Din perspectiva dumneavoastră de jurnalist cu o gamă largă de activități și o experiență vastă în domeniul muzicii clasice, cum percepeți Festivalul Enescu în raport cu alte mari festivaluri din lume?

Este cu adevărat unul dintre cele mai mari și mai importante festivaluri din Europa. Nu există multe festivaluri care să prezinte atât de multe concerte cu atât de multe ansambluri străine și naționale, iar eu sunt cu adevărat uimit de calitatea acestui festival pe care îl urmăresc pentru prima dată, deși am auzit despre el foarte mult în trecut. Trebuie să apreciez ceea ce face Artexim aici în București și în mai multe orașe din țară. Aceasta este cu adevărat o realizare importantă. Dacă văd răspunsul publicului... când mă gândesc că dacă aș organiza un concert la ora cinci după-amiaza într-o zi lucrătoare în Luxemburg, nu aș avea public, dar aici sala este plină și aceasta este cu adevărat excepțional și arată cât de aproape este publicul român de festival și de muzică.

În privința repertoriului care se cântă aici la Festivalul Enescu, cum percepeți acest echilibru între moștenirea lui Enescu și modul în care creația lui este încorporată în alte tipuri de repertoriu?

Cred că echilibrul este foarte bun și cu siguranță este corect să se promoveze muzica lui Enescu, pentru că Enescu, poate în România este foarte bine cunoscut, dar în alte țări occidentale nu este la fel de cunoscut. De aceea apreciez și efortul lui Cristian Măcelaru de a înregistra simfoniile lui Enescu cu Orchestre National de France și de a o face la un nivel atât de înalt încât ascultătorul este copleșit de calitatea acestei muzici. Cred că este foarte bine să se promoveze muzica lui Enescu prin orice mijloace.

Credeți că muzica lui Enescu este încă subreprezentată în afara României, deci?

Problema este că unele lucrări sunt foarte bine cunoscute - Rapsodiile române le știe toată lumea - dar alte piese, chiar și Simfonia a III-a, nu sunt atât de bine cunoscute de publicul larg. Cu siguranță nu am auzit fiecare lucrare a lui Enescu, așa că sunt cu adevărat nerăbdător să ascult mai multe.

Credeți că percepția lumii muzicale clasice occidentale despre România s-a schimbat poate puțin în bine datorită Festivalului Enescu?

Desigur, desigur! Și apreciez că un număr de artiști români sunt incluși în acest festival. Nu sunt doar Mahler Chamber Orchestra, Royal Philharmonic și Orchestre National de France și alte orchestre străine, dar aveți mulți artiști români aici. Ceea ce am spus deja de mai multe ori este că România trebuie să-și promoveze propriii artiști și pentru a merge în străinătate și a se arăta în afara țării. La fel este și pentru Polonia, de exemplu. Polonia are un număr mare de artiști foarte buni, dar abia cunoscuți în afara Poloniei și același lucru este valabil și pentru România.

Ați asistat la concertul Orchestrei de Tineret a României. Cum a fost experiența?

Când am fost ieri seară la concertul Orchestrei de Tineret a României, trebuie să spun că a fost al treilea meu concert, dar pentru mine a fost cel mai bun pe care l-am auzit. A fost în această sală destul de urâtă din perioada comunistă și când mă gândeam la toți cei care au stat pe acele scaune... mă simțeam destul de incomod, dar din primele sunete ale Concertului de Grieg totul s-a schimbat și am fost copleșit de muzică.

Prima mișcare a Concertului a fost atât de lirică. Au fost 100 de muzicieni români care cântau împreună cu solistul Simon Trpčeski și asta a fost cu adevărat emoționantă. Partea a doua a fost extraordinară, sublimă, iar a treia a fost ca un dans, a fost minunată. Așadar, Concertul de Grieg a fost pentru mine cel mai extraordinar eveniment la care am participat aici la festival până acum, dar Simfonia a IX-a de Beethoven a fost și ea de o calitate excepțională.

Pot doar să admir bucuria care este prezentă în muzica lui Beethoven, chiar dacă acest fel de frăție este cumva utopică. Din păcate, da. Bucuria despre care vorbește Schiller se vedea pe fiecare chip al acestor tineri muzicieni. Erau atât de mândri și atât de bucuroși să poată cânta această muzică - pentru mine asta a fost imens de emoționant.

Au avut și soliști uluitori - patru soliști uluitori, mulți dintre ei cunoscuți mondial: Judit Kutasi, Ailyn Perez și soțul ei Solomon Howard, artiști incredibili. Poate că tempo-ul mișcării finale a fost puțin prea rapid chiar și pentru ei, dar a funcționat în entuziasm. A fost cu adevărat o interpretare foarte bună.

Cine sunt artiștii dumneavoastră români preferați în acest moment?

Măcelaru, desigur, pentru că tocmai am ascultat înregistrările sale cu Ravel care au fost publicate săptămâna trecută cu Orchestre National de France. El este, pentru mine, unul dintre cei mai mari dirijori ai timpului nostru și sunt foarte fericit să îl avem câștigător ICMA în 2025 cu simfoniile de Enescu, cu Orchestre National de France. El este preferatul meu.

Cum apreciați prezența postului nostru de radio, Radio România Muzical, prin managerul său, Cristina Comandașu, în juriul ICMA?

Din primul moment când am întâlnit-o, am fost convins că ar fi un membru minunat al juriului nostru. Este foarte activă, are o contribuție foarte bună și cu România avem una dintre țările muzicale importante ale lumii în juriul nostru, ceea ce este cu adevărat valoros. Prin eforturile pe care le face Radio România Muzical în partajarea știrilor despre ICMA și prin difuzarea concertelor noastre, International Classical Music Awards au o prezență foarte bună și puternică aici în România și asta este foarte important pentru noi.

Știu că veți fi și mai aproape de România, chiar fizic, în 2027, când gala va avea loc la Cluj, nu-i așa?

Da, chiar voi merge în câteva zile la Cluj pentru a participa la inaugurarea noii săli de concerte unde gala noastră va avea loc în 2027. Va fi în aprilie 2027. Avem încă timp să pregătim totul, dar sunt sigur că va fi o gală extraordinară.

De ce ați ales România?

Ideea a venit de la Cristina Comandașu, desigur, și ea și-a pus în mișcare toate contactele. Noi căutăm să fim într-o altă țară, în alt oraș, în fiecare an. Așadar, după ce am fost la Düsseldorf anul acesta, anul viitor va fi Bamberg cu Bamberger Symphoniker și Jakub Hruša dirijând. Apoi va fi Cluj și după aceea planificăm deja mai multe orașe până în 2030.

Ce v-a atras înspre Festivalul Enescu anul acesta?

Mai presus de toate a fost faptul că Cristian Măcelaru nu era la Düsseldorf pentru Gala ICMA - dirija în acea zi altundeva. Ne-a trimis un mesaj video, dar am decis să îi prezentăm trofeul anul acesta aici în București la Festivalul Enescu când are concertul său cu Orchestre National de France, ceea ce se va întâmpla joi. Acesta a fost unul dintre motive, dar am fost invitat deja de mai multe ori. Am atât de multe invitații încât nu pot să le onorez pe toate și evenimentele din calendarul meu nu s-au potrivit cu invitațiile din ultimii ani. Dar anul acesta sunt foarte fericit și sunt gata să mă întorc dacă voi primi din nou o invitație.

Sperăm să vă vedem din nou peste doi ani, poate și anul viitor pentru competiție.

Mulțumesc! Aștept cu nerăbdare!