Invitații mei de astăzi, doamnelor și domnilor sunt soprana Aida Pascu. Bine ai revenit în studioul Radio România Muzical. Ne-am întâlnit înainte de premiile ICMA din 2024, tot aici. (atunci ai câştigat Premiul "Tânărul Artist al Anului")

Bine v-am regăsit.

Și tenorul Andrei Petre, cred că pentru prima dată în acest studio, nu?

Exact, mulțumesc pentru invitație.

Doamnelor și domnilor, iată, ne puteți urmări pe Facebook și video live, pagina de Facebook Radio România Muzical. În fapt, stau de vorbă cu Cio-Cio-San și cu Pinkerton, pentru că voi veți interpreta două personaje importante din opera Madama Butterfly de Puccini în spectacolul din 13 mai, Opera Națională București, ora 18.30. Debutați în aceste roluri. Cum stați cu emoțiile?

Aida Pascu: Sunt emoționată, firește, pentru că e un rol de care sunt foarte atașată încă din copilărie, e un rol cu care am crescut la propriu și pe care l-am fredonat dintotdeauna și mi-am dorit să ajung în acest punct, deci se simte ca un vis cu adevărat împlinit, dar firește sunt emoții pozitive, este vorba despre un respect aparte pentru această partitură și știu că am muncit și mă voi strădui cât pot de mult să redau acest personaj foarte complex, așa cum simt eu la ora actuală.

Pentru tine era un debut planificat, însă pentru Andrei, din păcate sau din fericire, a venit intempestiv acest debut.

Da, pentru mine a fost un pic așa pe neașteptate. Contextul e un pic mai nefericit, ca să spun, și anume, indisponibilitatea colegului meu, Alin Stoica, dar m-am mobilizat și am făcut tot ce am putut ca într-un timp atât de scurt să reușesc să îmi însușesc rolul.

Voi ați mai cântat împreună. Mi-aduc aminte de un concert Calas din 2023. Ați fost pe scenă și împreună într-un duet din Trubadurul de Verdi. Și pentru că am amintit-o pe Maria Calas, apropo, o Violetta Valery, printre altele, remarcabilă, producţia din 1955 a lui Visconti cu Carlo Maria Giulini la pupitru, este chiar de văzut, dacă n-ați văzut-o. Ei bine și am amintit nu întâmplător de Traviata, pentru că acum nici o lună, pe 17 aprilie, tu, Aida, ai debutat în Violetta Valery la Opera Națională a București. Cu ce sentimente ai rămas după acest prim contact al tău cu Violetta, deoarece presupun că în cariera ta viitoare vei mai face și alte Violette.

Așa sper, cu siguranță. E un rol complex și tocmai pentru că este atât de important și are o atât de mare istorie de interpretare, cum ați spus, de referință. Am fost cu adevărat emoționată, am muncit în moduri absolut neașteptate și noi pentru a ajunge să pot să interpretez un personaj de care mi-a fost frică, să spun sincer. Mi-a fost teamă.

Este și dificil.

Nu numai pentru că este dificil, dar mi-a fost teamă că nu aș putea, că nu ar fi suficient. Și dacă m-ați întrebat cu ce impresie am rămas, cu siguranță acest rol m-a crescut artistic și mi-a demonstrat. Asta cred că este o lecție pentru foarte mulți tineri artiști, mi-a demonstrat că pot mai mult decât cred, prin urmare, cum spuneam, abia aștept să revin la acest rol, să-l explorez mai mult, să îi dau creditul pe care îl merită, fiindcă, da, a fost un debut relativ în scurt timp, așa cum este și Cio-Cio-San, dar cariera sper merge mai departe și abia aștept să revin la această partitură deosebită care m-a învățat atât de multe.

Spuneam, Andrei, că e debutul tău neașteptat pe 13 mai în rolul Pinkerton, dar să mai spunem că tu, de fapt, ai o experiență pucciniană, pentru că în iarna trecută ai debutat în Rodolfo, din La Boheme.

