Mereu ne gândim că "întâlnirile live" cu arta unor mari interpreți ne oferă alte perspective decât înregistrările lor; poate și pentru că emoția trăită de noi este alta, pentru că ne simțim parte din ceea ce este considerat un veritabil eveniment, pentru că ne oferim nouă un...cadou, o experiență culturală.

Așa am perceput și recitalul Katiei Buniatishvili de la Ateneul Român din 26 septembrie 2026, seara finală a primei ediții a Festivalului Internațional de Pian de la București - intitulat chiar Concert de gală. Și a fost astfel în mod evident pentru mulți dintre cei aflați în sală; unii nu s-au numărat neapărat printre cei mai familiarizați cu stagiunile noastre de concerte. A fost un exercițiu de elegantă admirație dar și de exuberant entuziasm concretizat în lungi aplauze și bogăția buchetelor de flori! A fost în mod cert o mare bucurie să te afli în mijlocul unei asemenea atmosfere, care a demonstrat respectul și aprecierea celor din sală pentru o mare pianistă, pentru o vedetă a vieții muzicale internaționale a acestor ani (și aș adăuga și o anume recunoștință pentru organizatorii întregii manifestări care a prilejuit prezența artistei pe podium în acea zi).

Virtuozitatea cu totul deosebită a Katiei Buniatishvili este unanim recunoscută, ca și căldura lirismului ce învăluie de multe ori cantilene partiturilor abordate ea... Cu un program structurat pe două coordonate distincte, muziciana ne-a convins încă o dată că viziunile sale interpretative sunt unele pregnant individualizate; în fața claviaturii este categoric convingătoare și își poate permite abordări diferite ale unor tempo-uri față de ceea ce (poate) suntem mai obișnuiți, note expresive mai accentuat romantice (reliefând cu insistență unele detalii). Pianistica ei este una strălucitoare, lejeritatea cu care cântă te cucerește pe moment, lăsând impresia unei deosebite sincerități expresive, a unei comunicări emoționale directe, care vrăjește adesea... O apariție cu o pregnantă și naturală feminitate, care captează privirile spre scenă, a cărei evoluție muzicală cu o evidentă dezinvoltură îi completează în aceeași notă portretul (fără a afecta rigoarea și autenticitatea pianisticii sale).

Dacă partea a doua a programului a fost parcă un album al unor pagini cunoscute oferite în dar în propria sa viziune, în propria sa ținută interpretativă (adesea clar altfel decât ceea ce poate multora le-ar fi fost familiar) în deschiderea serii Katia Buniatishvili a ales una dintre sonatele mari de Franz Schubert, cea în Si bemol major D 960: în varianta sa, am remarcat o lume a contrastelor puternice, ca un joc al unor personaje dintr-o dramaturgie a unui "romantism" specific unei epoci mult mai târzii decât cea a autorului vienez. După atmosfera începutului ușor învăluită în ceață, imaginile sonore au prins contur, apoi relief si forță, culoare și personalitate pregnantĂ. Viziunea tipic romantica asupra scriiturii acestui opus a trecut de la reticență, în tempo-uri dilatate la explozii de energie, de la sobritate spre momente chiar romanțioase pe alocuri, pentru ca finalul să aducă o furtunoasă demonstrație de anvergura pianistică lisztiană.

După pauză, ambianța meditativă a unor celebre miniaturi de Satie și Chopin a fost urmată de contrastele foarte ample ilustrate de artistă în Scherzo-ul nr.3 de Chopin, cu pasaje "telurice" și cantilene diafane ,cu sclipiri ca de paiete în pasajele de agilitate iar apoi aranjamentele după Bach și Schubert au adus liniște și explorarea unor polifonii interesante, valorificând apoi registrele scriturii lisztiene cu multă fantezie a sunetului în Consolation.

Rapsodia ungară de Liszt care a încheiat glorios seara a adus întreaga strălucire virtuoză a unei interprete care stăpânește claviatura în adevăratul sens al cuvântului, care știe și poate să ridice o sală în picioare! Tot arsenalul tehnicii pianistice pare să îi fie ei ușor de relevat cu elocvență, cu naturalețe și forță! Chiar dacă i-a făcut pe unii să exclame: "Sublim!" iar pe alții să regrete poate opțiunile repetoriale destul de amestecate, Katia Buniatishvili a impresionat ca o mare pianistă, cu o puternică personalitate; a cucerit auditoriul prin felul în care a tălmăcit muzica ei, indiferent de cine a fost cel care a scris-o cândva...

Cronică realizată cu sprijinul Asociației Prietenii Radio România Muzical și M Core.

Credit foto: Andrada Pavel