"Scrie că au fost excepționali și gata!" - îmi spune o prietenă, observând că notez câteva gânduri, în pauza concertului cameral susținut de Cvartetul Arcadia. Suntem la Cazinoul din Constanța, iar sugestia ei, deși evident o glumă, este veridică și în totală consonanță cu propriile mele impresii. Cei patru instrumentiști - violoniștii Ana Törok și Răsvan Dumitru, violistul Traian Boală și violoncelistul Zsolt Török - formează unul dintre cele mai valoroase ansambluri camerale ale timpurilor noastre, nu doar pe plan local, în România lor natală, ci și în context internațional.

Cvartetul Arcadia s-a născut în 2006, ceea ce înseamnă că pentru ansamblu, 2026 este an aniversar - împlinește două decenii de existență. Ana Török, Răsvan Dumitru și Zsolt Török, parte a aceleiași generații născute în 1984, erau studenți la Academia de Muzică "Gheorghe Dima" din Cluj-Napoca atunci când au înființat cvartetul. În primii câțiva ani, au colaborat, la violă, cu Marcel Cameniță și apoi cu Cristian Suărășan, înainte ca violistul Traian Boală să li se alăture, formula rămânând de atunci înainte (din anul 2009) aceeași. Cvartetul Arcadia a concertat pe scene dintre cele mai prestigioase: Wigmore Hall din Londra, Concertgebouw din Amsterdam, Musikverein din Viena, Konzerthaus din Berlin, Salle Gaveau din Paris, Suntory Hall din Tokyo, dar și în Festivalul Internațional "George Enescu", la Aldeburgh, la Tel Aviv sau Beijing. În martie 2015 a debutat la BBC Radio 3, într-un concert transmis în direct de la Wigmore Hall, iar în luna următoare a devenit cvartet în rezidență la Centrul Național de Artă "Tinerimea Română" din București, cu șase concerte pe an difuzate de Radio România. Printre colaboratorii săi se numără Sarah Chang, Robert Levin, Amit Peled, Remus Azoiței și Cvartetul Belcea. Discul de debut, cu lucrări de Mendelssohn și Brahms, a apărut în 2009 la Fontenay Classics, iar cel dedicat cvartetelor lui Janáček, în 2013, la Orchid Classics. Din 2017, Cvartetul Arcadia înregistrează pentru casa de discuri Chandos. Integrala Bartók (2018) a fost Discul săptămânii la BBC Radio 3 și a primit cinci stele din partea revistelor Diapason și Classica. Ciclul celor 17 cvartete de Weinberg a fost întâmplinat cu recenzii de cinci stele, Premiul Criticii Discografice Germane și nominalizări ICMA, iar volumul al treilea a primit Diapason d'Or. Din 2021, cvartetul organizează Arcadia Chamber Music Classes, cursuri de măiestrie pentru tinere ansambluri de coarde. Cvartetul Arcadia este nominalizat la Premiile ICMA 2027, la categoria Muzică de cameră, pentru ultimul volum din seria Weinberg. Fiecare dintre cei patru membri ai formației camerale este angajat al Orchestrei Filarmonicii de Stat Transilvania din Cluj-Napoca; Ana Törok este concert-maestra orchestrei, Răsvan Dumitru - șef de partidă vioara a doua, Traian Boală conduce partida de violă, iar Zsolt Török pe cea de violoncel.

Pentru mine, reîntâlnirea cu ei în sala de concert a fost prilej de dublă bucurie, pentru că seara s-a derulat la Cazinoul din Constanța, un loc splendid, pe care nu avusesem încă ocazia să îl vizitez după renovare. Mulțumesc, așadar, pe această cale, organizatorilor Cazino Music Festival, pentru invitația de a asculta acest concert, într-un spațiu de mare frumusețe! Amplul festival, desfășurat în fiecare sfârșit de săptămână (sâmbăta și duminica), în perioada 12 septembrie - 22 noiembrie 2026, îl are Director artistic pe Ioan Holender, personalitate cu o remarcabilă carieră și influență în lumea muzicii clasice. Domnia sa și-a propus (și a reușit!) să aducă în fața publicului, la Constanța, artiști și formații muzicale renumite din Europa, pe parcursul a unsprezece weekenduri consecutive. În curând această primă ediție a Cazino Music Festival va ajunge la final, invitații ultimelor două evenimente fiind soprana Adela Zaharia (care va putea fi ascultată pe 14 și pe 15 noiembrie) și baritonul Ionuț Pascu (în recital pe 21 și 22 noiembrie); ambii artiști lirici se vor afla și în dialog cu Ioan Holender, în cadrul acestor apariții scenice. Până în prezent, în spațiul rafinat și elegant al Cazino-ului au evoluat, între alții, ansamblurile Janoska, I Solisti Veneti, artiștii lirici Liviu Holender și Adriana Gonzalez, instrumentistele Ania și Sophie Druml (informații complete găsiți pe site-ul festivalului - https://cazinoul.com/cazino-music-festival/).

