Stagiunea de marţi seara a însemnat în această săptămână întâlnirea cu o tânără pianistă care se poate deja lăuda atât cu experienţa de scenă, cât şi cu un palmares bogat în premii naţionale şi internaţionale: Edit-Maria Fazakas. După ce a debutat ca solistă, la vârsta de 11 ani, în compania Orchestrei Naţionale Radio, pianista a fost studenta lui Vlad Dimulescu - la Universitatea Naţională de Muzică din Bucureşti, ulterior îndreptându-se spre instituţiile de muzică din Oberlin şi Boston, Statele Unite ale Americii.

Temperament puternic…

Programul pe care Edit-Maria Fazakas ni l-a propus în seara de 31 mai 2011, în recitalul de la Sala Mică a Ateneului Român, a fost unul variat, cu sonate compuse de Wolfgang Amadeus Mozart, Johannes Brahms, dar şi cu un opus inedit pentru publicul bucureştean: Paganini Jazz: Variaţiuni pe tema Capriciului nr. 24 în stil jazzistic modern, aparţinând compozitorului turc Fazil Say - un "mozaic" alcătuit din armonii colorate, tempo-uri variate, libere, ritmuri sincopate şi pasaje de virtuozitate şi care cere din partea interpretului calităţi tehnice, dar mai ales un temperament puternic. Le-am remarcat pe toate acestea în execuţia pianistei Edit-Maria Fazakas, alături de capacitatea de a se transforma în funcţie de stilul şi caracterul în care se înscriu lucrările muzicale pe care le abordează.

…Capacitate de adaptare

Am ascultat sonatele K.V. 282 în Mi bemol major de Wolfgang Amadeus Mozart şi nr. 3 op. 5 în fa minor de Johannes Brahms. În prima piesă ne-am lăsat învăluiţi de atmosfera meditativă cu accente ludice şi presărată cu "ghirlande" sonore. În cea de-a doua ne-am amintit că există o dimensiune temporală a percepţiei, imposibil de măsurat şi pe care Brahms o creează într-o manieră personală, încărcată de dramatism, prin formule ostinate, contraste de registru şi sonorităţi de clopote - pe un fundal intens polifonic.

A fost o seară muzicală cu toate "condimentele" necesare: profunzime spirituală, temperament şi joc.