Ziua # 6 - Locul care sfințește omul

Experiența unui recital într-un loc precum Barcelona e unică. Pentru că e un oraș în care simți că poți orice. Un fel de "if you can make it there, you'll make it anywhere" în variantă europeană. Aici ai norma excelenței în tot, dar mai ales în celebritate, ca la New York. Dovada? Spuneți odată cu mine: BARCELOOONAAA! Nu vă sună brusc în minte vocea lui Freddie? Iată! E un model pentru adevăratul succes care se leagă de numele acestui oraș la fel ca multe, foarte multe altele.

Așa că faptul că am cântat aici și că am cântat muzică românească, e o mândrie aparte. Mai ales că sala unde am cântat e ceva aparte, un fel de laborator de artă înțesat de tablouri, cărți și instrumente muzicale din care, printr-o alchimie complicată se naște frumusețe și bucurie. Iar publicul - pe măsura sălii: cunoscător, atent, rafinat. Și foarte generos.

Pentru mine personal a mai fost o bucurie, un bonus al prezenței aici, zilele astea: exact în același timp cu recitalul nostru, la Opera Grand Liceu a evoluat soprana Liliana Nikiteanu în Evgheni Oneghin. O excepțională artistă, pornită din același Galați din care plecam și eu acum vreo 25 de ani. Îmi amintesc când o ascultam la Teatrul Muzical. Să cântăm amândoi în același timp, în această Mecca culturală, e un sentiment de împlinire pe care nu îl pot descrie. Și tocmai de asta cred că se înțelege cel mai bine.