Interviuri Înapoi

AUDIO. Violonista Ioana Cristina Goicea și albumul 'Aachener walzer'

Publicat: luni, 17 Ianuarie 2022 , ora 13.25

Un disc ce o are în prim plan pe violonista Ioana Cristina Goicea – binecunoscuta violonistă română, cu studii în Germania, laureata unor foarte importante competiții internaționale, precum Michael Hill din Noua Zeelanda, concursul de la Indianapolis sau Regina Elisabetha de la Bruxelles. Aachener Walzer se intitulează acest album apărut pe 12 noiembrie 2021 sub sigla casei Naxos, un disc cu lucrări semnate de compozitorul ruso-german Andre Parfenov și Piotr Ilici Ceaikovski, având o temă foarte interesantă: Ceaikovski la Aachen, în vara anului 1887. Orchestra Simfonică din Aachen, dirijată de Christopher Ward completează distribuția.

Piesa de rezistență a acestui album lansat pe 12 noiembrie 2021 este Concertul pentru vioară și orchestră de Andre Parfenov, lucrare ce a avut premiera în anul 2015: înfruntarea dintre bine și rău este tema acestui concert, preluată de la Dmitri Șostakovici de Andre Parfenov.

Istoria și istoria persoanală marchează acest album cu un concept original și foarte interesant; o istorie personală care se leagă de o altă violonistă din România – Iuliana Geambașu Munch, partenera lui Andre Parfenov în Duo Parfenov, ansamblu care se bucură de un deosebit succes la nivel internațional. Pe acest disc: un tango dedicat lui Werner Sahm, mecena care a sprijinit-o pe Iuliana să-și continue viața artistică în Germania, după absolvirea studiilor universitare la Koln, în urmă cu 20 ani. Iar marea istorie o avem exprimată într-un alt tango, Pilotentango, dintr-o suită inspirată de tragedia aviatică de la Uberlingen, în care au murit 49 copii din orașul natal al lui Andre Parfenov, Kaliningrad, lucrări înregistrate de violonista Ioana Goicea și pianistul Andre Parfenov, în postura solistică.

O violonistă de mare clasă internațională, plină de nerv și imaginație – Ioana Cristina Goicea, lucrări inedite – opusuri contemporane pe care merită să le reasculți, semnate de un compozitor inspirat și original – Andre Parfenov, un concept ieșit din comun, legat de povestea călătoriei lui Ceaikovski la Aachen: iată o rețetă de succes pentru un CD care se încheie cu lucrarea finalizată de Ceaikovski la Aachen, în vara anului 1887: Suita nr. 4 Mozartiana, cu solo de vioară în variațiunea a 9-a, penultima, moment interpretat de Ioana Cristina Goicea.

În primele zile ale lunii ianuarie 2022, am stat de vorbă cu Ioana Cristina Goicea la București; înregistra în studiourile Radio România pentru un alt proiect Radio România Muzical.

Acesta este primul tău disc cu un concert. Așa este?

Primul disc cu un concert cu orchestra, într-adevăr. Am mai făcut discuri, dar de muzică de cameră. Deci, este o premieră pentru mine.


Și este o premieră neobișnuită, pentru că nu cânți o lucrare obișnuită.

Exact. Este o lucrare nouă, de un compozitor cu care am lucrat în timpul înregistrării, pe scenă - el fiind împreună cu mine, am lucrat înainte de această înregistrare... deci, practic, de multe ori îmi pun problema când cânt Mozart sau Beethoven ce ar fi vrut compozitorul să spună într-un anumit moment, iar acum am reușit să fiu cu compozitorul pe scenă și să discut cu el, să știu gândurile lui și să-i cânt lucrarea în acest fel, știind ceea ce el își dorește sau ceea ce el a simțit.


Acest disc are o poveste în spate și am să te las pe tine să ne spui această poveste.

