Cristian Măcelaru conduce din nou Orchestra Simfonică BBC în Festivalul BBC Proms

O nouă prezenţă românească în prestigiosul festival londonez, după debutul pianistei Alexandra Dariescu - şeful de orchestră Cristian Măcelaru. El va dirija marţi, 18 august 2026, la Royal Albert Hall din Londra, Orchestra Simfonică BBC, în cadrul unui concert construit în jurul uneia dintre cele mai grave și mai dense partituri simfonice ale secolului XX - Simfonia a X-a, în mi minor de Dmitri Șostakovici. Concertul, intitulat sugestiv "Shostakovich's Tenth" în programul festivalului, este transmis în direct de postul nostru de radio, de la ora 21:00.

Șeful de orchestră este invitat pentru a patra oară în cadrul acestui prestigios eveniment muzical, cu o lungă tradiție și cel mai mare din lume, din perspectiva amplorii (el se derulează pe durata a aproximativ două luni, în timpul verii). Cristian Măcelaru a debutat aici în anul 2019, la pupitrul aceluiași ansamblu pe care îl dirijează în 2026 - Orchestra Simfonică BBC, într-un program cu opusuri de Constantin Silvestri, Serghei Prokofiev și Serghei Rahmaninov, avându-l solist pe pianistul Seong-Jin Cho. A revenit în 2022 cu una dintre orchestrele sale - cea simfonică WDR din Köln (al cărei dirijor-șef a fost din 2019 și până în 2025), colaborând cu violonistul Augustin Hadelich și propunând publicului creații de Felix Menselssohn, Antonin Dvorak și Johannes Brahms. Cea mai recentă apariție a sa în programul festivalului londonez a avut loc anul trecut, în 2025, când a condus un alt ansamblu de a cărui istorie și-a legat numele - Orchestra Națională a Franței (al cărei director muzical este). Cu acest prilej muzicienii au interpretat muzică franceză scrisă de Maurice Ravel, Ernest Chausson, Joseph Bologne și Charlotte Sohy, cu violonistul Randall Goosby solist.

Prezența lui Cristian Măcelaru și în 2026 vine, așadar, ca o recunoaștere a unei cariere construite metodic, la pupitrul unora dintre cele mai importante ansambluri orchestrale din lume. În 2026 artistul român născut la Timișoara și stabilit apoi în Statele Unite ale Americii aduce de această dată la Royal Albert Hall din Londra un program cu două partituri de largă întindere; în partea întâi vom asculta Concertul pentru trei percuționiști, timpan și orchestră "Skyline" al compozitoarei franceze Édith Canat de Chizy (cântat în premieră britanică) și deja amintita Simfonie a X-a, op. 93 în mi minor de Dmitri Șostakovici. Soliștii serii sunt percuționiștii Lucy Landymore, Emma Arden, Delia Stevens și timpanistul Richard Cartlidge.

Concertul "Skyline", semnat de Édith Canat de Chizy, este rezultatul unei comenzi comune BBC-Radio France. Potrivit descrierii oferite de organizatori, partitura propune o veritabilă cartografiere sonoră a cosmosului - o imagine muzicală a unui orizont dincolo de cel terestru, construită pe dialogul dintre soliști, aflați într-o poziție de forță expresivă rar întâlnită în repertoriul simfonic tradițional, și orchestra simfonică. Alegerea acestei partituri pentru deschiderea concertului nu este întâmplătoare. Includerea unei premiere britanice, semnate de o compozitoare franceză contemporană, alături de o capodoperă a repertoriului simfonic al secolului trecut, reflectă exact filozofia curatorială a BBC Proms: festivalul își revendică, an de an, rolul de platformă pentru muzica nouă, fără a renunța la marile monumente ale tradiției. Pentru publicul de la Royal Albert Hall, "Skyline" oferă, așadar, un prim contact cu un limbaj sonor actual, înainte ca partea a doua a serii să coboare în profunzimile istorice și emoționale ale simfonismului rus de secol XX.

Partea a doua a concertului este integral dedicată Simfoniei nr. 10 în mi minor de Dmitri Șostakovici, una dintre cel mai des interpretate (precum și analizate) simfonii ale compozitorului. Scrisă în 1953, la scurt timp după moartea lui Stalin, partitura a stârnit dezbateri aprinse în rândul muzicienilor, cu privire la sensul ei; simfonia este adesea percepută drept frescă muzicală a unei epoci de teroare abia încheiate: vastul Moderato inițial, cu tensiunea sa acumulată lent, este urmat de un Allegro scurt și devastator, considerat de mulți specialiști un adevărat portret sonor al dictatorului defunct. Simfonia se încheie într-un registru ambiguu, undeva între triumf și sfidare, compozitorul folosind insistent celebra înlănțuire de sunete DSCH (re-mi bemol-do-si) - semnătura sa muzicală, posibil ca o afirmare a identității individuale în fața unui sistem care o negase sistematic. Opusul a avut premiera la Leningrad, în decembrie 1953, sub bagheta lui Evgheni Mravinski, dirijorul care a rămas apropiat de Șostakovici o bună parte din cariera sa.

Iată, deci, avem ocazia să ascultăm, în direct de la Londra, un program deosebit de provocator și de atrăgător, menit să ne mențină viu interesul pe parcursul celor aproximativ două ore de concert. Vă aștept!