Da.

Și spuneai atunci, uite, citez aici: "muzica lui Puccini are o forță care modelează de la sine personajele". Cum îl vezi tu pe Pinkerton?

O, cred că ar fi foarte superficial să-l încadrăm doar ca un personaj negativ. El e mult mai complex de atât. E imposibil, cred că, la finalul actului întâi să nu te îndrăgostești de el. Puccini a pus o muzică extraordinară, o frazare lirică extraordinară și un text extraordinar de frumos și de sensibil și cred că tocmai asta îl face foarte interesant, deși pare negativ, e un personaj extraordinar de sigur pe sine, carismatic, seducător chiar și, repet, e imposibil să nu te îndrăgostești de el și de muzica pe care o are. O să încerc, o să fac tot posibilul, să o fac pe Cio-Cio-San, să se îndrăgostească de mine.

Tu, Aida, practic, ai spus și mai devreme, ai crescut cu Cio-Cio-San în casă, mama ta, Madeleine Pascu, cea care spunea undeva, și asta mi-a plăcut foarte mult, că este un "actor cu voce". Ea a interpretat şi interpretează acest personaj în spectacole de un alt nivel. A debutat și ea foarte tânără în acest rol, după câte știu eu, avea 25 de ani, dacă mi-aduc aminte bine. În acest context al comparației cu o binecunoscută Cio-Cio-San te nelinișteşte sau te face liniștită?

E greu de spus, pentru că, în continuare, ea este o Cio-Cio-San foarte activă în cariera ei. Prin urmare, interpretarea mea se inspiră, firește, din interpretările cele mai mari ale acestui rol, inclusiv, după părerea mea, interpretarea ei, pe care o văd, într-adevăr, cum ați spus, din punct de vedere dramaturgic, deosebită, e o interpretare viscerală și cred că e un element foarte important în această operă, în mod deosebit, emoția și tehnica nu pot fi separate, absolut deloc. Dacă ai emoție, dar nu ai tehnică, te consumă, dar dacă ai doar tehnică și nu ai emoție, personajul dispare. Prin urmare, o iau drept model și referință pentru siguranța ei, pentru tăria de caracter cu care a reușit să construiască acest personaj de-a lungul timpului, însă versiunea mea este firește, în primul rând, vocea mea, care este o voce diferită, este vârsta mea și experiența mea de viață, la ora actuală. Prin urmare, va fi automat o interpretare diferită, fără încercarea de a imita, fără încercarea de a duce mai departe o, știu eu, o misiune. Este pur și simplu un personaj pe care îl simt așa cum sunt acum. Într-adevăr, nu am experiența maternității, sunt anumite detalii care, pentru mine, îl fac să fie mai tehnic, din punct de vedere dramaturgic cum spuneam, însă, tocmai aceasta este provocarea și este foarte, foarte interesant.

Spectacolul de miercuri va fi al doilea în această montare și după personajele Cio-Cio-San, interpretat ieri de Marta Sandu Ofrim care a debutat, și alături de ea, Daniel Magdal în Pinkerton. În rest, distribuția este cam aceeași, dirijorul este Daniel Jinga. Ați avut curiozitatea, ați văzut spectacolul sau nu vreți să vă lăsați influențați de ce au făcut colegii voștri ieri în această montare?

Aida Pascu: Am asistat la repetiția generală, pentru că a fost un moment de referință pentru noi ca să înțelegem cum să ne orientăm și noi pe scenă. Într-adevăr, nu cred că se pune problema de a ne lăsa influențați, pentru că așa ne-am putea lăsa influențați de toate înregistrările pe care le auzim, dar eu personal am avut nevoie de ceva timp de respiro și introspecție pentru pregătirea rolului, așa că am stat acasă ieri.

Iar tu, Andrei?

