Joi, 19 ianuarie, publicul meloman este invitat la concertul intitulat Rapsodia iubirii care va aduce în scenă două tinere talente din Egipt, surorile Amira și Mariam Abouzahra, soliste la vioară, respectiv violă. Concertul va avea loc la Sala Enescu-Bartok, începând cu ora 19. Orchestra va fi dirijată de maestrul Jankó Zsolt, iar programul este unul divers, cuprinzând atât lucrări clasice, cât și lucrări din secolul XX.

Uvertura operei Lucio Silla de Wolfgang Amadeus Mozart este o piesă adusă tot mai frecvent în scenă în ultimele decenii. În continuare, Concertul pentru vioară, violă și orchestră în mi minor, op. 88 de Max Bruch, va scoate în evidență talentul uimitor al celor două surori.

Din creația lui Béla Bartók, Rapsodia nr. 1 pentru vioară și orchestră Sz.87 este exemplul concret al muzicii tradiționale din Transilvania, transpus într-o manieră clasică și ridicat la nivelul marilor scene internaționale.

În final, Simfonia nr.103 în Mi bemol Major "Drumroll" de Joseph Haydn poartă amprenta inconfundabilă a compozitorului clasic, așa-numitul "tată al simfoniei" pentru aportul imens pe care l-a adus genului.

Uvertura operei "Lucio Silla" K 135 este lucrarea care deschide concertul orădean. Lucio Silla a fost compusă de către Mozart, atunci când acesta avea doar 16 ani, reflectând astfel geniul copilului de la Salzburg. Lucrarea face parte din genul operei seria (operă nobilă cu un subiect serios și nu cu unul comic), gen care a fost larg răspândit în Europa secolului XVIII. Libretul a fost scris de către Giovanni de Gamerra și revizuit de către Pietro Metastasio. Premiera sa a avut loc în anul 1772 la Teatro Regio Ducale din Milano, dar a fost privită drept un succes moderat. Cu toate acestea opera se bucură și în secolul XXI de înscenări noi pe scenele din Varșovia, Barcelona, Londra, Madrid sau Salzburg. Subiectul operei îl plasează în prim-plan pe dictatorul roman Lucio Silla, care este îndrăgostit de Giunia, fiica inamicului său. Însă Giunia, la rândul ei, este îndrăgostită de senatorul exilat, Cecilio. Același subiect este tratat și în alte lucrări aparținând compozitorilor Georg Friedrich Händel, Leonardo Vinci, Pasquale Anfossi și Johann Christian Bach, toți patru fiind compozitori ai secolului XVIII.

Concertul pentru vioară, violă și orchestră în mi minor, op. 88 de Max Bruch a fost compus în forma sa originală pentru clarinet, violă și orchestră. Cu toate acestea, a fost adaptat și în formația regăsită în concertul actual, în care se vor reuni cele două surori Abouzahra. Max Bruch a scris lucrarea în anul 1911 pentru fiul său, Max Felix Bruch, acesta fiind chiar solist-clarinetist la premiera concertului din anul 1912, alături de Willy Hess, la violă. Începutul concertului este scris într-o manieră lirică de Romantism târziu, cu un solo de violă, la care se alătură imediat sunetul melancolic al viorii. Acompaniamentul orchestral completează tabloul, însă fără să pună în umbră viola. În partea a doua se remarcă duetul celor două instrumente soliste, orchestra servind din nou drept acompaniament. Partea finală este mai dinamică, fiind deschisă de către trompete și timpani și angajând apoi întregul ansamblu orchestral. De asemenea, părțile solistice devin mai animate, ceea ce presupune o tehnică instrumentală bine stăpânită. Finalul rapid, dar fermecător, aduce cu el strălucirea nostalgică a finalului de secol XIX și trecerea spre secolul XX.

