este calitatea interpretărilor pe care oferi, nu un premiu. Au fost cazuri în care unii au primit premii și carierele lor nu au continuat pe un drum ascendent. Nu cred că aceste aspecte au legătură unul cu altul. Poate doar vreo 5 minute, dar nu mai mult de atât, poate doar în cazul unor muzicieni foarte tineri, dar cred că este întotdeauna necesar să fii preocupat de perfecționarea ta, de a deveni un muzician mai bun, un pianist mai bun… Trebuie să te străduiești mereu să devii mai bun - asta te promovează mult mai mult decât un premiu, până la urmă…


Ați avut de-a lungul timpului conexiuni cu muzica românească, cu artiști români?

Desigur! Unul dintre cei mai mari pianiști pe care i-am întâlnit pe parcursul vieții este pianistul român Radu Lupu, de exemplu. Este un foarte mare artist care a constituit mereu o veritabilă sursă de inspirație nu numai pentru mine, ci și pentru mulți, mulți alți pianiști din întreaga lume. A fost mereu urmărit peste tot și eu îl consider unul dintre cei mai mari interpreți pe care i-am auzit. Și, categoric, dintre cei din trecut, Dinu Lipatti a reprezentat - prin înregistrările sale - o sursă de inspirație… Și fără îndoială, muzica lui Enescu - personalitatea sa, în calitate de compozitor și de interpret - a avut un puternic efect asupra mea și asupra altora, deasemeni. În mod cert! Desigur că marele Celibidache a avut o mare influență asupra mea, dar trebuie să vă mărturisesc că nu am avut ocazia de a-l auzi LIVE, ci doar prin intermediul înregistrărilor și filmărilor…

Am lucrat și cu unii dirijori născuți în România - de exemplu Sergiu Comissiona, de a cărui colaborare m-am bucurat mai mult, fiind și un foarte bun coleg, un mare prieten și un muzician minunat. Sunt foarte mulți interpreți și compozitori din România pe care am avut norocul să îi fi cunoscut sau auzit…

Interviu realizat de Anca Ioana Andriescu