La fel ca și Aida, am fost împreună la repetiția generală, dar tot așa n-am reușit să ajung, pentru că sunt și un pic stresat cu partitura, îmi doresc să fiu foarte exact, fiind și timpul foarte scurt de memorare a rolului am ales să stau cu mine însumi.

Teste de genul acesta, în cazul lui Andrei, spectacolul de miercuri. Pentru tine, Aida de acum, Violetta de acum câteva săptămâni. Sunt teste de normalitate, aș spune, în evoluția unor artiști. De aceea vreau să vă întreb cum vedeți aceste lucruri, oportunități, provocări sau, hai să-i zicem, ca într-un film celebru, propuneri care nu pot fi refuzate.

Andrei Petre: Pentru mine este o provocare. Cum am mai spus, timpul a fost foarte scurt de pregătire, dar sper să-i fac față cu brio, în primul rând. Cred că ai nevoie de asta în viața ta ca și artist. Adică, cred că lucrurile astea îți arată exact unde ești, în sensul cât de pregătit poți să fii pentru un rol sau îți spun dacă poți abordezi anumite roluri la un moment dat sau dacă te poți arunca în continuare în astfel de situații și poate nu neapărat aici în țară, poate și în afară, cum se întâmplă foarte des genul ăsta de jumping-uri. Mie îmi plac provocările foarte mult și cred că a contat foarte mult și în balanța deciziei mele de faptul că o să cânt cu Aida, care e o persoană extraordinară și ca om și ca artist. E o persoană foarte generoasă și foarte atentă la nevoile tale ca și coleg. Și iarăși am primit foarte multă susținere și din partea maestrului Daniel Jinga, care este dirijorul spectacolului. Cred că e rețeta perfectă, ca să zic așa, pentru un spectacol foarte frumos.

Aida Pascu: Sigur că sunt provocări. Sigur că Violetta pentru mine, așa cum v-am spus cu toată sinceritatea a fost o provocare, dar mi-am dat seama cât din conceptul de provocare vine din limitări. Uneori limitările proprii, alteori credințe, să spunem, sociale sau social acceptate. Am decis să trec peste aceste limitări, ceea ce e o muncă a actorului cu sine însuși. Și odată ce am reușit să trec peste aceste limite, mi-am demonstrat că o provocare înseamnă o oportunitate să crești. Adică, în egală măsură, oportunitate și provocare din partea mea.

Apropo de refuz, că puteați să refuzați, nu? Și tu, Andrei, puteai să refuzi.

Andrei Petre: Mai mult sau mai puțin.

Deci, până la urmă, am ajuns la concluzia că era o propunere din aceea care nu putea fi refuzată. Bun, să presupunem că puteai să refuzi. Ați refuzat până acum vreun rol care vi s-a acordat? 

Aida Pascu: Da, am refuzat. Am refuzat, aveam 22 de ani, cred, când mi s-a propus Adriana Lecouvreur și 23 de ani când mi s-a propus Aida. Nu am refuzat pentru că nu aș fi putut fizic să cânt, ci pentru că știam că nu am încă la ora respectivă, experiența de scenă necesară și poate și tehnică necesară pentru aceste roluri și știam că m-aș fi simțit ca o fraudă să fiu acolo pe scenă și să nu fac tot ceea ce pot cu adevărat și am decis să aștept. Nu aș fi refuzat însă Butterfly pentru că îmi este un rol cunoscut și, mai departe, cred că, la fel ca Violetta, dar în alte moduri, m-a împins, mai departe, personal, inclusiv la nivel personal, la nivel tehnic și, mai ales, actoricesc.

Da, într-adevăr. Tu, Andrei, ai refuzat?

Eu, chiar acum, de curând, pot să spun că am refuzat. La noi, la operă se montează acum în premieră Lakmé, în regia maestrului Andrei Șerban, eram distribuit în rolul lui Gerard, am luat partitura, am început să o citesc și mi-am dat seama că nu e chiar în zona mea de confort, este o țesătură un pic mai înaltă față de ceea ce pot eu și atunci am rugat, cumva, să fiu scos din distribuție pe motivul acesta, că nu e neapărat pentru mine. Și atunci da, se pune că l-am refuzat.

