ACUM:
15.25
Concerte de 5 stele
primite prin Uniunea Europeană de Radio
Urmează: 17.00 Perpetuum mobile Actualitate, muzică bună, educație și ... un tonus optimist la final de zi.
Apoi: 18.55 Promo Informații despre evenimentele Radio România Muzical și ale partenerilor noștri.

Interviuri Înapoi

Festivalul George Enescu 2021. Interviu cu pianistul și compozitorul Cyprien Katsaris

Publicat: duminică, 12 Septembrie 2021 , ora 15.16

Cyprien Katsaris: "Enescu este un compozitor extraordinar!"

Pianistul și compozitorul franco-cipriot Cyprien Katsaris s-a născut la Marsilia în 1951. A început să cânte la pian în Camerun, unde și-a petrecut copilăria. Absolvent al Conservatorului din Paris, unde a studiat pianul cu Aline van Barentzen, Monique de la Bruchollerie și muzică de cameră cu René Leroy și Jean Hubeau, a câștigat Concursul Internațional al Tinerilor Interpreți Rostrum-UNESCO (Bratislava 1977), Premiul I la Concursul Internațional Cziffra (Versailles 1974) și a fost singurul câștigător vest-european al unui premiu la Concursul Internațional Regina Elisabeta din 1972. Este bucuros să revină în România la 30 de ani de când a cântat în deschiderea Festivalului Enescu, în 1991.


V-ați născut într-o familie de melomani, părinții dumneavoastră au emigrat din Cipru la sfârșitul anilor
'40 în Camerunul francez. Am citit că aveați trei ani și jumătate când ați început să cântați la pian, fiind atras de instrumentul cumpărat pentru sora dumneavoastră mai mare. Dar cum ați decis să deveniți muzician profesionist?

A fost foarte natural. Când a fost adus în casă pianul pentru sora mea, m-am simțit atras ca un magnet de instrument. A fost un sentiment atât de puternic, încât pot spune că încă de la acea vârstă m-am întrebat dacă să fiu pianist în viitor, apoi a devenit din ce în ce mai evident că da. Dar trebuie să spun că este o situație foarte periculoasă, pentru că sunt mii și mii de copii care au acest tip de talent, iar familia și prietenii sunt convinși că acel copil e un geniu, își fac multe speranțe și apoi nu se întâmplă nimic. Este ca un pariu la ruletă. Așa că, recomand întotdeauna părinților, să aibă în vedere și o altă profesie, în cazul în care ceea ce ei speră că va fi o carieră nu se adeverește. Există nenumărați muzicieni incredibil de talentați, am un exemplu chiar din țara dumneavoastră. În urmă cu câteva luni eram în juriul Concursul Internațional Ferrol din Spania și era acolo o tânără din România, Eva Garet. Era absolut fantastică, a obținut premiul al II-lea și ar fi putut obține premiul I. Sper ca în viitor să fie remarcată de agenți, directori de festival, case de discuri. Problema este că piața este foarte limitată acum, sunt foarte mulți tineri pianiști care vin din China, Coreea și din întreaga lume. Acum trei ani am aflat o informație oficială, pe care poate nu o cunoașteți: în China, 70 milioane de tineri studiază pianul și, dintre ei, 20 de milioane sunt la Conservator. Este o nebunie!


Ca membru în jurii, ce apreciați cel mai mult la un tânăr pianist?

Personalitatea. Dacă un pianist sau o pianistă cântă altfel față de mine, dar este convingător, sigur că îi voi susține.


Cântați cu mare plăcere lucrări necunoscute. Care au fost cele mai interesante descoperiri pe care le-ați făcut în această direcție?

Au fost foarte multe. Mereu încerc, în concerte și înregistrări, să păstrez balanța echilibrată între lucrările faimoase și cele necunoscute. Lunile trecute am înregistrat pentru casa de discuri a Institutului Chopin din Varșovia, o casă foarte bună la care au înregistrat și Martha Argerich sau Fabio Biondi și ansamblul său Europa Galante. Este vorba despre o partitură foarte interesantă din colecția mea de rarități, opera Don Giovanni de Mozart într-un aranjament pentru pian, nu o să vă vină să credeți, de Georges Bizet! Și nu voi uita niciodată o întâmplare foarte interesantă de când am fost în Festivalul Enescu, după revoluție, în urmă cu exact 30 de ani, chiar în concertul de deschidere. Am fost rușinat, deoarece nu știam dacă există o transcripție pentru pian solo a uneia dintre lucrările mele orchestrale preferate, Rapsodia română nr.1 de Enescu. Am întrebat, și, chiar înainte de a merge pe scenă, mi-a fost adusă o transcripție apărută la editura Enoch din Paris. Ador această muzică! Eu sunt grec și avem multe puncte comune în muzica folclorică.


În recitalul pe care îl prezentați la București cu violoncelistul Manuel Fischer-Dieskau, Enescu va fi încadrat în program de Schumann și Brahms. Despre lucrările pe care le veți cânta din creația lui Enescu am putea spune că se încadrează în categoria de repertoriu prea puțin cunoscut.

Absolut! Enescu este un compozitor extraordinar! Este pentru prima dată când cânt muzica lui și sunt îndrăgostit de selecția din programul nostru. Allegro-ul în fa minor este foarte romantic, pasional, nu departe de stilul lui Brahms, iar liedurile sunt atât de originale! Ar trebui să mă ocup de muzica lui Enescu pentru pian, nu o cunosc foarte bine. Este pentru mine o mare descoperire și mă bucur foarte mult că vom cânta aceste lucrări de Enescu.


Iar Sonata nr.2 de Brahms este o capodoperă a repertoriului cameral.

Da, este o lucrare extraordinară. Pianistica este tipic brahmsiană, aceeași din Concertul său nr.2 pentru pian sau din Cvintet. Când eram la Conservatorul din Paris, în anii '65-'66, la clasa de muzică de cameră, prima lucrare pe care am studiat-o a fost această sonată. Lucram cu violoncelistul Frédéric Lodéon, era cel mai bun și apoi a câștigat premiul I la Concursul Rostropovici. Ulterior nu a mai concertat și a devenit un foarte cunoscut producător radio de emisiuni de muzică clasică la Radio France.


În final, aș dori să vă întreb, cum a fost această perioadă a pandemiei? Ați avut mai mult timp pentru dumneavoastră, pentru diferite alte proiecte?

Trebuie să spunde la început că nu am fost deloc supărat din cauza situației. Cred că este foarte important să păstrezi din punct de vedere moral, mental și spiritual o atitudine de distanță față de astfel de situații. Pentru că toate concertele au fost anulate, am pregătit noi programe pentru înregistrări, din mai 2020 am făcut zece CD-uri. Cinci dintre ele pentru propria mea casă de discuri, Piano 21, trei pentru Institutul Chopin, unul fiind cu lucrări ale unor compozitori care au fost prieteni sau elevi ai lui Chopin, apoi un disc cu Don Giovanni de Mozart despre care vă spuneam înainte, precum și două CD-uri cu compozitori greci puțin cunoscuți, pentru casa de discuri franceză Melisma. Așadar, am fost foarte ocupat cu toate acestea.


Interviu realizat de Andreea Kiseleff