În deschiderea părții a doua, va fi prezentată Rapsodia nr. 1 pentru vioară și orchestră Sz.87 de Béla Bartók, care mai întâi a fost scrisă pentru vioară și pian și apoi aranjată pentru orchestră. Aceasta a fost dedicată virtuozului Joseph Szigeti, prieten apropiat al compozitorului, care a devenit solistul premierei din anul 1929 de la Königsberg. Din aceeași serie de lucrări face parte și Rapsodia nr. 2, care îi este dedicată de asemenea unui virtuoz violonist, Zoltán Székely. Béla Bartók a compus rapsodiile din proprie inițiativă, fără a fi comandate, dar și fără a fi prezentate până la finalizarea lor. Compozitorul obișnuia să culeagă melodii tradiționale din sate și să le prelucreze în piesele sale. Și în cele două rapsodii el utilizează surse din folclorul muzical transilvănean, dar fără a fi adăugată o melodie propriu-zisă, ci doar prin citarea melodiilor și adăugarea de acompaniament, dar și de introducere sau final. Obiectivul compozitorului a fost acela de a transpune întregul stil de interpretare violonistică din estul Europei, în contextul concertelor vest-europene. De exemplu, în prima parte a Rapsodiei nr. 1 folosește o melodie ascendentă cu ritm punctat din județul Mureș. În continuarea acesteia va fi adusă mai târziu o melodie de lamentare de origine maghiară, caracterizată prin alternarea de formule scurte și lungi. Partea a doua este formată din cinci melodii independente, care sunt cântate în tempo-uri din ce în ce mai rapide. Astfel se crează senzația de strălucire, prin melodiile viguroase de dans.

Simfonia nr.103 în Mi bemol Major "Drumroll" de Joseph Haydn, va închide concertul orădean. Compusă în anul 1795, este penultima simfonie compusă de Haydn și totodată cea de-a 11-a lucrare de acest gen din ciclul Simfoniilor londoneze. Joseph Haydn a fost îndelung așteptat în Anglia, acolo unde muzica sa era extrem de apreciată. Compozitorul a călătorit în Anglia cu ocazia celor două turnee organizate în ultimul deceniu al secolului XVIII, iar aprecierea primită aici l-a inspirat în scrierea celor 12 Simfonii Londoneze. Premiera celei de a 11-a simfonie a avut loc la King's Theatre, orchestra fiind formată din 60 instrumentiști - un număr imens pentru acea vreme. Din această cauză, sarcina de a conduce lucrarea s-a împărțit între dirijor, concertmaestru și compozitorul însuși. Succesul lucrării a fost unul de la sine înțeles.

Simfonia a fost supranumită Drumroll datorită loviturilor îndelungi la timpani din introducerea piesei. De la premiera sa, lucrarea a devenit una dintre cele mai iubite simfonii din creația lui Haydn, ea fiind frecvent interpretată și în epoca contemporană.

Amira Abouzahra s-a născut în anul 2005 în Germania și a studiat vioara de la vârsta de 4 ani cu profesorul Alexander Gavrilenko. Aceasta s-a afirmat mai întâi prin participări la diferite festivaluri și concerte dedicate copiilor, iar în anul 2014 și-a făcut debutul la Opera Regală din Muscat, Oman, unde a devenit foarte apreciată de către public și presă. Au urmat apoi concertele din Mexic, demn de menționat fiind cel de la Texcoco, unde a cântat pe o scenă în aer liber, în fața a 3000 de spectatori. Amira este și deținătoarea premiului I la concursul german Jugend Musiziert. În prezent, tânăra violonistă este solicitată de către instituții de cultură din Germania, Ungaria, Macedonia, România și alte state, aceasta aflându-se în plină ascensiune.

Mariam Abouzahra este în prezent studentă la Universitatea de Muzică din Viena, la clasa Dorei Schwarzenberg. Mariam și-a făcut debutul în calitate de solistă la vârsta de 6 ani cu Concertul nr. 7 pentru vioară de Charles Auguste de Bériot. Au urmat apoi concerte cu orchestre din Budapesta și Moscova. De asemenea, a concertat la Lincoln Center New York, Pearl Tower Shanghai și Royal Opera House Muscat. În plus, tânăra solistă a câștigat numeroase premii la concursuri internaționale precum Ilona Fehér, Làszlò Spezzaferri, Arthur Grumiaux, Virtuosos, Koczian și Vienna Virtuoso Competitions.Jankó Zsolt este dirijor permanent al Filarmonicii de Stat Oradea și al Operei Maghiare din Cluj-Napoca. Acesta a absolvit studiile universitare în România, completându-și apoi formarea educațională la Viena și Veneția. Ulterior, a participat la cursuri de măiestrie în mai multe țări precum Germania sau Elveția. Timp de cinci ani a fost dirijor asistent la Orchestra Festival din Budapesta, iar în prezent este invitat în calitate de dirijor de către orchestre din străinătate și din țară.