Doamnă Axia Marinescu, vă mulțumim pentru colaborarea dumneavoastră cu Radio România Muzical, care împlinește 25 de ani. V-aș întreba, pentru început, ce amintiri vă leagă de recitalul extraordinar pe care l-ați susținut la Sala Radio în iunie 2019, în cadrul proiectului Moștenitorii României Muzicale, organizat de postul nostru.

La Mulți Ani pentru cei 25 de ani și sper să urmeze cât mai mulți de acum încolo, cu proiecte frumoase. Da, într-adevăr, acel recital din 2019 a fost un moment foarte important pentru mine din două puncte de vedere. Primul este faptul că după 20 de ani m-am întors pe scena Radiodifuziunii Române. Eu am debutat când aveam 11 ani cu Orchestra de Cameră Radio, într-un concert de Mozart, ceea ce pentru mine și în ziua de astăzi este un moment cu totul special pe care nu-l voi uita niciodată și am avut ocazia, deci în 2019, fix după 20 de ani, să mă întorc în București pe scena Sălii Radio; iar apoi al doilea test aș spune că ar fi această colaborare foarte frumoasă în cadrul sezonului cultural România-Franța, în care am avut mai multe recitaluri, atât în Franța, cât și în România, cu un proiect destul de inedit, aș spune eu, un repertoriu dedicat compozitorilor români și francezi, dar și o punere în scenă mai deosebită, având în vedere că partea muzicală a fost însoțită și de câteva imagini ale unor pictori români din secolul XIX, secolul XX, care au lucrat și au trăit în Franța.

Eu personal îmi amintesc cu plăcere de recitalurile și concertele din anul 2019, când ați cântat în cadrul proiectului Moștenitorii României Muzicale, pentru că după puțin timp a început pandemia și viața concertistică a fost mult redusă. V-a afectat?

La început, mai ales, a fost destul de complicat, dar și eu la fel, îmi aduc aminte cu mare drag de acest proiect Moștenitorii României Muzicale. Am avut foarte mare bucurie să fac parte din el și sper că în continuare se vor organiza concerte și va avea amploarea pe care a avut-o și în 2019, înainte de pandemie. Referitor la întrebarea dumneavoastră, da, sigur, la început, ca toată lumea, m-a afectat această pandemie, concerte n-au mai fost. Acum, cât de cât, începem să ne revenim. De curând am lansat un nou disc pe care îl prezint cam în toate orașele din Franța. Concertul de lansare a avut loc câteva săptămâni la Salle Gaveau și mi-a mers foarte bine, deci sper că se vor relua lucrurile și toate concertele și toată activitatea muzicală cât mai curând cu putință.

Aș vrea să le reamintesc ascultătorilor noștri că programul pe care l-ați prezentat atunci la Moștenitorii României Muzicale a apărut pe disc la Editura Casa Radio, astfel că l-am putut difuza ulterior la Radio România Muzical și ajung astfel la următoarea întrebare legată de proiectele discografice: așa cum spuneați, ați lansat un nou album, la sfârșitul anului trecut, foarte interesant, cu repertoriu francez de dans, scris de femei compozitoare, pe care l-am difuzat de altfel, în cadrul proiectului Discurile anului 2022. Vă rog să ne spuneți cum ați ajuns la ideea realizării acestui CD și ce conține el, mai exact.

A fost o idee de pandemie. O idee care mi-a venit 100% în pandemie. Mă gândeam deja la programul unui nou disc, nu aveam încă o direcție clară și făcând o cercetare de partituri, am dat peste câteva piese ale unei compozitoare franceze baroce Elisabeth Jacquet de la Guerre și atunci m-am gândit că ar fi o idee foarte bună să combin această direcție de dans, pe care pe mine oricum mă pasionează și în afara muzicii - îmi place foarte mult dansul - cu partituri scrise de compozitoare femei franceze din baroc până în ziua de astăzi. A fost o muncă destul de complicată, pentru că în timpul pandemiei nu prea am avut acces în biblioteci, fiind închise, dar am reușit totuși să fac o cercetare de manuscris. Am descoperit multe piese care nu au fost niciodată cântate și nici înregistrate, bineînțeles și am reușit să le aducem pe acest album, care a fost primit foarte bine de publicul francez. Sper ca publicul să fi putut descoperi, cu această ocazie, un repertoriu foarte frumos, aș spune eu, extrem de expresiv și care își merită locul printre piesele consacrate ale istoriei muzicii.

Aș dori să revenim la subiectul Radio România Muzical. Dumneavoastră locuiți în Franța, acolo unde există posturi radio de muzică clasică, valoroase. Cum vedeți diferențele și asemănările dintre postul nostru și cele de acolo din Franța?

Diferențe foarte mari nu aș spune că există. Dimpotrivă, de fiecare dată, când vin în România și ascult Radio România Muzical îmi face mare plăcere să descopăr o programare a unor repertorii foarte diverse. Adică vorbim și de muzici extrem de cunoscute, dar și de partituri mai puțin cunoscute și asta cred că este important, pentru că publicul din România are nevoie să intre în contact și cu muzici care, poate nu sunt la fel de promovate. În Franța, aceasta este o parte foarte importantă a radioului. Întotdeauna se încearcă să se aducă în imaginea publicului repertorii cât mai diverse și cât mai noi, pentru că până la urmă, istoria muzicii trebuie să se construiască și în actualitate și sunt foarte mulți muzicieni extrem de talentați.

Pentru că ne aflăm într-un moment aniversar, când Radio România Muzical împlinește 25 de ani și pentru că fără ascultătorii noștri nu am putea activa, vă rog să transmiteți un mesaj sau o urare celor care ne ascultă.

În primul rând îmi doresc să ne putem revedea în sala de concert în România. Este, poate dorința mea cea mai arzătoare. Dar până atunci le doresc să rămână mereu veseli și cu dorință de a cunoaște muzica, de a o asculta în profunzime, cu bucurie, cu deschidere a sufletului, a minții. Cred că muzica este poate, singura care ne poate ajuta să trecem peste această perioadă cât mai ușor și nu numai. În viață, muzica este ca o apă în sufletele noastre.