Am participat, între 2 și 4 octombrie, pentru prima dată în viața mea profesională, la Cremona Musica, o expoziție și un festival extrem de ofertant pentru profesioniști, dar și pentru publicul larg. Invitația a venit din partea Italian Trade Agency (ITA), cu sprijinul Ministerul de Afaceri Externe italian.

Context

Cremona Musica este în prezent cel mai important târg dedicat instrumentelor din Europa, extrem de relevant în special pentru domeniul instrumentelor cu coarde - vioară, dar și violă și violoncel. Este firesc: Cremona este orașul în care a crescut și s-a dezvoltat marea tradiție a viorilor Stradivarius, Amati și Guarneri.

Târgul a avut prima ediție în 2002 și a evoluat de atunci pe mai multe paliere: nu doar o expoziție de instrumente și accesorii, dar și standuri ale revistelor de specialitate (Strad, Musica, etc.), cu cărți de specialitate, cu instituții muzicale - de altfel, una dintre premierele din acest an a fost prezența conservatoarelor italiene, cu standuri și evenimente; am văzut chiar și un interesant stand cu parfumuri inspirate de instrumente muzicale, realizat de un parfumier care era în același timp și chitarist.

Este o expoziție în prezent extrem de amplă, după cum reiese din cifrele pe care mi le-a furnizat Massimo DeBellis, directorul general al spațiului expozițional Cremona Fiere: 30.000 metri pătrați, peste 450 standuri, 7000 expozanți, peste 200 evenimente. Ca să pun în context: Târgul Gaudeamus de la Romexpo București are aproximativ 7000 metri pătrați, deci, Cremona musica înseamnă de mai bine de 4 ori un târg Gaudeamus, organizat în două pavilioane principale: unul, cam cât târgul Gaudeamus, dedicat chitarei clasice și electrice, altul, de trei ori cât Târgul Gaudeamus, dedicat instrumentelor de coarde clasice, în principal viori. În plus, există spații mai mici dedicate pianului și sălilor de conferințe: producătorul italian Fazioli, care devine marca premium a pianelor prezentului, avea chiar o sală întreagă de muzică de cameră alocată, în alte patru spații regăsindu-se piane Yamaha, Bosendorfer, etc, dar și piane reconstruite de Paul McNulty după modele istorice Graf și Pleyel.

Este remarcabil și că târgul a putut fi organizat în acest an. Massimo DeBellis mi-a relatat că o furtună violentă a avariat spatial expozițional la final de august, pagubele fiind estimate la mai multe milioane de euro, și doar o mobilizare exemplară a cel puțin 20 de firme de construcție a putut face ca spatial expozițional să poată fi pregătit într-un timp așa de scurt.

Lutieri români

Cremona este orașul lui Stradivarius și rămâne un centru mondial al excelenței în luterie. Și astăzi activează în oraș peste 170 de constructori de viori, însă nu doar aceștia au fost prezenți la târg, de altfel, după cum remarca și directorul expoziției, jumătate dintre expozanți au venit din străinătate: Europa, Japonia, China, etc. Dar și lutieri din România: am numărat cam 10 standuri cu lutieri români, mai toți din Reghin, o prezență importantă în contextul târgului. Am și stat puțin de vorbă cu lutierul Cristian Cioată, care îmi spunea că vine pentru al doilea an consecutiv la Cremona, pentru că este cel mai important târg de profil din Europa și este bine să fii văzut aici, ridică nivelul general al percepției publicului internațional asupra instrumentelor provenite din România, și, desigur, percepția profesioniștilor din branșă asupra lutierilor români. Plimbându-mă printre standuri de mai multe ori, am văzut violoniști încercând instrumentele românești expuse și un interes mare exprimat față de aceste instrumente. Am văzut și lutieri români în întreprinderi italiene - firesc, având în vedere câți români sunt stabiliți în Italia și au ajuns deja la a doua generație acolo. Era și cazul uneia dintre expozantele de la standul de parfumuri, născută în Italia; și cazul doamnei care ne-a preluat de la aeroport, plecată din România la 15 ani, în urmă cu mai bine de 2 decenii.

Puncte forte

Dincolo de luterie, Cremona musica înseamnă însă și o agenda foarte bogată de evenimente, pe care nu am regăsit-o decât aici. Sala Amati a găzduit, de pildă, mai multe conferințe legate de muzica lui Chopin - am ascultat demonstrații de mostre sonore, cântate live la piane de tipul celor la care cânta însuși Chopin - Graf, Pleyel, în opoziție cu un pian modern, demonstrații susținute de Viviana Sofronitsky, fata celebrului pianist rus Vladimir Sofronitsky.

Am asistat și la o conferință susținută de Jakub Puchalski, colegul meu polonez din juriul ICMA, despre înregistrările lui Raoul Kochalski (1884-1948) cu muzica lui Chopin, pianist care a studiat cu Carol Miculi, care la rândul său a fost chiar elevul preferat al lui Chopin și a devenit principalul lui editor. Audiții comparate, studiul partiturii și aplecarea spre detalii și minuțiozitate - iată o latură a muzicologiei care are loc din ce în ce mai rar în viața curentă profesională, de care m-am bucurat în zilele la Cremona. Și prezentarea concursului Chopin pe instrumente de epocă din partea atașatului de presă al Concursului Chopin mi s-a părut de interes: prima ediție a avut loc în 2018, a doua în 2023 și a treia urmează în 2028, urmând același tipar odată la 5 ani, stabilit pentru concursul Chopin principal. Se cântă pe instrumente de epocă din colecția Muzeului Chopin de la Varșovia. Și da, e o diferență să asculți Chopin pe un pian modern față de un pian Pleyel; este foarte adevărat că compozitorii au fost mult influențați de posibilitățile reale ale instrumentelor pe care le foloseau.