Da, are o poveste foarte frumoasă. Pornește de la ideea "Ceaikovski în Aachen", "Aachener Walzer". Ceaikovski a fost în Aachen șase săptămâni în vizită la un prieten și în aceste șase săptămâni el a scris Suita Mozartiana, care este foarte puțin cântată, nu știu din ce motive. Este o lucrare minunată! El a compus-o la Aachen. Această suită se găsește pe CD. De asemenea, el a făcut o schiță de 16 măsuri ale Valsurilor din Aachen, care a rămas neterminată. Și ideea CD-ului a fost ca Andre Parfenov, compozitorul rus, să termine această piesă în stilul lui, legat de aceste 16 măsuri compuse de Ceaikovski.


Dar, în afară de aceasta, avem, iată, un concert pentru vioară și orchestră și două tangouri care aparțin compozitorului Andre Parfenov. Hai să vorbim puțin despre concertul pentru vioară și orchestră. În general, mi se pare interesant să vedem ce spune limbajul compozitorului și care este mesajul din spatele muzicii, pe care tu, ca interpret, poți să-l decriptezi cel mai bine.

Ceea ce mi-a făcut mie mare plăcere a fost faptul că Andre Parfenov, compozitorul, mi-a dat foarte multă libertate, ca eu să fac interpretarea mea. Bineînțeles că noi am discutat care a fost ideea din spate. În principiu, ideea concertului este pace și război, lupta dintre bine și rău, care la urmă este câștigată de bine. Asta este ideea concertului în sine. Da, eu am avut o revelație când am început să învăț această lucrare. Am fost foarte atrasă... mai ales, are o cadență foarte lungă care mi-a adus aminte de cadența din Concertul de Șostakovici de vioară pe care eu îl ador (nu trebuie să mai spun asta, că știe toată lumea). M-a dus cu gândul la Șostakovici, dar limbajul este diferit. Este un limbaj individual, este o muzică și lirică în același timp, are foarte mult sarcasm în ea, are foarte multă energie, ritmic, foarte ritmic, dar în același timp are și teme foarte lirice, chiar romantice aș putea spune. Este un limbaj individual, muzică modernă, dar în suflet nu este numai modernă, este și foarte caldă.


Cred că e important și ca această lucrare să fie cântată în continuare. Cred că de fiecare dată când înregistrezi prima dată te gândești că poate există ceva și după aceea. Care ar fi atuurile pe care le-ai vedea tu; le-ai spune altor violoniști că merită să cânte această lucrare?

Este o lucrare care mie personal mi-a făcut foarte mare plăcere să o învăț. Când am luat vioara în mână și m-am uitat pe note... n-am avut ce să ascult înainte că eu am înregistrat-o pentru prima dată... dar mi-a fost foarte comod, foarte plăcut. Mi-a plăcut muzica în sine, mi-a plăcut și din punct de vedere al virtuozității, și această cadență.. am putut eu să-mi desfășor toate ideile mele și să o fac așa cum am simțit eu. Deci, cred că are foarte multă libertate muzica aceasta, pe care poți să ți-o iei și să o dezvolți.


Pe de altă parte, în cele două tangouri de pe disc am simțit o altfel de Ioana Cristina Goicea, mult mai ludică, nu?

Tangourile sunt tangouri! Noi le-am înregistrat și după concert. Terminasem cu concertul, care a fost piesa de rezistență a CD-ului, și la tangouri ne-am mai relaxat cu toții. E o muzică foarte frumoasă, mai lejeră. Cele două tangouri sunt diferite din punct de vedere al simțirii și asta le face și deosebite. Acest contrast.


Spune-ne ceva despre experiența înregistrării discului în sine. Cum a fost și când a fost?