Da, e bine să-ți cunoști limitele, dar uneori e bine să le afli și să treci dincolo de ele pentru ca să evoluezi, nu-i așa?

Aida Pascu: Exact.

Și pentru că vorbim despre evoluție, aș vrea să vă întreb, ce rol v-ați dori și încă nu ați apucat să-l jucați pe scenă?

Aida Pascu: Acum, care mi s-ar potrivi acum sau în viitor?

Nu știu, să zicem că te vezi într-un rol anume. Nu vorbim de Butterfly, bineînțeles, nu vorbim de Cio-Cio-San de acum.

Aida Pascu: Sincer, chiar îi spuneam lui Andrei zilele trecute că mi-aș dori foarte mult la un moment dat să cântăm împreună Aida. La un moment dat. Nu spun acum, nu știu când, dar vreodată când vom fi pregătiți și vom avea suficientă experiență de scenă, mi-ar plăcea foarte mult să cânt acest rol, nu pentru că mă cheamă Aida, ci pentru că e un rol foarte ofertant, e foarte frumos și muzica e absolut fascinantă. La fel, cum am refuzat Adriana Lecouvreur, partea de monolog, de declamato din această operă mă fascinează la fel de mult și dacă ar fi să aleg vreo doamnă mai rea, mi-ar plăcea să mă văd vreodată în Lady Macbeth.

La Adriana Lecouvreur ai reveni cumva? Mai târziu?

Da. Absolut.

Iar tu, Andrei?

Pentru mine visul s-a împlinit, ca să spun așa, Pinkerton era unul dintre rolurile pe care mi-aș fi dorit să le debutez în viitorul apropiat, dar iată că asta se întâmplă mai curând decât mă așteptam. Cumva, pentru mine, Pinkerton e cumva la granița rolurilor pe care le fac acum și anume Edgardo sau Traviata și anume, cele pe care la un moment dat aș vrea să le debutez și momentan e o linie pe care încă nu vreau să o trec și atunci probabil că un Lenski ar fi Evgheni Oneghin, da. Da, de dorit, dar momentan Pinkerton e maximul pe care mi-l doresc.

Deci iată un refuz deocamdată.

Aida Pascu: Peste 10 ani.

Peste 10 ani vă vom vedea pe amândoi în Aida de Verdi, da? Promiteți, da?

Aida Pascu: Promitem că încercăm.

Miercuri, 13 mai, ora 18.30, spectacol cu Madama Butterfly de Puccini, cu Aida Pascu și Andrei Petre în rolurile principale. Vă invit să faceți voi o invitație celor care ne ascultă să vină la spectacol.

Aida Pascu: Dragi ascultători, vă invităm cu mare drag la spectacolul nostru de Madama Butterfly de pe 13 mai de la Opera Națională București unde voi avea bucuria să debutez în rolul Cio-Cio-San alături de colegul meu Andrei Petre și el debutant în rolul Pinkerton. Este o experiență minunată pentru amândoi, un spectacol sperăm foarte frumos și vă așteptăm cu mare, mare drag.

Și tu, Andrei?

Andrei Petre: Eu nu vreau să filozofez foarte tare, dar invit publicul ca pe lângă experiența live a a operei și a muzicii și pe lângă toată lumea care se întâmplă acolo, că e o lume de când intri pe ușa operei și până ieși, invit publicul să vadă doi tineri, dacă pot să spun așa, care sunt extraordinar de înfometați de meseria asta și care vor face tot tot ce se poate mai bine ca să fie un spectacol extraordinar de frumos.

Și adaug eu că sunteți și foarte talentați, deci cred că meritați atenția publicului, mai ales că, cine știe, peste 10 ani vă vedem pe amândoi în Aida de Verdi. Mulțumesc pentru prezență.

Aida Pascu, Andrei Petre: Și noi mulțumim.