Așa cum m-am bucurat și de conferința-dialog susținută de pianistul Kit Armstrong și jurnalistul și muzicianul Bruno Monsaingeon, despre arta transcrierii și transpunerii, amândoi fiind autori ai unor versiuni după celebre lucrări clasice. De ce? Pentru că le face place și găsesc interes în asta. Îl știam pe pianistul Kit Armstrong din înregistrările sale pentru Deutsche Grammophon, acum l-am descoperit ca un remarcabil gânditor și excelent muzician, capabil să redea din memorie la pian oricare fragment muzical cerut. Și ce placere să vezi un nume de pianist menționat în cadrul discuției - cel al lui Olli Mustonen - și el să fie în public, după ce își susținuse propria prezentare despre ultimul său disc, pe care apare în calitate de pianist și compozitor, Heavenly lights...

Cremona musica înseamnă însă și multitudinea de recitaluri și concerte ce au loc în cadrul spațiului expozițional, cu muzicieni profesioniști, dar și muzicieni amatori: am fost foarte încântată de evoluția unei adevărate orchestre de chitariști, elevi de liceu.

Cremona musica înseamnă și concursuri - unul pentru pianiști amatori, dar și Cremona Musica Awards: în 2026, premiul pentru instrumente de coarde a revenit celebrei violoniste norvegiene Vilde Frang. Mai mulți premianți au evoluat și în cadrul concertului de gala găzduit de Muzeul viorii pe 3 octombrie, eveniment care a reunit mult public în sala care are forma unei viori.

Și chiar mai mult decât atât, Cremona musica înseamnă și concerte în oraș, în centrul Cremonei, în curtea interioară a primăriei istorice, piane instalate în oraș pentru trecători, cu adevărat, o sărbătoare a muzicii. Evenimentele sunt gândite de o echipă coordonată de directorul artistic, pianistul Roberto Prosseda, care anul acesta a primit și un premiu ICMA la categoria Concerte pentru albumul său War Silence, cu lucrări de compozitori italieni.

Cremona - Stradivarius - muzică

La conferința lui Kit Armstrong am aflat și că urma să susțină un recital de orgă, în aceeași seară de 3 octombrie, în oraș. Așa că la ora stabilită eram în catedrala Sant'Agata, un loc legat de memoria lui Antonio Stradivari, fiind spațiul unde a avut loc prima lui căsătorie și parohia în care s-a mutat după aceea. Casa în care a început să lucreze Stradivari celebrele lui viori e  la doar două sute de metri depărtare de catedrală și adăpostește astăzi Casa Stradivari: cursuri de luterie, cursuri de măiestrie pentru violoniști, artiști în rezidență (cum este și Kit Armstrong) și vioara Angelo pe care o folosește directorul artistic al casei, violonistul elvețian Fabrizio von Arx.

A fost o seară foarte plăcută: un program de o oră susținut de Kit Armstrong la orga bisericii Sant'Agata (care s-a dovedit și un redutabil organist, nu doar pianist) și Fabrizio von Arx la vioară, cu lucrări de Bach, Tarquinio Merula (care a fost organist al acestei biserici), Arcangelo Corelli și Charles Marie Widor.

A urmat apoi concertul de gală la Muzeul viorii - muzeul unde sunt expuse viori Stradivarius, cu care se organizează în fiecare week-end concerte pentru publicul din sala de concerte a muzeului.

Și în noapte, când am ieșit de la concert, m-am bucurat încă o dată de vivacitatea și frumusețea acestui mic oraș italian de provincie, cu o piață centrală marcată de o impozantă catedrală a căreia construcție a început în anul 1107 și care are cel mai înalt turn din perioada pre-modernă italiană. Un loc în care muzica se încadrează firesc, nu doar prin arta lutierilor, ci prin acțiunea de zi cu zi a oamenilor.

Pentru că, așa cum remarca și directorul Cremona Fiere, Massimo DeBellis, ca este de profesie inginer aeronautic, 'muzica clasică face bine societății. Îmbunătățește abilitatea de a sta împreună cu alți oameni, de a trăi mai bine împreună".

Da, muzica clasică a produs un adevărat eco-sistem de-a lungul istoriei: constructori de instrumente, interpreți, critici, presă de specialitate, cărți, discuri. Chiar admiram că la standul revistei italiene Musica, editorul prezenta și cărțile despre muzică clasică pe care le-a publicat, cu un ritm de 1-2 pe lună: biografii de compozitori, ghiduri pe genuri - muzică simfonică, de operă, muzică de cameră, etc., dar și cărți despre impactul social și psihologic al muzicii. Ce mult ne lipsesc aceste apariții editoriale și în România!

Și ce important este ca tot acest eco-sistem să trăiască în continuare, unica condiție fiind să mai existe public pentru asta. La Cremona musica era coadă la intrare, iar intrarea nu era gratuită...


Galerie foto: