Recomandări Înapoi

César Franck - Compozitorul săptămânii la Arpeggio, 2-6 noiembrie

Publicat: vineri, 30 Octombrie 2015 , ora 11.21

Fiu al unui funcționar, care își dorea pentru el să ajungă un pianist virtuoz de talia lui Liszt, César Auguste Franck a fost nevoit să-și abandoneze, sub presiunea tatălui său, studiile la Conservatorul din Paris pentru a putea susține concerte în Belgia și Germania. Tot tatăl său a fost cel care l-a impulsionat să scrie pentru aceste concerte numeroase pagini de virtuozitate, cum sunt Baladele, Fanteziile și Duo-urile la patru mâini. Însă tânărul compozitor César Franck avea să se afirme cu adevărat în alt gen de lucrări - în cele trei Trio-uri din perioada anilor 1839-1842, dedicate Regelui Belgiei, în care folosește deja principiul ciclicității (una dintre "mărcile" stilului său), apoi în egloga biblică Ruth, prezentată în premieră în fața unui public din care făceau parte Liszt, Meyerbeer, Spontini, Moscheles.

După această perioadă, relațiile dintre Franck și tatăl său, care îi fusese și impresar, devin extrem de tensionate, acesta din urmă refuzând să-și dea acordul pentru căsătoria fiului său cu una dintre elevele lui, Félicité Desmousseaux. Vor urma ani dificili, în care energia lui César Franck va fi canalizată spre obținerea unui venit care să-i permită să se întrețină, ca organist (ipostază în care are ocazia să cânte la un instrument revoluționar, o orgă simfonică creată de Cavaillé-Coll), dând concerte ca acompaniator sau lecții de pian. Pentru a-și onora obligațiile de organist al Bisericii Sf. Clotilda din Paris, Franck va compune câteva lucrări religioase: Missa solemnă, Andantino pentru orgă, 3 motete, Missa la 3 voci sau cele 6 Piese pentru marea orgă.

Începând din anul 1872, Franck urmează în paralel trei direcții profesionale: de profesor la Conservator, de organist la Biserica amintită mai sus și de compozitor. Din acest moment, anual a pus bara dublă unei noi lucrări importante, o perioadă intensă în care se nasc poemele simfonice Vânătorul blestemat, Djinns, Psyché, apoi Preludiu, coral și fugă pentru pian, Variațiunile simfonie pentru pian și orchestră, Sonata pentru pian și vioară, Simfonia în re minor ș.a.m.d.

Despre capetele de pod pe care le stabilește Franck prin aceste lucrări, despre influența pe care a avut-o asupra mediului muzical francez, despre reperele stilistice care îl situează printre cei mai mari compozitori ai secolului al XIX-lea vom vorbi în emisiunea Arpeggio, începând din 2 noiembrie, în fiecare zi, în rubrica Compozitorul săptămânii (ora 12.00) și vom marca în acest mod cei 125 de ani ce se împlinesc pe 8 noiembrie de la trecerea sa în eternitate.

Monica Isăcescu