ACUM:
17.00
Perpetuum mobile
Actualitate, muzică bună, educație și ... un tonus optimist la final de zi.
Urmează: 18.55 Promo Informații despre evenimentele Radio România Muzical și ale partenerilor noștri.
Apoi: 18.59 Promo RRM Detalii despre cele mai interesante emisiuni ale zilei.

Interviuri Înapoi

AUDIO. Trioul de laureați români ai Concursului Internațional George Enescu la Perpetuum Mobile în dialog cu Gabriel Marica: pianista Adela Liculescu, violonistul Valentin Șerban și violoncelistul Ștefan Cazacu.

Publicat: joi, 27 Mai 2021 , ora 11.52


Astăzi am trei invitați, la Perpetuum Mobile, nimeni alții decât laureații români ai Concursului Internațional "George Enescu".

Adela Liculescu - Premiul a II-lea la Secțiunea Pian. Bună seara, Adela!

Bună seara. Mulțumesc pentru invitație.

Valentin Șerban - Premiul I la Secțiunea Vioară. Bună seara, Valentin!

Bună seara și bine v-am găsit!

Și, nu în ultimul rând, Ștefan Cazacu - Premiul al III-lea la Secțiunea Violoncel. Bun găsit, Ștefan!

Bună seara! Îmi pare bine să vă reaud.

Vreau să vă felicit pentru prezența voastră artistică din concurs. Și, cu siguranță, sunt în asentimentul ascultătorilor Radio România Muzical când spun că ne-ați făcut mândri că sunteți conaționalii noștri. De mulți ani, România nu a mai avut premianți la Concursul Internațional Enescu la toate secțiunile de interpretare.

Acum vreau să vă întreb cum a fost concursul și cum v-ați simțit în aceste etape superioare ale competiției, când, în sfârșit, ați putut cânta unui public prezent în sală?

Adela Liculescu: Eu m-am bucurat foarte mult în primul rând să cânt pentru un public, pentru că aici, la Viena, unde locuiesc, noi am fost în lockdown continuu din octombrie până acum, pe 19 mai, când eu chiar am venit la București. Așa că eu n-am mai avut ocazia să cânt pentru oameni de foarte multă vreme. A fost o dublă bucurie - și să revin acasă, să cânt pentru publicul din România, dar și să cânt pentru un public. Desigur, Concursul Enescu are o foarte mare tradiție și m-a onorat că am ajuns până în finală și că am luat Premiul al II-lea.

Valentin Șerban, te-ai simțit încurajat de public?

Cu siguranță. Și, pe lângă asta, cred că toți am simțit o intensitate deosebită și din lipsa totală a concertelor în unele perioade, dar cred că mai ales în urma experienței cu săli goale care, câteodată, deși cânți pentru un public "online", poate fi un spațiu foarte neprimitor; văzând sala în fața ta, sală care are poate trei-patru sute de locuri sau mai mare, văzând-o goală, așa. Or, asta ne-a ajutat probabil să intensificăm tot ce ține de contactul cu publicul.

Ștefan Cazacu, pentru tine cum a fost această experiență?

Experiența pentru violonceliști a fost una total deosebită, pentru că la noi încă nu se dăduse drumul la public în sală, iar eu a trebuit să intru în concurs la ora 9.00. Cred că cel mai greu a fost să mă trezesc la ora aia și să fiu 100% la capacitate. dar concursul în sine a fost plin de emoție și plin de "emoții" puternice.

Acum, după ce au trecut câteva zile de la încheierea concursului, cum simțiți reușita voastră?

Adela Liculescu: Este o mare onoare să ajung până aici, atât de departe la Concursul Enescu. Pentru mine, Concursul Enescu este un concurs de foarte mare tradiție și, cumva, încă de când eram în liceu mă uitam și mi se părea că vin mari pianiști de peste tot din lume să concureze aici și urmăream cu foarte mare inters. Faptul că acum am ajuns eu să particip și să ajung până în finală sigur că mă onorează și mă bucură foarte mult.

Valentin Șerban, ești marele câștigător al Secțiunii Vioară. Tu cum te simți acum?

Trebuie să recunosc că nu știu exact cât o să dureze perioada de acceptare. Adică, știu cumva din ce aud, dar încă nu realizez. Este un sentiment copleșitor, absolut onorant. Sunt sigur că este pentru toți trei ceva absolut deosebit, pentru că acum facem parte cumva din istorie, dintr-o glorioasă istorie, din tradiția Concursului Enescu. Cum s-a spune... we have big shoes to fill. Dar, da, e un sentiment frumos. Eu, cel puțin, mă bucur enorm!

Ștefan Cazacu, impresiile tale la rece, să spunem, care sunt?

Mă bucur și nu mă bucur că s-a terminat, dar e bine să privim și spre viitor. Ce-a fost, a fost. Amintirile rămân. Cu siguranță, toți trebuie să ne aducem aminte, peste 10-15 ani, că am participat toți trei și am reușit să ne clasăm în primii trei, fiecare la instrumentul lui, dar cred că aceasta ar trebui să fie un start pentru o ambiție mai mare. Adică, să nu ne oprim acum, că avem viața înainte.