N-a fost ușor deloc. A fost în luna martie 2021, în mijlocul pandemiei, când totul era închis. Nici n-am crezut că se va putea să se adune atâția oameni, o orchestră întreagă. De fapt, a fost un proiect mare. Mai întâi, am cântat Concertul de Ceaikovski, tot cu Orchestra din Aachen. A fost o înregistrare livestream, care a fost dată pe internet - cum ar fi concertul care nu s-a putut ține cu public. Iar după acest livestream am făcut CD-ul în continuare. Am stat cam o săptămână în Aachen și am lucrat la CD. Știți cum este când faci un CD cu orchestra, e mai dificil decât când ești de unul singur... ai o orchestră în spate, atâția oameni... dar a fost până la urmă foarte, foarte bine. Cred că în două zile noi am făcut cam totul din punctul meu de vedere și cred că toată lumea a fost foarte mulțumită de acest proiect.


Spune-ne ceva și despre ce faci în prezent și care sunt perspectivele de viitor?

O întrebare foarte bună... Nu știu câtă lume poate să răspundă la întrebarea asta, dar în principiu eu am un post la Viena, sunt ptofesoară la Universitatea de Muzică, ceea ce este un lucru extraordinar care mi s-a întâmplat exact în pandemie. Concerte programate... Acum am cântat în decembrie la Berlin concertul de Crăciun la Konzerthaus. Să spun sincer... în ianuarie, februarie s-au anulat niște lucruri din păcate, dar să sperăm că din primăvară va mai reveni. Am programate concerte cu orchestre în Germania; la Iași voi cânta Concertul nr. 1 de Serghei Prokofiev. Voi cânta și cu Andrei Ioniță în București pe 1 martie, la reședința ambasadorului german. La festivaluri în Austria și, la vară, o să fie și un masterclass tot în Austria. Sunt niște lucruri foarte frumoase programate și să sperăm că se vor ține toate.


Iar în moment în care, de fapt, realizăm acest interviu, te afli în mijlocul unui alt proiect.

Este pentru prima oară când vin acasă de sărbători și, în același timp, lucrez la ceva frumos. Mie-mi face cea mai mare plăcere să petrec sărbătorile și să muncesc în același timp... nu doar să mâncăm, să mai și muncim. Acum înregistrăm un CD la Radio. Mulțumesc pentru această organizare, pentru faptul că putem să fim aici. Înregistrăm un CD cu Beethoven - sonate de vioară, sonate de violoncel și trio cu Andrei Ioniță și cu Daria Tudor. Ne bucurăm foarte mult de acest CD.


Și iată, mă gândesc la precedentul interviu pe care l-am făcut împreună în 2019, când ai cântat în cadrul Proiectului "Moștenitorii României muzicale", când îmi spuneai că una dintre dorințele tale este să devii profesoară. Iat-o acum împlinită! Vreau să te întreb cum se mariază acum profesorul și artistul pe scenă?

Eu zic că foarte bine. Eu am știut întotdeauna că asta vreau să fac. Eu am jumătate de normă... bine, acum am mai mulți studenți decât pentru jumătate de normă, dar, oricum, se poate îmbina foarte bine cu cariera solistică și de muzică de cameră. Până în momentul ăsta, aș putea spune că e combinația perfectă.


Deja poți să spui un cuvânt și despre noua generație, cea care vine!

Da, e foarte dificil, pentru că noua generație vine altfel... eu îmi aduc aminte cum eram eu acum 5-6 ani, când eram studentă, și ce scopuri aveam, ce țeluri aveam, concursuri, mă pregăteam pentru tot ce se poate. Acum, bineînțeles că situația e cu totul altfel și rolul nostru, al profesorilor, este să motivăm studenții, să-i motivăm ca ei să meargă înainte, să nu se oprească. Chiar dacă în momentul ăsta perspectivele sunt mai mult sau mai puțin vizibile, ei trebuie să lucreze. Până acum eu sunt mulțumită că cel puțin toți studenții din clasa mea chiar își dau toată silința și vor foarte mult să facă. Asta este cel mai important lucru și eu îi susțin, dar nu este deloc ușor.

Credit foto: eduardoirago

Interviu realizat de Cristina Comandașu