Dintre cele 13 opere compuse de Camille Saint-Saëns, Samson și Dalila este singura care a ajuns și a rămas în repertoriul teatrelor lirice, fiind și în zilele noastre una dintre cel mai des interpretate opere în lume. Vă propun să o reascultăm și noi, în ediția din 19 decembrie 2021, a emisiunii Opera în interpretări de referință, pentru a marca cei 100 de ani de la moartea compozitorului francez. În 16 decembrie 2021 s-a împlinit un secol de când Saint-Saëns nu mai este printre noi.

Totul părea să stea în calea acestui proiect: de la ostilitatea din mediul muzical francez, la războiul din 1870. Din fericire, un fel de zână bună s-a aplecat asupra leagănului de lucru: este vorba despre Franz Liszt, unul dintre prietenii lui Saint-Saëns, care l-a îndemnat pe acesta să finalizeze partitura, promițându-i o premieră la Weimar. De la începuturile concepției acestei opere și până la prima ei reprezentație au trecut optsprezece ani. Și a mai fost nevoie de încă cincisprezece ani pentru ca Samson și Dalila să urce, în sfârșit, pe scena Operei din Paris.

Deși specialiștii înscriu perioada de creație a acestei partituri între anii 1868 și 1877, există, totuși, dovezi ale unor schițe în acest sens încă din anul 1859: un fragment autograf păstrat în Biblioteca națională a Franței și schimburi epistolare între Saint-Saëns și libretistul său, Ferdinand Lemaire. Inițial Saint-Saëns voia să scrie un oratoriu, intitulat Dalila, caz în care ar fi avut deja două opusuri precursoare: oratoriul Samson al lui Händel, după Milton (1741) și tragedia în muzică a lui Rameau cu același nume (1734), interzisă de cenzură chiar înainte de prima ei audiție și pierdută, dar al cărei libret - scris de Voltaire - a supraviețuit. Lemaire l-a convins, însă, pe Saint-Saëns să aleagă forma de operă, după cum avea să povestească mai târziu compozitorul: "L-am rugat să lucreze cu mine la un oratoriu pe tema biblică. Un oratoriu? - mi-a spus el - Nu! Hai să facem o operă!” Din această schimbare de direcție, Samson și Dalila păstrează o natură hibridă, un fel de operă biblică cu un cor complet, în care religiosul apare sub formă profană. Din fericire acum putea fi exprimată liber acea senzualitate amețitoare pe care o știm deja.

Eu vă propun să ascultăm o versiune realizată de câteva dintre marile nume ale scenei lirice românești – Ludovic Spiess, Elena Cernei, Dan Iordăchescu, Nicolae Florei – care cântă în compania Orchestrei și a Corului Radio, dirijați de Kurt Adler.

Duminică, 19 decembrie 2021, de la ora 21.00.