Eu sunt sigur că nu vă veți opri! Sunt sigur că ați și analizat interpretările voastre. Dacă s-ar putea, ce ați schimba ceva? Ce ați adăuga la ce s-a întâmplat în prestația voastră artistică din finală?

Adela Liculescu: Eu una știu că am făcut tot ce am putut, tot ce am știut mai bine și, după gustul meu și după ce am învățat eu să fac, eu zic că am cântat foarte bine. Acum, sigur că decizia juriului este decizia juriului și o respectăm, dar sigur că la nivelul acesta internațional, deja din primele etape, dar mai ales cei care ajung în semifinală, în finală - etapele acestea atât de avansate - sigur că toți sunt artiști extraordinari, cu o personalitate foarte bine conturată. Premiile, până la urmă, sunt o chestiune foarte subiectivă și de gust. Sigur că ne bucurăm foarte tare când primim un premiu, dar și dacă nu îl primim nu înseamnă că suntem artiști mai puțin valoroși. Eu știu că o să continui în linia aceasta pe care am promovat-o și la concurs, de a cânta extrem de expresiv, și o să mai fac, așa cum spune și Ștefan, concusuri mai departe, concerte... Am suficiente planuri de viitor și mergem înainte cu toate pânzele sus.

Cu siguranță! Îți doresc mult succes în viitor!

Mulțumesc.


Ștefan Cazacu, în ceea ce te privește, ai adăuga ceva?

Eu nu l-am privit ca pe un concurs... finala, cel puțin. Pentru că, fiind cu public, m-am gândit că este un concert și sunt acolo să cânt pentru acel public, nu neapărat pentru juriu - să cânt pentru mine și pentru public. Bineînțeles că nici un concert nu va fi de două ori la fel. Dacă ar trebui să cânt săptămâna viitoare, aș cânta altfel. Depinde de emoții, depinde de cu mă simt în momentul acela.

Valentin Șerban, tu ești câștigătorul Premiului I. Ai adăuga ceva la interpretarea din concurs?

Of, da, sigur. Eu recunosc, n-am avut curaj să ascult înregistrarea pentru că am vrut să mă bucur cât mai mult de reușită. Or, în momentul în care ascult, toată analiza aia cred că ia o mare parte din bucurie. Dar, cum a spus și Adela, am făcut tot ce-a fost posibil în momentul ăla. De-acum încolo, încercăm să rezolvăm, cum am făcut și până acum, problemele pe care le avem sau pe care considerăm că le avem, încercăm să mergem înainte, să facem progrese și să ne bucurăm cât mai mult.

Chiar așa! Ce perspective credeți că deschid aceste premii obținute la Concursul Enescu în cariera voastră?

Adela Liculescu: Sigur că sper să cânt și mai des în România. Eu deja am avut bucuria și onoarea să fiu invitată destul de mult să cânt în România, dar sigur că sper să revin cu atât mai des acasă. Nu știu în ce măsură concursul acesta oferă perspective și în străinătate, dar sigur că m-aș bucura și sper să am ocazia să primesc oportunități prin acest concurs.

Ștefan Cazacu: Pentru mine, concerte, recitaluri... ar fi minunate. Cred că asta oferă cel mai mult concursul. Bineînțeles, și relațiile de prietenie, pentru că noi, concurenții, ne-am împrietenit în spatele cortinei. În principiu, o carieră în România, o carieră foarte bună să sperăm.

Valentin Șerban: Cred că începutul, cel puțin, este promițător. Deja sunt câteva concerte care vin în urma premiului; un concert în Festivalul Enescu acum, în august, și următorul în octombrie, la Musikverein (din Viena). Dar ce e pe termen lung, rămâne de văzut. Cu siguranță, vor exista schimbări și eu sper, pentru mine cel puțin, că nu va mai trebui să mă rog în diferite locuri să pot cânta.

O pianistă, un violonist și un violoncelist. Eu, personal, văd un trio de laureați români ai Concursului Enescu pe o scenă din România sau din străinătate, într-un concert care se poate încheia, să spunem, cu Triplul concert de Beethoven, de exemplu. Ce spuneți de ideea asta?

Adela Liculescu: Păi ar fi foarte frumos! Eu, una, m-aș bucura, mai ales că până acum n-am avut ocazia să colaborez nici cu Ștefan, nici cu Valentin pe nicio scenă, așa că ar fi o triplă premieră. Ne-am bucura cu toții, sper!

Valentin Șerban, tu ce spui de această idee?

Sigur că da. Sună excelent! Și, cu siguranță, se va întâmpla la un moment dat. De ce nu!? Asta ar trebui să se întâmple și dacă n-am fi premianți.

Normal, dar în acest context e un motiv în plus.

Ștefan Cazacu, tu ce spui de acest lucru?

Cu mare drag! Iar când vine vorba despre Beethoven, Triplul concert, acolo niciodată n-o să spun nu.

Dragii noștri, vă mulțumesc pentru prezența în emisiune! Încă o dată, felicitări pentru performanța voastră! Vă urez succes și suntem nerăbdători să vă vedem pe scena românească de concert cât mai curând. Publicul cred că abia așteaptă să vă aplaude.

Interviu realizat de Gabriel Marica