Domnule Pierre-Yves Tribolet, vă mulţumim că sunteţi alături de noi în acest moment în care Radio România Muzical aniversează 25 de ani de existenţă! Ca manager EBU, director al Euroradio EBU, cum vă amintiţi colaborarea cu postul nostru de radio pe parcursul mandatului dumneavoastră? Cum au fost începuturile?

Este o poveste extraordinară, care durează de 25 de ani. După 1991, când am devenit director al EBU, am început să vizitez majoritatea țărilor est-europene, inclusiv România, bineînțeles, și acela a fost începutul unui schimb cultural fantastic între Radiodifuziunea Română și ulterior Radio România Muzical, care nu se înființase încă pe atunci, și EBU. Un fel de punte pe care muzica a curs în două direcții, cea românească ajungând în restul Europei și cea a Europei ajungând la voi.

Ca profesionist care are posibilitatea de a ne percepe din punct de vedere obiectiv, cum priviţi profilul postului Radio România Muzical în contextul posturilor radiofonice de muzică clasică din Europa? Vi se pare că are un profil distinct din anumite puncte de vedere?

Nu aș dori să vă laud conjunctural, ci vă voi vorbi din inimă și din punct de vedere rațional. Cred că toată lumea ar trebui să știe că muzicienii români sunt unii dintre cei mai buni din lume. Se află în majoritatea marilor orchestre și este extrem de important ca lumea muzicală internațională să aibă acces la ceea ce aceștia oferă. Mulți dintre muzicienii români care au părăsit România pot fi ascultați pe tot cuprinsul globului, de la Berlin la New York, din Japonia până în Suedia și prin repertoriul lor oferă un acces direct către rădăcinile și tradițiile muzicii românești. Aceasta ar fi o prima particularitate a României, în general, dar și a radioului românesc. A doua se referă la colegii dumneavoastră, pe care i-am întâlnit pe parcursul tuturor acestor ani, la toți remarcând pasiunea, pentru radio, pentru muzică, pentru comunicare. Cu toții au fost deschiși către idei noi, către formule noi. Ați fost unii dintre primii care au preluat programul Notturno, programul de noapte pe care noi l-am lansat. Ați fost activi în toate comisiile internaționale EBU şi să lucrez cu voi a fost o reală plăcere.

Obiectivul nostru este să fim un post de radio profesionist, atât la nivel naţional, cât şi european, bineînţeles. Cum priviţi importanţa acestui echilibru dintre profilul naţional şi cel internaţional?

Radioul este local, radioul este național, radioul li se adresează ascultătorilor din propria țară, în propria lor limbă. Și desigur că muzica este internațională, însă prima datorie a radioului este aceea de a fi aproape de ascultătorii care îl urmăresc, așa că trebuie să oglindească viața muzicală a propriei națiuni. Aceasta ar fi o primă prioritate. Dar pentru a face acest lucru, trebuie să confrunte viața muzicală națională cu cea internațională și să faciliteze accesul la o mulțime de evenimente sonore care altfel nu ar fi accesibile pentru oricine. De exemplu, stagiunile de operă de la Metropolitan, concertele Festivalului de la Salzburg, concertele de Anul Nou de la Viena, toate evenimente prestigioase, în cadrul cărora, apropos, sunt implicați uneori inclusiv muzicieni români. Așa că, sarcina unui radio de muzică clasică este să ofere acces atât la ceea ce se întâmplă din punct de vedere muzical pe plan național, cât și către mare parte dintre aceste evenimente internaționale prestigioase, pe care mulți dintre ascultători ar dori să le asculte.

Există proiecte EBU de care vă simţiţi ataşat şi în care Radio România Muzical a fost partener?

Sunt deja pensionat de 8 ani și trebuie să vă mărturisesc că postul dumneavoastră de radio este printre favoritele mele. Îl ascult încă foarte des pe internet și deși nu vă vorbesc limba, faptul că vorbesc franceza, limba mea maternă, ajută. Însă dincolo de asta, muzica este acolo și îmi face plăcere să o ascult, îmi place, de asemenea, selecţia muzicală pe care o faceţi. Legat de proiectele EBU, am amintit deja cât de activi au fost colegii dumneavoastră în organizația noastră, prin contribuția lor și ideile pe care le-au adus. Am vorbit, de asemenea, despre programul Notturno, un proiect foarte drag mie. Când am fost directorul postului de radio elvețian de muzică clasică, programul lor se oprea la miezul nopții și reîncepea la ora 6.00 și m-am zbătut atunci, fără prea mare succes, să creez un program continuu. Așa că, atunci când am devenit directorul EBU am fost încântat să lansez acest proiect la nivel internațional iar Radio România Muzical a fost foarte activ în acest demers. Sunt foarte recunoscător pentru asta.

25 de ani reprezintă perioadă lungă, în mod special în universul media. Care sunt principalele provocări pentru un post radio de muzică clasică în prezent?

Aceasta este o întrebare foarte grea. În prezent eu pot fi considerat un dinozaur și privesc problema în raport cu propriile convingeri și experiențe de viață și poate că viziunea mea diferă destul de mult de restul publicului care are, de exemplu, vârsta copiilor mei sau chiar a nepoților mei. Radioul este în primul rând un mijloc media care le vorbește oamenilor, este o entitate cu care te poţi afla în contact. Iar acest lucru este vital și nu cred că produsele la care ai acces facil, de la pagini online, la platformele de muzică gen Spotify, unde pur și simplu dai un click și poți asculta orice, sunt suficiente. Uneori am chef să ascult o anumită lucrare de Schubert și o caut imediat pe Youtube, dau click și o ascult. Este grozav că se poate asta, dar nu suficient. Am nevoie de cineva care vorbește limba mea, apropiat de mine, care îmi creionează un context, îmi spune lucruri pe care nu le știam, mă ia de mână și mă conduce către acea muzică. Aceasta este provocarea pe care o propune radioul și inclusiv dumneavoastră.

Iar dacă privim către viitor, ce ne doriţi pentru următorii 25 de ani?

În primul rând vă doresc să supraviețuiți în aceste timpuri și ca să faceți asta trebuie să vă mențineți standardele, pasiunea pentru muzica de calitate, dedicarea către acestea, păstrarea legăturilor pe care deja le aveți cu viața muzicală națională și internațională. Vă doresc să mergeți pe cursul evolutiv al vieții culturale și sociale, să progresați odată cu ele, să rămâneți apropiaţi de ele și să sperăm că oficialitățile politice cu atribuții decizionale vor înțelege și în continuare importanța radioului ca adresant direct către propria națiune. Vă doresc toate acestea cu adevărat.