Cronici Înapoi

Cărți față de care am rămas datori

Publicat: luni, 8 Septembrie 2014 , ora 10.32

"Paul Constantinescu necunoscut. Restituiri" - Antologie, note, comentarii: Sanda Hîrlav Maistorovici; Editura muzicală, București - 2013


"Paul Constantinescu este prototipul desăvârșit al creatorului muzical și maestrul vremurilor noi." (George Breazul, 25.05.1950)


La 20 decembrie 2013 s-au împlinit 50 de ani de la moartea lui Paul Constantinescu. Declarând ferm ca punct de pornire al cercetării sale monografia Paul Constantinescu semnată de dr. Vasile Tomescu și apărută la Editura Muzicală în 1967, Sanda Hîrlav Maistorovici nu ostenește să caute, să descopere, să adune și să publice mărturii ale vieții, activității și creației creatorului, într-un salutar și necesar demers de întregire a portretului unuia dintre cei mai mari muzicieni români. Străduințele muzicologului s-au concretizat în publicațiile: Paul Constantinescu - despre "poezia muzicii", Editura Premier, Ploiești, 2004; Paul Constantinescu - Corespondență, scrisori și portrete, Editura Muzicală, București, 2009; Paul Constantinescu - Piese pentru pian (integrala creației pentru pian n.n.), Paul Constantinescu -Piese pentru pian, Carte - CD și, cea mai recentă apariție editorială, Paul Constantinescu necunoscut. Restituiri, Editura Muzicală, București- 2013. Nu uit să adaug (informație cuprinsă de autoare în textul Argumentului că, "așteaptă cuminți să le vină rândul la tipar" (pag.7) Catalogul Cronologic și Sistematic al Creației lui Paul Constantinescu și Corespondență. Vol. II (cuprinzând peste 160 de scrisori în română, franceză, germană, rusă și engleză primite de compozitor în timpul vieții, traduse, adnotate și comentate de Sanda Hîrlav Maistorovici. Impresionantă preocuparea dedicată a cercetătorului față de obiectul cercetării sale! Liniile dominante sunt devoțiune și admirație, ca și conștiința valorii muncii menite să reconstituie cu respectul cuvenit imaginea unui artist pe care istoria muzicii romanești l-a consacrat definitiv dar despre care, se pare, după numărul paginilor publicate de autoare - posteritatea nu a ajuns încă să îl cunoască destul de bine.

În acest (deocamdată) ultim volum publicat sunt cuprinse trei categorii de texte: scrise de compozitor și citite cu diferite ocazii; documente mult timp secrete, aflate în fișele de cadre din perioada comunistă și o veselă autobiografie în versuri (se știe că Paul Constantinescu, compozitorul a scris și versuri și a desenat cu real talent), publicată integral și în facsimil pentru "că scrisul de mână transmite ceva din căldura și afectivitatea rememorării." (pag. 7)

Mie cele mai interesante pagini mi s-au părut cele extrase din dosarele de cadre păstrate în arhiva Universității Naționale de Muzică București. Părerea colegilor de breaslă este, în multe cazuri, surprinzătoare, neașteptată iar spiritul epocii transpare puternic. Dacă din declarațiile Hildei Jerea aflăm că Paul Constantinescu era "Fire închisă, extrem de orgolios, muncitor, conștient și execută prompt sarcinile ce i se dau" (pag. 72), dacă D.G. Dinicu este convins că "Are un caracter integru, perseverând în muncă și nu suportă nedreptatea. Nu știu să fi făcut politică însă îl cunosc ca un bun democrat" (pag. 68), profesorul ieșean V. Popovici observă cu puternică încărcătură de reproș că "Profesorul Paul Constantinescu lucrează corect însă numai profesional. Din punct de vedere politic, aportul său este nul" iar Matei Socor este de părere că "Departe de a fi prietenul nostru, Paul Constantinescu face parte dintr-un grup de muzicanți reacționari" (Georgescu, Rogalski, Andricu ș.a.) care încearcă să-și apere pozițiile reacționare sub aparența colaborării cu noi (pag. 81).

Din toate punctele de vedere, lectura cărții pe care o prezint este recomandată. De la documentele confecționate la cerere, prin părerile colegilor de breaslă până la sprințara autobiografie în versuri, personalitatea lui Paul Constantinescu este luminată din unghiuri diverse și interesante. Căci, în cele din urmă, nimeni nu poate nega realitate concentrată de același G. Breazul în câteva cuvinte atent potrivite: Paul Constantinescu "nu a privit spre niciun fel de onoruri și nu a fost purtat de niciun alt gând decât al artei sale și a poporului său, în slujba căruia se consideră, a cărui viață caută să o reflecte în opera sa, al cărui cântec îl cunoaște și îl valorofică."


Cristina Sârbu