O privire aruncată peste programul festivalului dezvăluie dorința de a atrage un public mai larg, nu neapărat specializat, prin concerte mai lejere, însă de foarte bună calitate, valoroase. S-a preferat, așadar, (și) în concertul Cvartetului Arcadia alcătuirea unui program muzical cu selecțiuni și fragmente, mai rar cu opusuri integrale (a fost cazul celor 6 Dansuri românești de Bartok, cântate în aranjamentul pentru cvartet de coarde semnat de Dan Variu), cu muzică ce a mers de la Johann Sebastian Bach la ABBA. De altfel, chiar acesta a fost și titlul serii: "De la Bach la ABBA".

Într-un sens, am asistat chiar la o mică lecție de istorie a muzicii, trecând prin creații de J.S. Bach, Haydn, Mozart, Beethoven, Mendelssohn, Brahms și Strauss-fiul în partea întâi, continuând cu Dvorak, Rahmaninov, Chopin, Kreisler, Piazzolla, McLean, Bartok, Metea și… încheind cu "Money, Money, Money", celebra piesă semnată de grupul suedez ABBA. Bis-ul oferit, ca răspuns la aplauzele entuziaste ale celor din sală, a fost muzică de film - Tema principală din "Pantera roz",a lui Henry Mancini. Partea întâi a programului a cuprins preponderent selecțiuni din opusuri pentru cvartet de coarde: Fuga din Cvartetul op. 20 nr. 5 de Haydn, Adagio affettuoso ed appassionato din Cvartetul de coarde op. 18 nr. 1 de Beethoven, Adagio. Allegro vivace din Cvartetul de coarde op. 13 nr. 2 de Mendelssohn, dar și finalul Cvartetului op. 51 nr. 1 de Brahms; iar după o scurtă pauză am ascultat aranjamente pentru cvartet de coarde la: Humoresca de Dvorak, Vocaliza de Rahmaninov, Grand Valse brillant de Chopin, Tik-Tak Polka de Strauss-fiul, Liebesleid de Kreisler, precum și Oblivion de Piazzolla. În afara partiturilor enumerate s-au mai regăsit în program și Csardas de Monti McLean, Bagatela nr. 4 de Răzvan Metea, Aria din Suita orchestrală nr. 3 de J.S. Bach și Roses from the South de Johann Strauss-fiul.

Iată de ce scriam că am asistat și la o scurtă lecție de istoria muzicii și, implicit, la o lecție despre istoria și evoluția cvartetului de coarde, susținută în cel mai firesc și atrăgător mod posibil de acest extraordinar ansamblu cameral. O seară pe care am simțit-o și ca pe o răsfoire sonoră a unui catalog impresionant de divers de stiluri, articulații, frazări, combinații timbrale; am avut ocazia să observăm, la cel mai înalt nivel, resursele, calitățile unui cvartet de coarde. Lângă mine, în sală, era așezat un foarte tânăr compozitor, student la Conservatorul bucureștean, care a avut foarte multe de învățat asistând la acest concert (ca noi toți, de altfel) și care, la final, chiar a discutat punctual cu violistul Cvartetului, despre anumite efecte sonore pe care le auzise și despre care voia să știe cum pot fi notate în partitură. Faptul că a găsit deschidere din partea muzicienilor este, iarăși, minunat!

Am gustat totul, însă m-a impresionat în mod deosebit partea întâi a serii. Am rămas hipnotizată de delicatețea Ariei de Bach din deschiderea serii, am admirat interpretarea fluidă, coerentă, a jocurilor contrapunctice din Fuga lui Haydn, aproape că am plâns de atâta tensiune emoțională când am ascultat momentul beethovenian, am redescoperit echilibrul din muzica lui Mendelssohn, tumultul și pasiunea din finalul Cvartetului brahmsian. Partea întâi s-a încheiat cu Roses from the South de Johann Strauss-fiul, un vals ce a pregătit atmosfera părții a doua a serii, care ne-a adus în muzica secolelor XIX, XX și XXI. M-am bucurat să văd în program și Oblivion de Piazzolla (aranjament de Uwe Müller), pe care l-aș fi văzut cântat mai degrabă voit "necultivat", puțin mai aspru, chiar dacă păstrând lirismul cerut de partitură, și cu ceva mai multă libertate, cu mai mult rubato. Sigur, o chestiune ce ține de gust și care nu invalidează nicidecum varianta interpretativă foarte echilibrată și bine structurată prezentată de Cvartetul Arcadia.

Mă gândesc adesea la felul în care un eveniment ce are conotații pozitive atrage altele, la fel de bune. În cazul de față, pare că renovarea acestui extraordinar simbol al Constanței, splendidul Cazino în stil Art Nouveau, atrage după sine și o renaștere culturală, într-un oraș în care acest teren a fost destul de arid, până de curând. Mi s-a părut în acest sens că și Traian Boală, violistul Cvartetului Arcadia, originar din Constanța, simte același lucru. S-a declarat mai emoționat decât de obicei, deoarece cânta acasă, ceea ce nu se întâmplă foarte des.

Cronică realizată cu sprijinul Asociației "Prietenii Radio România Muzical"