În această seară de vineri, 13 noiembrie 2026, Opera Națională din București prezintă premiera spectacolului de balet Giselle de Adolphe Adam, în regia semnată de Răzvan Ioan Dincă. Evenimentul a fost prefaţat, tot astăzi, în Foaierul galben al Operei, printr-o întâlnire cu presa, la care au fost prezenți Ioana Ciocan, Ministra Culturii și echipa artistică a noii montări, formată din Daniel Jinga (dirijor și manager al Operei Naționale București), Răzvan Ioan Dincă (regizor), Violeta Dincă (concept și mișcare scenică), Mihaela Soare (director de balet), Eugen Boico (video design), Cristina Dijmaru (prim-balerină), Maria Gogonea (prim-balerină) și Emanuel Ippolito (prim-balerin).

Ioana Ciocan, Ministra Culturii: Așa cum știți, am anunțat încă din prima zi de mandat că voi fi alături de artă, de arta vie, și asta avem ca temă astăzi: „Artă vie” într-un spațiu istoric care este neîncăpător. Așa cum știți, Opera Națională are aproape de fiecare dată biletele sold-out, asta înseamnă că fac o treabă foarte bună, totodată că au grijă de publicul tânăr și de fiecare dată când am venit aici, am văzut oameni tineri în sală, ceea ce este absolut fabulos.

Voi fi extrem de oficială și vă voi anunța că ieri am avut o întâlnire extinsă cu Primarul General al Capitalei, Ciprian Ciucu, căruia îi mulțumesc și astăzi și alături de care sunt sigură că vom putea adăuga, la cele 900 de locuri existente, încă 500 prin sala pe care Ministerul Culturii, prin Unitatea de Management a Proiectului, își propune să o dea României. Nu este o sală pentru Opera Națională, nu este o sală pentru București, este o sală pentru România.

Așadar, voi avea un mandat, sper, plin de încăpățânare, în care toate proiectele promise vor fi duse la capăt, dacă nu măcar începute. Felicitări, sunt foarte bucuroasă să fiu prezentă astăzi și să susțin și Opera Națională.

Răzvan Ioan Dincă, regizorul noii montări: Îndrăgostit fiind de balet – de această artă abstractă, ca și muzica, o artă ce nu se exprimă în cuvinte, ci prin acest limbaj abstract, inventat, o artă care te lasă și pe tine să inventezi și, prin acest limbaj abstract, pune la dispoziția ta o serie întreagă de mijloace artistice prin care expresia poate să devină una foarte profundă și spectaculoasă.... În consecință, chiar am crezut că pot face un spectacol de balet, fără să am pretenția că aș putea fi vreodată nici la degetul cel mic al unui coregraf. Atunci am avut o idee, o idee ce a avut să-și găsească echiparea în acest spectacol și în această montare. În baza acestei idei s-a născut un concept, în baza acestui concept s-a născut o formă de spectacol, pe care consider că am făcut-o cât mai aproape de ceea ce ne-am propus să facem. Dar emoția mea vine din faptul că, totuși, este un spectacol de balet regizat de un regizor care nu are cunoștințe despre balet decât ca spectator și din interiorul acestei arte. Contactul meu cu această artă e unul profund, dar acum sunt într-o altă ipostază: de a vorbi cu un limbaj abstract, cel al baletului, cu un alt limbaj abstract, cel al muzicii, și de a face un spectacol în care cuvintele nu există.

La școală așa am învățat: cuvintele pornesc de la text, pornesc de la lumea teatrului, de la text, de la dramaturgie. Aici am avut un libret, de la acel libret care e dubitabil, ca să spun așa, adică e un libret ce există undeva, dar nu se știe foarte clar care e versiunea sa originală și de aici, de altfel, am plecat. Am reinterpretat acest libret, i-am găsit o structură intimă pe care, cred eu, nu numai că am pus-o în valoare, dar am reinterpretat-o, dând mai mult dramatism subiectului, ajutând astfel, cred eu, balerinii să-și exprime mai bine sentimentele, să înțeleagă că în spatele fiecărei mișcări se află o stare și un gând.

