Este în plină desfășurare Festivalul "Schumann-Ceaikovski" de la Hanovra, programat pentru perioada 21 februarie-1 martie în Studioul Mare al Radiodifuziunii din acest oraș nordic german. Concertele sunt incluse în stagiunea Orchestrei Filarmonice a Radiodifuziunii din Hanovra, se desfășoară sub bagheta lui Stanislav Kochanovsky și sunt construite în jurul unui dialog imaginar între germanul Robert Schumann și rusul Piotr Ilici Ceaikovski, acești doi mari compozitori ai secolului al XIX-lea, secolul Romantismului.

În seara de marți, 24 februarie, programul prezentat de Orchestra Filarmonică a Radiodifuziunii Germane din Hanovra sub bagheta dirijorului său șef, Stanislav Kochanovsky, va fi centrat în jurul eroului byronian Manfred, arhetipul solitarului torturat de propria conștiință.

Robert Schumann a fost atât de fascinat de acest personaj, încât a creat muzica pentru poemul dramatic "Manfred" scris de George Gordon Byron, cunoscut și ca Lord Byron, o figură centrală a poeziei romantice engleze. Cea mai faimoasă parte din această muzică de scenă rămâne Uvertura op. 115 în si minor, care transpune în sunete rebeliunea lui Manfred împotriva destinului.

Va urma o altă capodoperă cu semnătura lui Robert Schumann, Concertul op. 129 în la minor pentru violoncel și orchestră, redat de norvegianul Truls Mørk despre care publicația engleză "The Guardian" ne spune că "este un poet al violoncelului, un artist care nu doar cântă la instrumentul său, ci pare că respiră prin el".

Și într-adevăr, Truls Mørk deține un violoncel Domenico Montagnana, fabricat la Veneția în 1723, de o valoare inestimabilă, recunoscut pentru registrul grav extrem de bogat, cu "o sonoritate de pământ și ciocolată".

A treia lucrare din programul serii de 24 februarie, Simfonia "Manfred" op. 58, ocupă un loc unic în creația lui Piotr Ilici Ceaikovski. Ea nu face parte din seria celor șase simfonii numerotate ca atare ale acestui compozitor, fiind compusă în 1855, între Simfoniile a IV-a și a V-a, cu un profund caracter programatic, în patru scene, inspirată de asemenea de poemul "Manfred" de Lord Byron.

În timp ce Schumann surprinde fragilitatea psihologică a eroului byronian printr-o uvertură de amploare, Ceaikovski proiectează drama lui Manfred la o scară monumentală, transformând rătăcirile acestuia într-o frescă orchestrală vastă, de o forță sonoră aproape cinematografică.

Vineri, 27 februarie, Orchestra Filarmonică a Radiodifuziunii Nord-Germane cu sediul la Hanovra condusă chiar de dirijorul său șef, Stanislav Kochanovsky, ne va prezenta două creații concertante dedicate pianului de Robert Schumann, avându-l solist pe pianistul francez Pierre-Laurent Aimard. Publicul va putea asculta în interpretarea sa Introducere și Allegro de concert op. 134 în re minor, apoi Concertul op. 54 în la minor pentru pian și orchestră.

Pierre-Laurent Aimard a fost elogiat în publicații ca "The Guardian", "The New York Times" și "Gramophone" ca "un intelectual al claviaturii care reușește să creeze punți vizionare între epoci muzicale diferite". Acum, el va aborda două ipostaze complementare ale aceluiași compozitor.

Despre Allegro de concert op.134 s-a spus că reprezintă testamentul muzical al lui Robert Schumann pentru că a fost finalizat în 1853, cu puțin timp înainte de declinul său mental definitiv, și comprimă întreaga dramaturgie a unui concert într-un singur bloc sonor, o structură nouă în epocă, pe care Schumann a abordat-o spre finalul vieții sale pentru a obține o unitate absolută.

Concertul op. 54 în la minor pentru pian și orchestră, finalizat cu 8 ani înainte, în 1845, "nu este o piesă de paradă, ci o scrisoare de dragoste și un jurnal interior" ne spune muzicologul american Charles Rosen, specializat în viața și opera lui Schumann. El subliniază de asemenea că "lucrarea cristalizează dialogul dintre cele două fațete ale personalității lui Schumann, avântul impetuos al lui Florestan și lirismul introspectiv al lui Eusebius". Florestan și Eusebius sunt două "alter ego-uri" create de însuși Robert Schumann în paginile revistei sale, Neue Zeitschrift für Musik. El semna cu aceste nume pentru a-și exprima dualitatea propriei naturi artistice.

Seara de vineri, 27 februarie, înscrisă în Festivalul "Schumann-Ceaikovski" de la Hanovra se va încheia cu Simfonia I op. 13 "Vise de iarnă" de Piotr Ilici Ceaikovski, o evocare a imensității și singurătății stepelor rusești înzăpezite și a regiunilor lacustre traversate de Ceaikovski în călătoriile sale între Moscova și Sankt Petersburg.

Întregul parcurs festivalier se desfășoară sub bagheta lui Stanislav Kochanovsky, actualul dirijor șef al Orchestrei Filarmonice a Radiodifuziunii Germane din Hanovra. Acesta a preluat conducerea orchestrei la începutul stagiunii 2024/2025, succedându-i lui Andrew Manze. Sub conducerea sa, orchestra a cunoscut o etapă de rafinare sonoră axată pe descoperirea profunzimilor repertoriului romantic și modern.

Vă invităm, așadar, la două seri romantice, pe care le veți trăi cu o intensitate maximă, la Radio România Muzical!

Credit foto: Evelyn Dragan