Deci revenind la text, când gândești, gândești în texte, nu poți să gândești altfel, texte pe care le pui după aceea în imagini sau în mișcare, dar la început gândești, așa cum știi, într-un tip de text. Iată că și spectacolul acesta de balet are un text în spate, un libret reinterpretat, explicat de mine balerinilor, împreună cu echipa cu care am realizat acest spectacol — cu Violeta Dincă, Daniel Jinga, care semnează concepția muzicală și este şi dirijor (el a făcut o muncă documentară, pentru că a încercat să găsească în partituri diverse tipuri de lucruri care n-au fost puse în toate spectacolele și atunci, practic, partitura e diferită față de partitura care s-a făcut, cel puțin în ultimii ani, în București).

Și cu Garry McCan, Eugen Boico, Raluca Popa, care participă împreună cu Violeta și cu mine la echipa de creație a oricărei montări pe care o facem, am încercat să concepem un altfel de spectacol de balet, cel puțin pentru Opera Națională din București, un altfel de spectacol. Acum, emoția e cum este primit acest spectacol de către public, de către presă, de către presa de specialitate. Însă, pe mine cel mai mult mă interesează cum este primit de către artiștii care participă la acest spectacol și de către publicul spectator. Dacă aceste două jaloane se îndeplinesc, obiectivul meu artistic și profesional este îndeplinit.

Și emoția vine exact din asta: din confruntarea între ceea ce cred eu că am vrut să fac cu acest spectacol și ceea ce se percepe de către publicul spectator și de către artiștii participanți.

Mihaela Soare, director de balet: Giselle este pentru mine un balet foarte special, pentru că face parte din curentul romantic, a doua jumătate a secolului XIX, când arta coregrafică vine cu un nou suflu, acela de elevație, ce vedeți pe scenă la balerine, că poartă poante, ei bine atunci au început primele spectacole în care balerinele purtau poante pe scenă. Aşadar, Giselle e un balet special, care a adus o evoluţie.

Cristina Dijmaru, prim-balerină: Aș vrea să încep prin a mulțumi echipei pentru că m-a ajutat și m-a provocat atât de mult ca artist. În ultimele săptămâni am început să caut să privesc acest balet dintr-o nouă perspectivă și să nu preiau elementele pe care le știam din alte montări. Pentru mine asta a fost experiența, să încerc să găsesc un suflu nou, în special în scena nebuniei, care de data aceasta este complet diferită pentru mine.

Și ceea ce am învățat de la cei doi (n.ed. Răzvan Dincă și Violeta Dincă) este că atunci când faci un lucru trebuie să îți pui toată inima, pentru că tu dacă nu crezi în el, nici ceilalți nu vor crede. Pentru min, baletul Giselle vorbea despre iubire dincolo de moarte, în transcendență, doar că de data asta este ceva și mai mult, ceva ce am descoperit acum și la care nu m-aș fi gândit niciodată: faptul că iertarea te ajută să ajungi acolo sus (n.ed. arată spre cer).

Maria Gogonea, prim-balerină: Pentru mine este prima dată când mă întâlnesc cu Giselle. Cred că acest rol este așteptat de orice balerină în cariera sa, deoarece pe lângă tehnică, necesită și foarte multă interpretare. Pe parcursul celor două acte trebuie să interpreteze o tânără îndrăgostită, care apoi ajunge în niște momente de criză, de nebunie, iar la final se transformă într-un spirit care iartă.

Cred că să lucrăm, de data aceasta, cu un regizor a ajutat foarte mult, în special pe noi, ca dansatori, să învățăm cum să ne exprimăm gândurile și sentimentele prin mișcare.

Așadar, premiera spectacolului „Giselle” de Adolphe Adam are loc astăzi, 13 noiembrie, de la ora 18:30, iar următoarele spectacole cu noua montare se desfășoară în 14, 15 și 19 noiembrie 2026.